Răspuns uimitor. Am întrebat și am aflat direct de la sursă cu ce sunt spălate străzile din București

Sunt săptămâni în care Domnul îmi aduce pe tavă subiecte legate de București destul de cărnoase care să se preteze ca informație pe suportul aici de față, adică pe b365.ro. Subiectele respective vin pregătite cu fir narativ, cu o oarecare doză de umor și, uneori, chiar și cu o morală evidentă pentru mine de la bun început.

Aceasta nu este una din acele săptămâni, dar aș fi un ipocrit să spun că nu îmi face plăcere să bat câmpii. Consider, în ceea ce mă privește, că este mult mai sănătos să fac apel la imaginație într-un context mondial în care cel mai mare dușman al omului, atât în stare de individ, cât și în stare de colectiv, se dovedește a fi opinia. 

Opinia, în zilele noastre, poate deveni foarte ușor fundamentul unui conflict, fie că se referă la clasa politică, la ceea ce pot face femeile cu corpul lor, la încălzirea planetei, la a Doua Venire sau la a pune sau nu mazăre în salata de bouef care poate fi mâncată, cred eu, cu o mai mare plăcere, indiferent de ingrediente, dacă părțile care o consumă nu consumă și conflictul în paralel.

Nu știu dacă urmează exemplul oamenilor, dar anul ăsta parcă și perscărușii sunt mai conflictuali, sunetele pe care le scot sunt mai ascuțite, mai deznădăjduite, parcă nu mai știu să cheme speranța. În plus, am văzut și foarte mulți corbi morți, nu știu ce se întâmplă, dar hei, să nu uităm că apocalipsa ne scapă de datorii. V-am zis că bat câmpii. Așa. Să trec la subiect, deși instinctul meu de fată mare îmi spune că ar trebui s-o mai ard aiurea măcar un paragraf.

Acum câteva zile am ieșit cu câinele la plimbare. Prin partea de nord a Bucureștiului și nu numai, căldura se prelingea pe stâlpii de înaltă tensiune și pe trotuare spre gurile de canalizare, pentru că nici ea nu mai e ca în alți ani. E mult mai umedă, mai grea, de parcă ieși îmbrăcat în izopren, cred că devenim zonă tropicală sau ceva. Poate de asta pescărușii au început să imite la glas papagalii, va trebui să contactez un ornitolog.

Când să ies în stradă, hop, în fața mea, la blocul vis-avis de noi, o cisternă din aia cu care se udă sau curăță străzile. Nu din aia care udă vegetația, ci din aia cu furtun cu presiune din care ies un fel de zoaie mai înspumate așa. Mi-am zis: Bine că e pe partea aia, că nu trebuie să-mi mai spăl câinele pe picioare.

Am făcut imprudența de pleca încălțat fără șosete cu niște adidași pe care nu-i mai purtasem de ceva vreme, am zis să mai variez și eu, să nu mă vadă vecinii încălțat cu aceeași pereche, că cine știe ce opinii emit despre mine. N-am făcut cinci sute de metri, că mi-am dat seama că mă bat la ambele picioare, în zona călcâiului. Cum era și foarte cald, am decis să scurtez plimbarea.

Când am revenit, pe stradă era ud pe ambele părți și peste tot urme din alea albe, ca de detergent, cum curg de pe mașină când o speli. Am luat câinele în brațe, neștiind ce substanță e, dar știind cât costă veterinarul. În fața mea era chiar domnul care se ocupa cu acest proces și l-am întrebat: „Bună seara. Ce puneți în apa asta?”. ” Aaaa, nimic”, mi-a răspuns dumnealui, „e apă cu spume”. „Ce spume, domnule dragă?”. „Eh, spume și atât”.

Fiind complet lămurit, am continuat drumul cu câinele în brațe. Dacă mi-ar fi zis: „E spumele de la apă”, ar fi fost altceva, dar nu, dumnealui a spus foarte clar că e apă cu ceva. Cu spume. Pe lângă misterele universului, doamnelor și domnilor, în mintea mea s-a mai adăugat și această enigmă, dar promit să vă anunț când oi afla dezlegarea ei.

Teoria cea mai plauzibilă, dar complet teoretică, vă dați seama, ar fi că alea sunt spumele noastre, pentru că așa cum spuneam la început, opiniile ne aduc foarte des, din ce în ce mai des în pragul spumelor. Social media a devenit un fel de ocean înspumat în care noi înotăm duși de valurile judecății, indiferent de școlile pe care le-am terminat sau de dimensiunea vocabularului de care dispunem, indiferent că stăm la București sau Insulele Cook.

În încheiere, aș vrea să profit de această ocazie pentru a-mi aminti că omul poate fi până la 70% făcut din apă și că printr-o apă limpede se vede mult mai ușor decât se vede prin spume, dovada fiind și utilitatea și eleganța deciziilor pe care le luăm când suntem limpezi față de când suntem înspumați.

Ne doresc tuturor să fim o apă și-un pământ care aduce mai mult a apă decât a spume. Doamne ajută și Doamne ferește, apa umană se limpezește. Adișorul Limpezitorul.

Sursa foto mașină de spălat străzi: Dremastime