Recunosc, am sărbătorit Halloweenul printr-un film horror. 3D

Nu am sărbătorit niciodată evenimentul american cu măşti de monştri şi dovleci, nu că aş fi avut ceva împotriva lui, ci pentru că aşa s-a întâmplat. Anul ăsta, însă, am vrut ceva „special de înfricoşător”: un film cu mult sânge, 3D. Cei care au urmărit seria Saw ştiu despre ce este vorba: un psihopat care îi pune pe diverşi oameni cu păcate la activ să aleagă: sau îţi tai un picior, sau mori. Sau îţi rupi singur falca, sau mori. Sau poate moare cineva drag, soţia, prieteni. Etc.

Ei, Saw 7 e pe acelaşi principiu şi nu e chiar atât de idiot pe cât mă aşteptam. Nu e nici o capodoperă cinematografică, pe alocuri e jucat execrabil, dar reuşeşte să te ţină lipit de scaun cu floriceaua în drum spre gură în unele momente. Apropo de lipit de scaun, cam cel mai horror moment este acela în care un skinhead victimă a psihopatului trebuie să îşi rupă pielea de pe el, cu tot cu carne, lipită de scaunul de la maşină, pentru a-şi salva iubita şi prietenii. Nu reuşeşte, dar imaginile sunt horror.

Totuşi, 3D-ul nu adaugă foarte multe experienţei înfricoşătoare, nu ai impresia că zboară sângele spre tine sau că organele îţi vor intra în ochi. Ba, din contră, ai unele probleme în a focaliza imaginea.

Oricum, după Saw 7, Halloweenul meu a continuat paşnic. Pe străzile Bucureştiului nu am văzut decât doi băieţi costumaţi, unul în moartea cu coasa, celălalt în arab. Bin Laden, poate, după barbă. Chiar dacă cluburile s-au dat peste cap să organizeze petreceri costumate, nu prea a prins la noi moda Halloween. Mai mult au fost costumate animatoarele, decât clienţii.