Bună dimineața, dragi cititori, cum v-ați petrecut weekendul? Întreb mai mult retoric, fiindcă știu deja unde ați fost – acolo unde s-a dus jumătate din București (în timp ce cealaltă jumătate a stat în casă pentru că era PREA FRIG) respectiv la supermarketul „La Cocoș” din Vitan-Bârzești.
Dacă vreți să călătoriți în timp fără prea mult efort, acesta este locul pentru voi.
Aventura „La Cocoș” a început sâmbătă la prima oră, când, în timp ce îmi spălam somonoroasă dinții valoroși și ascultam reggaeton-ul cu care îmi bucur vecinii în fiecare dimineață, am primit un whatsapp de la o prietenă.
În mesaj eram anunțată că a auzit de acest loc nou, un hipermarket care are ABSOLUT orice, la prețuri foarte bune și că dacă cumperi mai multe bucăți dintr-un anumit produs, totul devine ȘI MAI IEFTIN, deci să mergem împreună.
Fiindcă în ultima vreme adorm cu convingerea că în ziua următoare o să vină personal domnul Ciolacu la ușă să mă scoată din casă fiindcă am uitat să îi plătesc nush ce taxă au inventat colegii dumnealui prin decembrie, am zis PERFECT!!! Să mergem! O ocazie bună de a economisi și de a vedea și vizita și alte zone ale cartierului.
Ne-am îndesat în autoturismul Polo, împreună cu o cantitate impresionantă de sacoșe de la alte hipermarketuri și am plecat spre Bârzești.
Prima jumătate de oră ne-am petrecut-o la semaforul de la intrare, unde sute de bucureșteni așteptau să vadă „Miracolul de la Cocoș”. O simfonie de claxoane mai târziu, am intrat în parcare, unde Răscoala de la 1821 părea parfum – am văzut Loganuri parcate peste Skode Octavii, Octavii parcate peste cărucioare, cărucioare parcate peste oameni care încercau să iasă de sub ele. Am parcat evitând la mustață o bătaie și am intrat.
Ajunse înăuntru, am pășit într-un portal care se deschidea spre o lume a en gros-urilor din anii ’90 la Pitești, dar cu produse contemporane. Baloți de Pringles suprapuși, mii de biscuiți stivuiți, totul învăluit într-o muzică transcendentală tip Forest Sounds With Birds, dintr-un playlist care ți se pune când faci masaj la spa.
Analizând prețurile de pe stiva de Pringles, ne-am dat seama că noi nu prea știm cât costă lucrurile în general și că va fi greu să ne dăm seama dacă aici. La Cocoș. chiar sunt mai ieftine. Am luat două cutii de chipsuri în caz de ceva, fiindcă dacă luam două erau cu 50 de bani mai ieftine. Rău nu poate să ne prindă și cui nu-i plac chipsurile?
Avansam greu printre rafturi, înghiontite de alți bucureșteni care părea că achiziționează provizii pe un an în caz de conflict armat. Am trecut printre bărbați care aproape plângeau în telefon cu iubitele lor, descurajați că nu găsesc lapte de ovăz, pe lângă o doamnă care plimba în brațe doi saci de crenvurști congelați, iar la un moment dat ne-au zburat niște recipiente de Lenor deasupra capului, fiindcă era mai simplu să le arunci peste oameni decât să treci printre ei.
La un moment dat, agitația provocată de faptul că eram 10 inși pe metru pătrat mi-a fost spulberată când am găsit un frigider cu produse grecești, unde aveau – atenție! – kefalotyri și graviera, care sunt vedetele concediilor din Grecia și pe care în afară de restaurante nu le-am găsit pană acum în altă parte.
După 5 kg de brânză mai târziu, o cantitate impresionantă de lapte Artesana (care chiar are caimac), foarte multe paste umplute și saci de gunoi mai târziu, ne-am așezat la coadă, unde am petrecut încă o oră, fiindcă – precum noi – ceilalți vizitatori de la Cocoș cumpărau ca și cum pregăteau o nuntă la cort.
A fost mai ieftin? Nu știm, pentru că intraserăm într-o vrie colectivă și n-am mai fost atente. A fost mai incomod și mai aglomerat decât oriunde altundeva? Desigur!!!, dar a fost o experiență. Se comporta toată lumea ca și cum mai vine o pandemie? Absolut, dar de ce să nu ne amintim de vremurile bune din primăvara lui 2020 ,în care am cumpărat 20 de conserve de mazăre pe cap de locuitor.
Ne vedem săptămana viitoare în parcare la Vitan-Bârzești, da?