Cartierul Cișmigiu se bucură de o poziție privilegiată în centrul Bucureștiului, cu arhitectură de patrimoniu și o străveche inimă verde: Grădina Cișmigiu. Mărginit de două artere istorice, bd. Elisabeta și bd. Schitu Măgureanu, cartierul este căutat de cei care vor să locuiască lângă parc, dar și aproape de lumea dezlănțuită. Deși cartierul nu face parte din structura administrativă a Bucureștiului, comunitatea crede în identitatea locului, în farmecul și potențialul său. Cișmigiul conține toate straturile de istorie a arhitecturii, de la vile și case boierești de început de secol XX, cu curți interioare, până la blocuri ridicate în socialism. Mai jos, interviu cu Alexandru Oprița, co-fondator al Grupului de Inițiativă Civică Cișmigiu.
Blocul Liric a fost readus la viață de un grup de vecini (ingineri, arhitecți, economiști, oameni de comunicare, etc) strânși în Grupul de Inițiativă Civică Cișmigiu.
De-a lungul timpului, Cișmi.Civic a inițiat numeroase proiecte de grădinărit urban, apicultură, ornitologie și reducere a poluării fonice și, mai ales, s-a luptat pentru păstrarea, conservarea și renașterea Grădinii Cișmigiu. Totul a început de la Blocul Liric din piața Valter Mărăcineanu.
Până la bombardamentele din 4 aprilie 1944, pe locul Blocului Liric se afla Palatul Ghica, imobil cunoscut la început de secol XX sub numele de “Ateneul vechi” pentru că aici aveau loc evenimente ale Societății Ateneul Român, înainte de construirea Ateneului în 1888. În Palat a funcționat Teatrul Lyric, devenit în 1920 Opera Română, sub îndrumarea compozitorului și profesorului George Stephanescu a cărui poveste o poți citi aici: Fabulosul conac-muzeu al întemeietorului Operei Naționale din București e de vânzare, iar statul român zice pas. Se vinde cu tot cu lucruri minunate, de la tablouri la pianul Bosendorfer I INTERVIU
După distrugerea Teatrului Lyric în cel de-al Doilea Război Mondial, pe locul edificiului, în perioada 1959-1961 a fost ridicat Blocul Liric. Construit în formă de U, cu zece etaje, Blocul Liric are 3 scări și 220 de apartamente . În anul 2018, parterul uneia din scări a trecut printr-un creativ proces de refacere.
B365.ro: Alexandru Oprița, în ce constă identitatea Cartierului Cișmigiu?
Alexandru Oprița: Dacă ne uităm la împărțirea administrativă a orașului, nu există Cartierul Cișmigiu, zona face parte din Centrul Civic. Am constatat însă că mulți dintre cei care locuiesc aici gravitează în jurul acestui simbol identitar pentru zonă și pentru București. Dacă îi întrebi pe oameni unde locuiesc îți vor spune că ei stau lângă Cișmigiu, nu în Centrul Civic. Cișmigiul este soarele în jurul căruia ne desfășurăm activitatea, timpul liber pe care îl petrecem în comun se întâmplă în jurul grădinii, fie că e terasă din parc, pe băncile istorice, la locul de joacă pentru copii, în spațiul pentru căței, etc. Este unul din atuurile zonei să stai în centrul Bucureștiului, este fenomenal și destul de rar întâlnit să ai un vast spațiu verde primitor, încărcat cu atâta istorie, toate mijloacele de transport în comun la îndemână, oferte culturale, restaurante, etc. În cartier locuiește și domnul Victor Rebengiuc și multe alte personalități culturale, sunt multe teatre, Conservatorul și Ateneul sunt aproape.
Blocul Liric a fost construit pe amplasamentul fostului Teatru Lyric. Eu stăteam în bloc când am început activarea comunitară și ne-am gândit să facem ceva pentru grădina blocului, curtea interioară. Proiectul a tot crescut, am adus în jurul nostru oameni noi din cartier și așa am ajuns la să formăm un grup civic. Primul nostru eveniment a fost “Pictăm zidul dintre oameni”. Am aplicat la un grant și am făcut o pictură murală participativă în care am ilustrat toată istoria blocului, cu bombardamente, ce a reprezentat Teatrul Lyric. Este o bucată din memoria locului pe care am vrut să o aducem în prezent.
Am aplicat apoi pentru o finanțare cu un proiect de ecologie urbană, am obținut un grant oferit de Fundația Comunitară București prin Fondul Ikea pentru mediul urban. Între 2017-2023, am organizat zeci de activități comunitare, ateliere de grădinărit, apicultură urbană și ornitologie, făceam plimbări sonore și ornitologice prin parc, am avut activități de conștientizare pentru reducerea poluării fonice cauzate de festivalurile organizate în trecut în Cișmigiu. Grupul civic a crescut și mulți oameni au venit către noi. Doi arhitecți, Alexandra Mihaiciuc și Andrei Tache au avut un proiect de reamenajare a unei scări de bloc. În scara din mijloc a Blocului Liric au regândit utilizarea spațiului comun, l-au adus în prezent și acum arată mult mai primitor.
Alexandru Oprița: În ultimul an, am aplicat la un grant oferit de Asociația Între Vecini, am montat un compostor în curtea blocului Liric și panouri solare pe terasă, am organizat ateliere grădinărit, recondiționat mobilier și am sărbătorit în comunitate Ziua Internațională a Vecinilor. Weekendul viitor, spre exemplu, o să folosim prima tură de compost pregătit de noi ca îngrășământ pentru grădina blocului, aducem plante perene noi și pregătim grădina de iarnă. Lucrurile se leagă frumos, am început în ianuarie 2024 să compostam, iar acum avem între 10 și 20 de gospodării care composteaza în mod contant, o parte sunt oamenii care stau în bloc, alții vin din cartier. Este de menționat că în București, încet dar sigur, crește o întreagă mișcare pentru compostare urbană de proximitate, coagulată sub Academia de Compost.
B365.ro: Ce a făcut poetul Mugur Grosu la Blocul Liric?
Alexandru Oprița: Mugur a avut un proiect care se numea “Tumult” și a venit cu o instalație pe care montat-o în gangul de intrare. A scris versuri cu vopsea fluorescentă pe pereții gangului. Erau neoane cu lumină ultravioleta care se aprindeau prin senzori de mișcare. Proiectul se numește Poezie Secretă. Acum neoanele nu mai sunt active, dar conceptul s-a păstrat, vopseaua fluorescentă a rămas pe textura zidului și când intri poți să vezi versurile în reflexia luminii.
Alexandru Oprița: Nevoile cartierului sunt multe și uneori și suntem copleșiți, nu știm ce să facem mai repede. Suntem un grup informal, nu suntem o asociație, tot ce facem este pe bază de voluntariat, donăm din timpul nostru ca lucrurile să se întâmple. Cele mai succes sunt activitățile de grădinărit, care aduc foarte multă lume laolaltă. Am lucrat în grădinile dintre blocuri, dar și în Cișmigiu la Rotonda Scriitorilor. Am încercat să dăm un exemplu de bune practici către Administrația publică, am venit cu specialiști în patrimoniu și peisagistică, am făcut o evaluare istorică a locului, am propus un plan de amenajare peisagistică, am cumpărat plante și le-am plantat alături de voluntari și angajații ALPAB, ca o familie extinsă, în care învățăm unii de alții și fiecare își aduce aportul pentru un Cișmigiu mai îngrijit. Grădinăritul este un catalizator al comunității în care oameni de toate vârstele vin laolaltă.
Alexandru Oprița: De impact au fost și proiectele noastre de advocacy, cele care ne-au și ieșit. Au fost momente în care Cișmigiul în sine, ca ansamblu monumental, se afla într-o situație foarte vulnerabilă. A existat un proiect de reabilitare istorică destul de toxic, în anii 2019-2020. Ne-am zbătut atunci să blocăm proiectul, urma să apară mai multe spații comerciale în Grădina Cișmigiu, ca o parte din spațiul verde să fie pietruit sau asfaltat, ca unele dintre locurile istorice să fie alterate definitiv. Am reușit să mutăm festivalurile din parc, să convingem Administrația că o grădină monument istoric nu este cel mai potrivit loc pentru festivaluri cu mici și bere, cu scene montate pe peluze.
Cișmigiul încă suferă după 15 ani în care au fost organizate anual aceste festivaluri. Am reușit să îi convingem să nu mai folosească suflante în parc, care ridică praf și fac zgomot. Am negociat lucruri bune pentru ecosistem, de exemplu, să nu mai fie strânse toate frunzele iarna, să mai fie lăsate unele să se descompună.
B365.ro: Ce ați reușit pentru rezolvarea problemei ciorilor din grădina Cișmigiu?
Alexandru Oprița: Pentru asta am propus un proiect la concursul de bugetară participativă, ciorile au fost și sunt o problemă actuală în Cișmigiu. Stolurile înnoptează în Cișmigiu de prin luna iunie și până în noiembrie. Vin seara, pleacă dimineața devreme, și tot parcul se umple de găinaț, iar arborii au început să sufere din această cauză. Este o problemă care trenează de vreo 40 de ani, nimeni nu găsit o soluție. Prin bugetare participativă, am vrut să forțăm cumva mâna administrației publice, să se ocupe în mod profesionist pentru a restabili echilibrul ecologic în parc, într-un mod minim invaziv, care să nu rănească păsările. Deși proiectul a fost votat de bucureșteni și Administrația a primit banii, nu a reușit să realizeze achiziția unui studiu, a unei evaluări, și nu a luat măsuri care să funcționeze. S-a mai încercat lucruri, dar după ureche, să fie alungate ciorile cu sunete pentru prădători, dar nimic nu a fost gândit unitar. Nimeni nu înțelege de ce vin ciorile în Cișmigiu, ce le atrage doar 6 luni pe an, cum le poate fi schimbat comportamentul.
B365.ro: Care sunt atuurile și minusurile Cartierului Cișmigiu?
Alexandru Oprița: Când vrem să aplicăm pentru un grant facem consultări publice, întrebăm oamenii care sunt problemele. Atuurile constau în faptul că avem o zonă încărcată de istorie și de patrimoniu, cu mult spațiu verde, în centrul orașului, avem mijloace de transport comun și o ofertă diversificată de petrecere a timpului liber, de la teatre, săli de concerte până la restaurante, cafenele. La capitolul dezavantaje, invariabile sunt curățenia, igienizarea și întreținerea spațiului public. Apoi este lipsa locurilor de parcare și ocuparea trotuarelor cu mașini. Problema este cumva la mijloc, dacă faci mai multe locuri de parcare, aduni mai multe mașini.
Este o zonă cu multe instituții publice, lumea vine cu mașina să-și rezolvele probleme, generând altele. Pe termen mediu, ar trebui găsită o politică de restricționare a accesului în zonă doar pentru riverani.
Provocările nu se termină niciodată, iar oamenii trebuie să înțeleagă că este nevoie de mai multă implicare din partea tuturor. Dacă nu ne place ceva, ar trebui să căutăm în mod proactiv să venim cu soluții acolo unde ține și de noi, sau să punem presiune cu petiții și sesizări pe instituțiile publice pentru rezolvarea lor. În București, există o rețea de grupuri civice active în diverse cartiere, formate din oameni care donează din timpul și energie lor, implicându-se pentru a transforma zona în care locuiesc în bine. Cu toate acestea, mereu e loc de mai bine. Trebuie să învățăm să ne schimbăm percepția față de spațiul public, să ni-l asumăm mai mult. Este al nostru, al tuturor, și trebuie să ne îngrijim împreună mai bine de el.