CONTRIBUTORS

Rețetă de scrumbie marinată ca pe vremea cea dintâi. De Florii, înmulțește Doamne borcanele, așa cum ai făcut cu peștele Sfântului Petru din Marea Galileei

Când oficialii de la Comisia Europeană au gustat pentru prima dată în viața lor din scrumbia de Dunăre marinată s-au înroșit la față, s-au bulbucit la ochi și au strigat: “Oui, Oui, Jâ, Jâ, Sim, Sim, Tak, Tak, Nai, Nai, Ha, Ha”. Obișnuiți cu stridii, scoici Saint Jacques și castraveți de mare, gustul scrumbiei noastre le-a dat simțurile peste cap. “Ce que c'est? C'est magnifique! De unde? De la madame Grapini?”. Scrumbia. Foarte, foarte grăsuță, gustoasă și sănătoasă. Peștele care are în burtă butoiașe pline de Omega 3, în loc de icre. Așa se face că, foarte repede, comisarii UE au decretat în cor: “Scrumbia de Dunăre va fi de acum încolo protejată de Uniunea Europeană!”. Mai jos, de Florii, mielul nostru de Dunăre ni se relevă în toată splendoarea lui, cu o rețetă de marinare veche de când curge Dunărea pe pământ.

În fiecare primăvară, exact pe vremea asta, Mama și Regina Scrumbiilor face un colocviu în Marea Neagră, adunarea anuală, cea mai importantă Convenție din viața lor. Adună toate doamnele care au avut activitate sexuală în ultimele luni ca să le comunice Calea. Unde vor migra ca să își depună icrele. În ce ape dulci se vor reproduce.

Scrumbie la gratar, delicatesă de Florii.

Destulă apă sărată am înghițit, ne dor fălcile, să dăm năvală la români, poporul ales.“

Variantele sunt puține și de aceea, acțiunea trebuie supusă la vot. Să meargă în Dunăre? Să o ia spre Nipru? Să aleagă Nistrul? Să plece spre Bug sau către Donul liniștit? Unde ziceți fetelor, la români, la ucrainieni, unde ne-o fi și nouă mai bine? Ca în fiecare an, scrumbiile hotărăsc să meargă spre Delta Dunării. Pentru că Dunărea are apa cea mai dulce, iar lipovenii nu au flotă, mai scapă și ele de omor. “Destulă apă sărată am înghițit, ne dor fălcile, să dăm năvală la români, dulcele popor ales .“

Scrumbia este doldora de Omega 3, face bine în caz de depresie și anxietate

De asta avem noi scrumbie astăzi, pentru că Ea ne-a ales și ne alege tot pe noi, în fiecare primăvară. Menționez, în treacăt, că până și Grigore Antipa a scris despre scrumbie, pe la 1916: “Conserva noastră cea mai primitivă și mai răspândită: scrumbii în butoaie, batoguri și balâc”. Când trece din apă sărată în apă dulce, scrumbia își schimbă metabolismul, corpul ei se transformă miraculos și se umple de acizi grași polinesaturați care ne înlesnesc curățarea vaselor de sânge, ne imbunătățesc memoria, rezolvă cu diabetul, alzheimerul, orientarea în spațiu și timp și câte și mai câte alte beneficii dovedite științific, nu baliverne. Din luna februarie, peștele se adună în fața gurilor Dunării, imediat cum crește temperatura apei. Apoi, tulcenii și lipovenii se pun cu setca pe ea, o prind și o trimit la București, în piața Obor, de ajunge să coste 45-50 de lei kilu’, atât de mare sunt lăcomia și specula.

O tai cam de doi centimetri.

Scrumbia ne scutește de îmbătrânire precoce și ne scapă de kilogramele de pe burtă

Este doldora de Omega3 și de vitamine din complexul B. Previne îmbătrânirea precoce și osteoporoza, ne scapă de depresie, subțiază sângele și este de 1500 de ori mai eficientă în prevenirea infarctului. Este un pește atât de magnifique încât eu cred, eu chiar cred că Iisus o ținea marinată intr-un borcănel smalțuit, în traista Sa de Păstor de suflete, atunci când a intrat triumfal în Ierusalim, în Duminica Floriilor. Cum frumos glăsuiește Cartea lui Zaharia : “Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul vine la tine. El este neprihănit și biruitor, smerit și călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei magarite”. L-au întâmpinat cu ramuri de finic, adică de curmal dulce, și au celebrat speranța, viața care triumfă, iubirea care vine din suflet și, cred eu, eu chiar cred, s-au bucurat iudeii și de înmulțirea scrumbiilor la gurile Dunării.

O tii o zi si o noapte in sare grunjoasă până se albeste.
Înmulțește, Doamne, borcanele cu scrumbie cum ai înmulțit peștii din Marea Galileei!

Cu scrumbia în desagă, de Florii, Mântuitorul a dat a doua mare dezlegare la pește din Postul Mare, după cea din ziua Bunei Vestiri. Iar mie mi-a dat dezlegare să o marinez, câteva mii de ani mai târziu. M-am dus in piața Obor din București și le-am căutat la urechi, dacă au urechiușele negre sau bordo înseamnă că sunt vechi. Dacă au urechiușele rozalii înseamnă că sunt proaspete. Am luat-o cu 35 de lei kilu’ și l-am rugat pe nenea ăla care făcea profit să mi-o curețe, să mă scape de mațe și de capete, pentru numai 20 de lei în plus.

Atentie la urechiuse, să fie foarte proaspată.
Secretele marinării perfecte, după o veche rețeta lipovenească, veche de când exista sare pe pământ

Am ținut-o în apă cu gheață o zi întreagă, până când s-a dus tot sângele din ea, s-a purificat și s-a albit. After, am pus-o în sare grunjoasă, multă sare, pentru că la câtă sare a înghițit în Marea Neagră, o detestă și își trage exact atât cât are nevoie. După o zi și o noapte, am spălat-o bine, bine, cu pasiune și i-am făcut un baiț: jumate apă, jumate oțet de 9 grade, cu cocoșul roșu pe etichetă să fie. Oțet din vin, piper negru, foi de dafin, ienibahar boabe, coriandru și boabe de muștar. În borcane am pus ceapă și câte o foiță subțire de dafin. După ce s-a răcit zeama am turnat-o peste bucațile de scrumbie tăiate nici prea subțire, nici prea gros, cât să se patrundă, cam de un centimetru jumate. Patru zile mai târziu poți să o arunci pe o felie de pâine proaspătă de secară și să te rogi ca Dumnezeu să-ți înmulțească borcanele. Vei gusta, ochii ți se vor bulbuca, fața se va aprinde și inima va începe să cânte de la sine putere:“ Oui, Oui, Jâ, Jâ, Sim, Sim, Tak, Tak, Nai, Nai, Ha, Ha. De unde? De la doamna Grapini?”

Capodopera tine si un an intreg cu borcanul tinut la racoare.

Scrumbia trăieste numai in Marea Neagră și nu poate fi inmulțită in crescătorie. Cele care scapă de setcă și cârlige se intorc in Marea Neagră ca și cum nimic nu s-ar fi intâmplat. Comisia Europeană a hotărât că acest pește excepțional să fie produs cu indicație geografică protejată (IGP). Scrumbia de Dunăre afumată se alătură celorlalte patru produse alimentare românești protejate de UE: Novac afumat din Țară Bârsei, Telemea de Ibănești, Salam de Sibiu și Magiun de prune de Topoloveni. Merităm!

Nota B365.ro: Merităm! Ba chiar merităm mai multe, inclusiv salată de boeuf, vin bun, clătite. Am făcut un menu mai jos :


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button