Război terminal, război pe viață și pe moarte, război dement, război greu, mai tare ca războiul cu Ucraina, foame de ucis, foame de alungat, sete de rupt lumea în paișpe mii. Da, Primăria Capitalei a pus pe masă juma de milion ca să fie alungate ciorile din Cișmigiu. Juma de milion ca să se facă studii. Juma de milion ca să fie date afară ciorile din Cișmigiu. Curat duș de tâmpenie.
Proiectul a câștigat voturile bucureștenilor pe site-ul Primăriei. Adică în plină decalotare a polilor de gheață, în sfânt război cu încălzirea, nouă ne arde de belit ciorile prin Cișmigiu. Astăzi, când trebuie s-avem grijă de flori, de frunze, de fiecare pasăre, vietate că cică-s unice și i-ar supăra pe domnii ecologiști, astăzi, deci, cu un număr numărabil de zile până la capătul lumii din cauza resurselor, noi belim existența ciorilor.
De ce? Cică deoarece croncăne și trezesc vecinii umanoizi. Cică lasă excremente cu miliardele pe care primăria nu știe să le administreze. Curat duș de tâmpenie. Hai să stricăm cursul zilelor și nopților, dacă tot facem o treabă. Lumea asta isterizată și de vreme, și de ploaie, și de soare, și de pisici, și de câini, și de un ac cu gămălie și-a găsit încă o fandaxie: cioara de Cișmigiu, care croncăne și excremează prea îmbelșugat. Suntem în 2021.
Așa a votat și așa vrea să trăiască lumea de acum încolo iritată, tâfnoasă pe te miri ce… pe excremente și voci de ciori. S-a calculat! Ce minune de calcul! Că primăria cheltuiește milioane ca să spele excrementele din Cișmigiu și așa mai bine se dă juma de milionul pentru a alunga cioara din Cișmigiu. E curat duș de tâmpeală. Curată patimă a oamenilor cu idei puține și fixe. Miracol al prostirii. E un război împotriva ciorilor și sunetelor și excrementelor ei.
E un război împotriva cătorva care au prieteni printre cioroi. Că așa s-a argumentat. Niște neica nimeni ademenesc cu pâine, biscuiți și boabe ciorile în Cișmigiu. Deci, e războiul omului împotriva omului. Oare omul nu se vede pe sine cum murdărește cu existența sa Bucureștiul? Oare omul n-are nas pentru propriile reziduuri? Nu, nu. Ciorile-s de vină. Eu cred că aici, în acest proiect, au votat vrăbiile și pescărușii, niște intruși în București, sătui de suprema glăsuire a ciorilor.
Eu așa cred. Că-i o conspirație a vrăbiilor, pescărușilor împotriva prea coloratei ciori. Prea asurzitoarei ciori. Ce soartă cioră, te plâng, te prețuiesc, îți voi da de mâncare până la ultima mea suflare! În Cișmigiu. Trecem în ilegalitate! Să ni se alăture și urșii din munți. Apel către urși, că sunteți urmăriți ca criminalii! Veniți în Cișmigiu! Veniți! Vă salvez! Haideți să salvăm ciorile! Haide să ne salvăm între noi!
Nota B365.ro: După ce se termină și războiul cu ciorile, propunem să ne întoarcem tot aici, la Bucureștiul lui Istodor: