Renaște Palatul impunător de după Dealul Mitropoliei. Acolo, unde acum e Colegiul de Arte Dinu Lipatti, s-a scris istoria feminismului în București
Impunătorul Palat din spatele Dealului Mitropoliei, în care funcționează Colegiul Național de Arte “Dinu Lipatti”, ascunde mai multe straturi de istorie spectaculoasă, puțin cunoscute. În prezent, elegantul edificiu, ridicat în stil eclectic de inspirație franceză pe str. Principatele Unite, este consolidat și modernizat cu fonduri PNRR.
La început de secol XX, clădirea era reședința lui Haralambie Profirescu, fiu de moșier bogat, apoi a devenit pension de fete și nucleul mișcării feministe din România, animat cu fonduri proprii și idei îndrăznețe de Alexandrina Cantacuzino, Didina, vizionara și educata noră a Nababului.
În mijlocul imaginii, Alexandrina Cantacuzino, președinta Societății Femeilor Ortodoxe din România. Foto credit: Fototecaortodoxiei.ro.
Principesa Cantacuzino se considera „feministă”. A fost soția lui Grigore (Griguță) Gh. Cantacuzino, numit în epocă “Prensul”
După moartea violentă a lui Grigore Cantacuzino („Prensul” s-a sinucis în anul 1930, cu un foc de revolver, anunța un ziar francez), Alexandrina Cantacuzino nu s-a mai căsătorit. Și-a dedicat însă întreaga viață educației și protejării drepturilor femeilor.
Viețile Palatului din spatele Dealului Mitropoliei. A fost Institut de Fete, spital pentru răniții din Primul Război Mondial și inima mișcării de emancipare a femeilor din România
După naționalizarea școlilor particulare, în 1949, ansamblul de clădiri din str. Principatele Unite 63, devine Școală apoi Liceu de Muzică. Lucrările de consolidare și modernizare la Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti” au început în această vară și trebuie finalizate într-un singur an. În cazul depășirii termenelor asumate, proiectul va pierde finanțarea asigurată prin PNRR.
Foto credit: Primăria S4, pagina de facebook.
Palatul, proiectat în stil eclectic francez, a fost reședința lui Haralambie Profirescu, fiul lui Dimitrie Profirescu. După moartea sa, în 1892, Dimitrie a fost deshumat, bănuindu-se că a fost otrăvit
Haralambie, Alexandru, Petrache și Spiridon au fost băieții lui Dimitrie Profirescu, comerciant în Giurgiu și moșier la Răsuceni (Vlașca). Decedat în anul 1892, Dimitrie Profirescu a avut case în str. Șerban Vodă, iar fiul său, Spirache, l-a deshumat bănuind că fusese otrăvit (ziarul Lupta, 12 martie, 1895). Haralambie Profirescu a renunțat la partea sa de moștenire și, în 1896, a construit, în str. Principatele Unite, un Palat în stil eclectic francez, înconjurat de o vastă grădină, dar și un imobil de raport cu apartamente pentru închiriat. “Se pare că acest proiect s-a dovedit prea extravagant pentru proprietar, dat fiind că în doar câțiva ani (cel mai târziu în 1903), ambele imobile sunt scoase la mezat de din cauza datoriilor”. (sursa: meremet.ro).
Dealul Mitropoliei și Grădina Mitropoliei.
După 1949, Pensionul pentru fete a devenit prima școală de muzică din București. În perioada comunistă au fost construite două corpuri noi
În anul 1912, ansamblul de clădiri din str. Principatele Unite a fost cumpărat de Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române (SONFR) iar în 1914, SONFR construiește un corp nou pentru Societatea “Țesătoarea”, înființată tot de Alexandrina Cantacuzino, după planurile arhitectului italian Cesare Fantoli.
Școală ortodoxă, pension de fete. Foto credit: Fototecaortodoxiei.ro.
După naționalizare, clădirea devine Școala de Artă 1, apoi Liceul Național de Artă. În perioada comunistă au fost construite două clădiri noi, una fiind Cămin pentru elevi iar cealaltă sediul Liceului de Coregrafie “Floria Capsali”. Din 1990, edificiul primește numele lui Dinu Lipatti. Colegiul Național de Arte “Dinu Lipatti” este primul liceu de muzică din România și are, în prezent, 800 de elevi și 200 de profesori. Cele două specializări de învățământ vocațional de elită pe care le oferă instituția sunt: “Muzica” și “Arta Actorului”.
Funeraliile Mariei Tănase, 22 iunie 1963, Foto: Agerpres.
În anii ’50, Maria Tănase a fost profesoară de canto popular la școala de muzică, actualul Colegiu “Dinu Lipatti”
În anul 1954 a fost înființată clasa de canto popular la Școala Medie de Muzică, Maria Tănase devenind profesor titular. Absolvenții primilor ani au fost: Elena Constantinescu, Benone Sinulescu și mulți alții.
Lucrările de consolidare și modernizare la Colegiul Național de Arte Dinu Lipatti au început în această vară. Primarul S4, Daniel Băluță, anunța: “Constructorii au pregătit deja frontul de lucru, au îndepărtat elementele de construcție degradate, iar în zilele ce urmează, vor demara lucrările efective de consolidare și de modernizare, la finalul cărora, cele două clădiri ale prestigioasei unități de învățământ își vor recăpăta strălucirea pe care o merită”.
Foto credit: Primăria S4, pagina de facebook.
Din fonduri proprii și cu banii Nababului, Principesa Alexandrina Cantacuzino a înființat școli pentru fete în București. Era considerată “cea mai bună oratoare a Europei”
Principesa Alexandrina Cantacuzino, Didina, (1876-1944), a fost o personalitate emblematică a începurilor mișcării de emancipare a femeilor din România, a înființat școli pentru fete, cămine, cantine, spitale, biserici și asociații feministe.
“Alexandrina Gr. Cantacuzino, membră a elitei nobiliare autohtone, cu o vastă cultură și voință puternică, a fost considerată cea mai bună oratoare a Europei. Fire naționalistă, regalistă și profund religioasă, Alexandrina Gr. Cantacuzino a susținut Biserica Ortodoxă, a colaborat cu autoritățile religioase. A fost printre primele feministe din România care a susținut și a luptat pentru emanciparea intelectuală, economică, politică și legislativă a femeilor. Ea a sprijinit și cu fonduri proprii mișcarea de emancipare a femeii române, a finanțat școli de fete, cămine pentru băieți și fete, biblioteci populare”. (Sursa, prof. Anemari Monica Negru, “Din istoria Consiliului Național al Femeilor Române”, arhivelenationale.ro).
Foto credit: Fototecaortodoxiei.ro.
Alexandrina Cantacuzino a rămas orfană de mamă la vârsta de 5 ani și a fost crescută și educată în Franța de o mătușă din familia Ghica
Din clubul doamnelor care au înființat SONFR făceau parte: Alexandrina Gr. Cantacuzino, Zoe Gr. Râmniceanu, Elena Odobescu, Sultana Miclescu, Esmeralda Manu, Zoe Rosetti Bălănescu și multe alte reprezentante ale elitei bucureștene.
Alexandrina Gr. Cantacuzino s-a născut la 20 sept. 1876, la conacul familiei Pallady (tatăl ei fiind locotenentul Theodor Pallady, participant la Războiul de Independență, iar mama, Alexandrina Krețulescu. A făcut parte din mai multe asociații feministe pe care le-a înființat și coordonat: Asociația Casa Femeii, Solidaritatea, Țesătoarea, Uniunea Intelectuală Română, Mica Înțelegere Feminină. (Sursa, prof. Anemari Monica Negru, “Alexandrina Cantacuzino și mișcarea feministă din anii interbelici”, Editura Cetatea de Scaun, 2015).
Foto credit: Fototecaortodoxiei.ro.
În 1930, un ziar parizian anunța că Prințul Grigore Gh. Cantacuzino s-a sinucis cu un foc de revolver
“Didina a fost căsătorită cu Grigore Gheorghe Cantacuzino, al treilea fiu al Nababului. Născut în 1872, Grigore se stinge în 1930 fără să se fi bucurat de prea multă simpatie. Maruca Enescu Cantacuzino îl descrie ca pe “un caracter foarte închis, cu o fire mai certăreață, mai frământată decât frații și surorile sale. Afacerile lui Grigore Cantacuzino intră în conflict cu sentimentul național atunci când, în calitate de proprietar, vinde Editura Minerva unui consorțiu german în plin război și în plină ocupație. Așadar, banii Cantacuzinilor puneau la dispoziția inamicului un bun instrument de propagandă, ceea ce era de neiertat. Alexandrina Cantacuzino, “bogată și inteligentă (..) avea să-l depășească în continuare pe soțul ei, cu marcanta ei personalitate, scrie Maria Cantacuzino-Enescu în Memorii”. (Sursa, “Povești din Bellu”, Cristiana Trică, Editura Vremea, 2022, pg. 53-54).
Grădina SFOR. Foto credit: Fototecaortodoxiei.ro.
Rămasă văduvă, Alexandrina Cantacuzino nu s-a mai căsătorit. Principesa și Griguță au avut trei fii, născuți între 1900 și 1905
„Mormântul ei a fost descoperit în 2016, în Cimitirul Bellu, în apropierea mărețului cavou al Cantacuzinilor. Stranie coincidență: la nașterea lui Grigore, tatăl ei era primar al Capitalei. La moartea tatălui, Grigore, soțul ei, era primar al Capitalei. Grigore Cantacuzino a murit în 1930, la 58 de ani, “de moarte violentă, sinucis sau asasinat, nu se va ști niciodată precis”, scrie Maruca Enescu-Cantacuzino. Ziarul parizian “Excelsior” informa în numărul său din 29 octombrie 1930, a două zi după deces, că prințul Cantacuzino s-a sinucis cu un foc de revolver la domiciliul său din București, precizând că suferea de o boală incurabilă”. (Sursa, “Povești din Bellu”, Cristiana Trică, Editura Vremea, 2022, pg. 53-54).
Foto credit: Colegiul Național de Arte „Dinu Lipatti”, pagina de facebook.
Principesa Cantacuzino: “Nu cu femeia-păpușă, ori cu femeia obiect de plăcere, vom păși în lumea de mâine”
Societatea Ortodoxă Națională a Femeilor Române (SONFR) era reprezentată de un grup de doamne din înalta societate, care le includea pe Alexandrina Cantacuzino, Zoe Râmniceanu, Elena Odobescu, Anastasia Filipescu, Sultana Miclescu și Zetta Manu. Societatea a primit fonduri de la Nabab iar Spiru Haret, Ministru al Educației, le-a oferit sprijinul său. SONFR a înființat două școli de fete, 17 grădinițe și 22 de biblioteci publice. Didina credea în egalitatea dintre soți și cerea ca munca femeii în gospodărie să fie tratată ca o profesie plătită. A atacat monopolul bărbatului în politică și a cerut drepturi civile și politice pentru femei. Discursul ei mobilizator se centra pe muncă, educație, credință. (Sursa, prof. Anemari Monica Negru, “Alexandrina Cantacuzino și mișcarea feministă din anii interbelici”, Editura Cetatea de Scaun, 2015).
În mijlocul imaginii, Prințesa Alexandrina Cantacuzino. Foto credit: Fototecaortodoxiei.ro.
În 1912, la inaugurarea Institutului de Fete, Alexandrina Cantacuzino anunța: “SONFR s-a întemeiat cu deviza “Prin noi înșine”, cu scopul de a crea grădini de copii cu internate și biblioteci populare”
În timpul Primului Război Mondial, în timpul ocupației germane, Alexandrina Cantacuzino a rămas în București și s-a îngrijit de buna funcționare a spitalului pentru răniți. În localul Institutului de Fete a organizat peste 100 de camere, trei servicii de chirurgie, 4 săli de pansamente, băi, serviciu de deparazitare, spălătorie, capelă, sala de serbări, cinematograf, biblioteca, atelier de coșuri și rogojini ș.a, unde au fost îngrijiți 3200 ostași și 120 ofițeri români.
Alexandrina Cantacuzino a călătorit în Canada și Statele Unite, a participat la Congresul Comitetului Internațional al Femeilor de la Washington (mai 1925), unde a reprezentat Consiliul Național al Femeilor Române.
O femeie extraordinară. Alexandrina Cantacuzino despre fetele din America: “Fata tânără e liberă, iese și petrece cu tineri. Dânșii au dreptul s-o sărute, fără ca părinții să aibă ceva de zis”
Alexandrina Cantacuzino a călătorit în Canada și Statele Unite, a participat la Congresul Comitetului Internațional al Femeilor de la Washington (mai 1925), unde a reprezentat Consiliul Național al Femeilor Române. A fost aleasă vicepreședinta Consiliului, cu o majoritate de voturi din 30 de țări.
La întoarcere în țară, își notează impresiile: “Căsătoriile se fac și se desfac foarte repede. Femeea domnește acolo, Legile sunt toate făcute spre ocrotirea ei, Una din ele îmi spunea: “Aici nu sunt regi, ci numai regine”. Fata tânără e liberă, iese și petrece cu tineri. Dânșii au dreptul s-o sărute, fără ca părinții să aibă ceva de zis, însă dacă ar necinsti-o sunt siliți la căsătorie sau condamnați la închisoare (..). În privința căsniciei și a vieții familiale, părerile sunt iarăși împărțite, dar se poate spune că bărbatul lucrează ca o mașină pentru a produce bani. Femeea trăiește alături de soț, este camaradul de business, adică de afaceri, părtașă la câștiguri și la pierderi. Iubirea, care la noi în vechea Europa mai joacă un mare rol, acolo nu are vreme să se înfiripeze. Te însori, te desparți, iar te căsătorești, acestea sunt lucruri neînsemnate. Munca, producția, creațiunea, banul, acestea formează rostul vieții”. (Sursa prof. Anemari Monica Negru, “Alexandrina Cantacuzino și mișcarea feministă din anii interbelici”, Editura Cetatea de Scaun, 2015).
Foto credit: Fototecaortodoxiei.ro.
“Cerem pedepsirea tuturor perde vară care cred că pot să-și bată joc în tot chipul de fată și de femee”
În revista “Viața Femeii” din iulie 1912 apare, sub semnătură unei doamne, crezul feministelor, la început de secol XX, cuvinte hotărâte și curajoase:
“Noi cerem, și suntem în cel mai mare drept a cere, ca fata și femeia, în special, să nu fie numai obiectul de plăcere și decor al bărbaților, cerem ca femeii să i se respecte și recunoască aceleași drepturi la îndeplinirea dorințelor și dispozițiunilor sale intelectuale, artistice, etc. Cerem pedepsirea tuturor acelor perde vară care cred că pot să-și bată joc în tot chipul de fată și femee zicând: “Ce ești, decât o simplă fată săracă, eu, om cu renume, situație, din familie mare, bărbat, înainte de toate, ce frică pot avea de tine?”.
Ziaristul Corvin Petrescu, în ziarul „Ghiara”, iunie 1925, o portretizează pe Alexandrina Cantacuzino: “Principesa Alexandrina Cantacuzino are și virtuțile matroanei romane și calitățile femeii moderne americane; un spirit familial și un spirit social. Un spirit tradiționalist și unul modernist. Un spirit idealist și unul pozitivist”.
Gruparea Femeilor Române, primul partid al doamnelor din România înființat de Alexandrina Cantacuzino și interzis de Regele Carol al II-lea
În 1929, Alexandrina Cantacuzino a înființat primul partid independent al femeilor, Gruparea Femeilor Române (GRF), al cărui scop era educarea femeilor pentru a-și putea exercita drepturile. Partidul a fost interzis de Regele Carol al II-lea la sfârșitul aceluiași an. Principesa a fost izolată la domiciliu aproape un an iar după abdicarea Regelui Carol a fost sprijinită de Ion Antonescu. Faptul că, în 1938, femeile din România au primit dreptul de a vota și de a fi alese în Parlament se datorează și Principesei Cantacuzino, personalitate remarcabilă pe nedrept uitată.
„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:
