Restaurare de 2,6 milioane de euro la Palatele Brâncoveneşti de la Porțile Bucureştiului

Ansamblul de monumente Palatele Brâncovenești de la Porțile Bucureștiului, situate în Mogoșoaia, are o vechime de 311 ani și cuprinde mai multe construcții: Palatul, Biserica „Sf. Gheorghe”, Turnul de Poartă, Cuhnia, Vila d’Elchingen, Serele, Parcul, Lacul, Grădina istorică și livada.

„Curtea Domnească Brâncovenească de la Mogoșoaia și clădirile ansamblului au fost restaurate în mai multe etape și încă necesită intervenții de reparații, restaurări pentru a putea reconstitui imaginea originală. Unul dintre elementele definitorii pentru ansamblu este zidul de împrejmuire și zidurile interioare ale ansamblului, ziduri asupra cărora s-au făcut puține intervenții de renovare și care necesită o restaurare completă pentru a întregi imaginea uitată a ansamblului”, se precizează în caietul de sarcini.

„Lucrările de restaurare efectuate până acum asupra zidurilor, dar mai ales cele efectuate în perioada comunistă sunt lucrări superficiale care nu au respectate principii calitative și au fost făcute doar în sens funcțional, fără o viziune pe termen lung , rosturile au fost umplute pe alocuri cu mortar de ciment în loc să se folosească o compoziție de var stins și nisip. Acest detaliu a făcut ca în timp, din cauza acidității cimentului, cărămizile originale să fie erodate și parțial distruse. Traseul zidului de împrejmuire nu este complet închis și asta face să pară neterminat, incomplet”, se mai menționează în document.

Municipalitatea va restaura atât zidurile interioare ale ansamblului, cât și zidurile exterioare. În același timp, va fi completat și zidul exterior în zona de Nord, care acum este realizat din plăci prefabricate de beton și plasă de zinc.

Contractul pentru realizarea lucrărilor a fost câștigat de firma Green Line Construct SRL, care va primi 11,8 milioane lei cu TVA adică aproximativ 2,6 milioane euro.

Istoria Palatelor Brâncovenești

Constantin Brâncoveanu a cumpărat în ianuarie 1681 de la văduva boierului Mogoş mai multe terenuri şi în 1688 a construit pe moşia care apartinuse Mogoşoaiei o biserică de cărămidă care purta hramul Sfântului Gheorghe.

Apoi Brâncoveanu a ridicat pe malul lacului o reşedinţă demnă de rangul său domnesc, un palat în stil românesc renascentist, în care să-i poată primi pe ambasadorii străini. Construcţia splendidei reşedinţe a fost terminată în 20 septembrie 1702.

Turnul cu foişor al porţii străjuia intrarea într-o mare curte dreptunghiulară împrejmuită de ziduri puternice, unde a fost ridicat palatul cu trei niveluri. La parter opt încăperi erau destinate slujitorilor, iar etajul era rezervat în întregime familiei domneşti. În apartamentul domnului, cu două încăperi şi marea sala a spătăriei se întrunea Divanul Domnesc şi se ţineau ceremoniile şi petrecerile. Palatul a fost prezent aproape la toate treburile interne, aici fiind ţinute adunările domneşti în cei la 12 ani de domnie, mai ales în perioada verii.

La etaj, spre lac, s-a construit o mare loggie cu şase coloane de piatră inspirată de palatele veneţiene, unde domnitorul se odihnea, departe de grijile ţării. Intrarea în palat se făcea pe o scară monumentală care urca prin exterior direct la foişorul cu boltă pictată de la etaj, un element folosit şi la resedintele brâncoveneşti din Potlogi şi de la Mănăstirea Hurezi.

Subsolul era rezervat pivniţelor de vinuri. Ceva mai departe de palat, pentru a se evita incendiile, s-a construit cuhnia, bucătăria brâncovenească cu mai multe cămări şi turnuri de aerisire. Din curtea palatului se ieşea în livadă printr-o poartă monumentală pe al cărei fronton este un grup statuar avand în centru pe zeiţa Minerva.

Domnitorul Brâncoveanu nu s-a bucurat însă mult timp de slendoarea şi liniştea palalatului sau pentru că a fost executat din 1714 la Constantinopole împreună cu întreagă să familie, cei patru fii Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, precum şi cu sfetnicul sau Ienache Văcărescu. Averea să a fost confiscată, iar palatul incendiat şi devastat şi mai târziu a fost transformat în han. Atunci s-au pierdut mobilierul şi obiectele de preţ italiene şi persane, dar şi frescele şi tablourile care făceau o sinteză istorică a domniei lui Brâncoveanu, frescele din Sala Tronului înfăţişând călătoria domnitorului spre Adrianopol şi primirea lui la curtea sultanului. Aici s-a întors mai târziu din exil familia domnitorului, formată doar din femei, după ce fusese surghiunită în Asia, după decapitară domnitorului.

Mai târziu palatul a fost răscumpărat de Ştefan Cantacuzino şi redat urmaşilor lui Brâncoveanu. După moartea văduvei lui Brâncoveanu, palatul a intrat în posesia nepotul domnului, marele ban Constantin Brâncoveanu, şi apoi a urmaşul acestuia, Nicolae, un aliat al ruşilor în războiul ruso-turc din 1769-1774. Alianţa a atras mania otomanilor, care au pustiit cumplit Mogoşoaia.

O nouă distrugere a palatului a avut loc în timpul tevolutiei din 1821, când Grigore Brâncoveanu, ultimul urmaş al Brancovenilor, a fugit la Braşov şi palatul a fost ocupat de pandurii lui Tudor Vladmirescu. Apoi palatul a rămas moştenire fiicei adoptive, Zoe Mavrocordat şi a intrat în familia Bibescu, prin căsătoria Zoiei cu Gheorghe Bibescu. Între 1860–1880 palatul a fost renovat de Nicolae Bibescu, care a construit în parc cavoul familiei şi vila Elchingen în care s-a mutat întreagă familie, iar vechiul palat a rămas nelocuit.

Serele Mogoşoaia au fost construite după 1890, de arhitecţi francezi şi sunt încă folosite pentru cultură florilor şi că atelier de educaţie plastică pentru copii.