Reacția neașteptată a unei călătoare STB în momentul în care e tamponată în autobuz de un domn doldora de sacoșe

29 sept. 2022
14415 Afișari
Reacția neașteptată a unei călătoare STB în momentul în care e tamponată în autobuz de un domn doldora de sacoșe
Diana Popescu: Reacția neașteptată a unei călătoare STB în momentul în care e tamponată în autobuz de un domn doldora de sacoșe

De regulă, călătorii de pe liniile STB sunt grăbiți. Neatenți. Nervoși. Au lucruri importante de făcut în minutul următor și chef de ceartă chiar în momentul ăsta. Nu se dau în lături de la gesturi dure și replici pe măsură. Ridică tonul, ba chiar și mâna. Fiindcă – vorba aia – „Nu-mi spui tu mie ce să fac, cum să stau și în ce fel să mă uit la tine!”.

Se întâmplă, însă, când și când, ca astrele transportului în comun să se alinieze la modul molcom, tandru, ba chiar poetic. Liniștea se pogoară asupra pasagerilor, iar dialogurile lor sunt elegante, pline de grijă, înduioșătoare. Dacă ai noroc să nimerești la momentul potrivit în autobuzul potrivit, cobori mult mai senin decât ai urcat.

🚌 La urcarea în autobuz, un bărbat încărcat de sacoșe tamponează o femeie oprită lângă ușă.

– Iertați-mă, îmi pare rău!

– Nu-i problemă, vine replica „victimei”.

– Ba e, că v-am lovit.

Niciun cuvânt în plus. Doar un schimb de surâsuri. 

🚌 O doamnă blondă-blondă și tapată-tapată, 60+, se uită lung la un tânăr. Tipul are multe lanțuri la gât, tatuaje și ochelari de soare strălucitori. Dar, cel mai „grav”, e vopsit la fel de blond ca doamna și-n plus și-a executat pe cap un animal print fucsia. 

Femeia îl scanează în tăcere. Se vede că nu se mai poate abține multă vreme. Și, când pare că s-a decis să izbucnească într-o tiradă de reproșuri combinate cu morală, o aud:

– Admir oamenii care au curajul să facă asta!

🚌 Azi m-am preumblat prin autobuze prevăzută cu ditamai bastonu’ argintiu. La un moment dat, fără preaviz, o doamnă mă abordează, complice:

– Entorsă sau fractură?

– Entorsă, îi răspund repede, sperând să n-o dezamăgesc. Așa a putut să-mi povestească despre cele două ale ei, „reușite” fix în casă, despre felurite tratamente și despre vreme.

Tot drumul m-am rugat doar să nu observe eticheta de pe băț: „tijă telescopică pentru umerașe”.

🚌În 368, pe scaunul de lângă prima ușă stă o doamnă de, probabil, 60 de ani. E tunsă scurt, îngândurată, poartă ochelari, iar pe gât are tatuate câteva steluțe. Mă pregătesc să cobor și nu mă pot abține, văzându-i rochia vișinie, cu croială tiroleză: 

– Aveți o rochie foarte frumoasă!

Am luat-o pe nepregătite, așa că trebuie să-i repet. Se luminează și-mi răspunde: 

– Mulțumesc, o am de muuult, și mie-mi place! 

Face o pauză mică, după care-mi șoptește, parcă încurcată:

– Iar eu vă admiram, în secret, părul…

Femeile au nevoie de foarte puțin, ca să zâmbească.

#nimicuridegagici

🚌 Mă pregătesc să cobor din autobuz. În apropierea stației, mă-ntorc către femeia din dreapta mea. Îmi observă privirea și izbucnește:

– Aoleu, da, așa e! Și eu trebuie să mă dau jos aici! Ce bine că v-ați uitat la mine!

Mă bufnește râsul și-i spun:

– Am simțit eu ceva…

– Da?! Pășește spre ușă urându-mi sănătate, aproape convinsă că dețin ceva puteri paranormale.

You can call me Diana „Medium” Popescu. Mă rog, medium rare, că nu fac des faze din astea. 😍

 

 

Cookies