Rănile Bucureștiului. Cum a devenit cel mai modern stadion din țară, opera unui mare arhitect, garaj subteran pentru aleșii neamului din Casa Poporului

Stadionul Republicii (denumit în perioada interbelică Stadionul O.N.E.F, Oficiul Naţional pentru Educaţie Fizică) este unul din nenumăratele edificii valoroase ale cartierului Uranus care a fost distrus în timpul construirii Casei Republicii, redenumită Casa Poporului după 1989.

Pentru construcția faraonică au fost rase de pe față pământului mai multe cartiere, “cumulând suprafața unui oraș, s-a demolat un teritoriu aproximativ egal cu cel al Veneției” (Cezar Petre Buiumaci în volumul “Orașul Neterminat”).

Deși inițial, stadionul Republicii și Mânăstirea Mihai Vodă erau propuse pentru păstrare, Nicolae Ceaușescu s-a răzgândit.

Citește și:

• Casa Poporului, grandomania unui dictator. Tragedia neștiută a celor care și-au pierdut viața la construirea celui mai mai mare obiectiv civil din lume | INTERVIU

Stadionul Republicii, opera arh. Horia Creangă, a fost demolat în mare parte în anul 1984 și folosit drept adăpost de șantier în timpul construirii Casei Poporului

Stadionul O.N.E.F a fost inaugurat pe 9 mai 1926, cu meciul de rugby dintre echipa României și cea a armatei franceze, încheiat cu victoria oaspeților cu scorul de 35-3.

Construit în anii ’20, stadionul a fost transformat ,în perioada 1930-1933, de marele arhitect Horia Creangă în colaborare cu inginerul Mihai Gheorghiu.

“O.N.E.F, cel dintâi Stadion al țării noastre, complectamente modern, admirabil construit și așezat”

Către începutul lunii mai se va deschide publicului românesc, iubitor al marilor și frumoaselor întâlniri sportive, porțile celui dintâi Stadion al țării noastre. Inaugurarea publică va fi făcută cu prilejul mult așteptatei întâlniri a atleților români și francezi pentru o partidă de rugby.

Echipa reprezentativă alcătuită din cei mai buni mânuitori români ai balonului oval va sărbători astfel vizita rugbymenilor Franței într-un cadru demn de prima lor întâlnire de acum șapte ani, cu prilejul Jocurilor Militare Interaliate. Și, dacă victoria jocului ocazional va rămâne probabil oaspeților-cum e și firesc- învingătorii vor avea să recunoască însă alor noștri o și mai frumoasă victorie, aceea a luptei dusă atâția ani pentru înfăptuirea unui Stadion complectamente modern construit și admirabil așezat.

Ce este arena Stadionului național de educație fizică? O vor spune desigur atleți străini, oaspeți ai României, odată întorși la ei acasă. O vor simți laolaltă cu ei și atleții noștri în senzațiile acelei lupte dată propagandei noastre sportive după toate datinile între viteji, așa cum domnitorii eroi ai neamului nostru, știau odinioară făuri, cu oaste mică, dar la loc prielnic, izbânzi de care avea să profite întreaga omenire.

Noi, “cei ce n-am văzut, dar am crezut”, vom aștepta smeriți ceasul când, pe laturile ospitalierei porți ale stadionului vom primi cu mănunchiul de flori pe brațe, în incinta noului templu al tineretului națiunii noastre, pe acei nenumărați din gloata consângenilor noștri care vor vedea și tot nu le va veni să creadă. (Sursa: George Costescu în Buletinul Educației Fizice, martie-aprilie 1926).

Uranus Acum, “o reconstituire simbolică și analitică a unei realități urbane eliminate”

“Uranus Acum” este un proiect Zeppelin&Ideilagram coordonat de arhitecții Dorothee Hasnaș, Ștefan Ghenciulescu și Ilinca Păun-Constantinescu alături de istoricul și cercetătorul Ciprian Plăiașu.

Echipa programului “Uranus Acum“ se dedică cercetării, cartării și prezentării urmelor fizice care au supraviețuit demolării cartierului Uranus. De asemenea, prin “Uranus Acum” sunt promovate viziunile, proiectele și strategiile pentru un altfel de viitor al zonei Palatului Parlamentului.

Printre “Locurile Memoriei” studiate de echipa Uranus Acum se afla: Mănăstirea Mihai Voda (demolată pentru edificarea noului Centru Civic), frumoasa Stradă a Ecoului 50 (care trecea prin curtea de azi a Academiei), Schitul Maicilor Biserica Buna Vestire, Biserica Spirea Veche de pe str. Uranus 27(dinamitată pentru că nu a putut fi dărâmată cu buldozerele), Casa Crenguței Roșu de pe str. Mihai Vodă 55, Casa Grigore Florescu, “Stadionul O.N.E.F.”, etc.

Citește și:

• Descoperă tot ce-a mai rămas din cartierul Uranus din București „Ca într-un film SF cu portaluri temporale, ne plimbăm prin orașul dispărut”

Mai jos, descoperă povestea stadionului sacrificat ca să facă loc Casei Republicii/Casa Poporului, publicăm o cercetare realizată de echipa Uranus Acum. 

„Stadionul O.N.E.F.”, simbol al încurajării practicării educaţiei fizice

Oficiul Naţional pentru Educaţie Fizică (O.N.E.F.) face parte din structurile naţionale pentru încurajarea practicării educaţiei fizice, a fost înfiinţat în anul 1921, iar anul următor a fost înfiinţat Institutul Naţional pentru Educaţie Fizică (INEF), pentru pregătirea profesorilor de specialitate. Oficiul a fost denumit ulterior ANEF. După 1950, până la distrugerea sa, în anii ’80, stadionul a purtat denumirea de stadionul „Republicii”.

“Nu era cel mai mare, dar sigur era cel mai frumos stadion din București și, până la ridicarea stadionului „23 August”, a fost cel mai modern complex sportiv din România”

Așezat cu măiestrie pe panta terenului, era și foarte popular, cu o atmosferă bună, adăpostind nu doar meciuri și concursuri de atletism, ci și o serie de săli pentru antrenament și sport accesibile bucureștenilor sub gradenele sale. (Sursa Uranus Acum, uranusacum.ro)

Amintirea sa este extrem de vie. Ceea ce în afara lumii arhitecților se știe mai puțin, este că, în mare parte, imaginea stadionului se datorează intervenției probabil celui mai important arhitect al secolului al XX-lea din România, Horia Creangă.

În cele ce urmează, un text al profesorului Nicolae Lascu despre arhitectura stadionului, două mărturii ale despre valoarea locului pentru viața și identitatea orașului și câte ceva despre soarta sa tragică și despre șansele unei vieți noi.

Stadionul ONEF, prevăzut cu teren de fotbal, pistă de atletism, fost inaugurat oficial în 1926

Unica tribună, alcătuită din gradene improvizate, de lemn, aşezate direct pe panta accentuată a terenului de pe Dealul Spirii, permitea accesul spectatorilor la partea superioară, de pe o stradă ce debuşa în str. Uranus. (Sursa Uranus Acum, uranusacum.ro)

Modernizarea stadionului s-a făcut după 1930. Contribuţia lui Horia Creangă a fost, înainte de toate, la realizarea unei mari tribune cu structură de beton armat, parţial acoperită, rezultat al colaborării cu inginerul Mihai Gheorghiu. Proiectul tribunei principale preia cu multă naturaleţe diferenţa de nivel dintre terenul de joc şi incinta ONEF, în timp în partea dinspre fosta str. Izvor a stadionului, tribunele erau exprimate printr-un perete continuu, ritmat doar de accese.

Dincolo de performanţa inginerească a structurii – tribuna având o copertină în consolă cu deschidere de peste 14 m –, semnificativă din punct de vedere arhitectural este formula plastică adoptată pentru faţada acesteia, logica adaptării la teren, asigurarea accesului publicului şi utilizarea cu maximum de eficienţă a spaţiului de sub gradene, acolo fiind amplasate vestiarele, sălile de antrenament, de forţă şi toate celelalte anexe necesare sportivilor. (Sursa Uranus Acum, uranusacum.ro).

Tribuna, lungă de cca 200 m, închidea latura de nord a unei piaţete alungite (prin care se făcea şi accesul spre gradene şi partea oficială)

Faţada este redusă la suprafaţa plană a peretelui, care, prin accentele sobre ale intrărilor spre gradene, prevăzute cu copertine au, de data aceasta, rolul de a ritma lungimea considerabilă a faţadei. O fantă îngustă şi continuă, vitrată, accentuează orizontalitatea întregii compoziţii.

Această linie generală este întreruptă doar de tratarea specială a intrării de onoare, care prin noua idee arhitecturală adoptată, câştigă în importanţă. Suprafaţa generos vitrată a acesteia asigură o transparenţă completă, încă de la intrare până la terenul de joc. (Sursa Uranus Acum, uranusacum.ro)

Evoluția proiectării tribunei principale confirmă cristalizarea unui limbaj coerent subordonat simplităţii geometrice. Potrivit lui Radu Patrulius (în HORIA CREANGĂ, omul şi opera, ed. Tehnică, Bucureşti, 1980), Stadionul ONEF a fost folosit ca model pentru construcţia stadionului din Varşovia. ” Fragment din Nicolae Lascu, „Alte clădiri publice”, Sursă: volum – Horia Creangă, o monografie, 2019, pp 190–193.

Un stadion cochet, intim. “Pe vremea aia, stadionul nu avea nocturnă și oamenii aprindeau făclii din ziare”

Mai jos, mărturii ale locuitorilor cartierului Uranus despre Stadionul Republicii, fragmente din interviuri luate în cadrul proiectului „Uranus Acum”, 2019.

Tot cartierul era aici. (…) Stadionul Republicii a fost un stadion foarte iubit de bucureșteni. O tradiție care a rămas din acele timpuri și care încă se practică în prezent este cea a datului foc la ziare. Știți de ce există această tradiție? Pe vremea aia, stadionul nu avea nocturnă. Erau întreceri de atletism, săritură în înălțime, cursele mari – 5 000 m, 10 000 m – care durau mai mult, până se întuneca. Iar oamenii aprindeau făcliile din ziare.

Pe stadionul Republicii era o problemă să prinzi un bilet la internaționalele de atletism – era full. În potcoavă [partea semirotundă a stadionului] se desfășurau săriturile în înălțime și de prăjină și finalele campionatelor naționale de box. (…) Sub tribuna principală era sala de canotaj, care se făcea pe timp de iarnă – bacul, spuneam„mergem la bac”.(Dinu Suciu)

La meciuri stăteam ore în șir pe stadion. Mai ales că te duceai devreme. Am fost la un moment dat la un meci care începea seara la 8 și ne-am dus la 12 ziua. (…) Trăiai acolo momentul, îți așezai tabăra, vorbeai cu oamenii… adevăratele conversații! Că altfel nu prea vorbeai cu lumea pe stradă. Ăsta era un loc de socializare extraordinar. (…) Eram pasionați în momentul ăla de fotbal și de asta aveam aproape abonament pe Republicii când se jucau meciuri. (Cristian Preda).

 

Anii ’80 – 2000. Distrugere parțială și transformare în clădire tehnică

În majoritatea variantelor timpurii ale proiectului lui Nicolae Ceaușescu pentru noul Centru Civic de pe locul Dealului Spirii, stadionul, la fel ca și Mânăstirea Mihai Vodă dinspre Izvor erau propuse pentru păstrare.

Proiectul a evoluat însă către o scară din ce în ce mai nebunească, inclusiv în ceea ce privește demolările. Cum ansamblul trebuia să fie un oraș Interzis, o fortăreață ermetică, o funcțiune publică cum era stadionul nu mai avea nicio șansă.

Au fost distruse clădirea tribunei principale și cea mai mare parte a gradenelor. Faptul că demolarea nu a fost completă se datorează strict unor condiții utilitare: clădirea a fost convertită în adăpost pentru muncitori, materiale etc., parte a giganticei organizări de șantier, urmând a dispărea complet după terminarea lucrărilor. (Vezi în acest sens mărturia lui Ioan Popa, în cartea „Robi pe Uranus”).

Oprirea șantierului în decembrie 1989 a însemnat și stoparea demolării. Nu avem informații despre cât din situația actuală se datorează unor intervenții de după mutarea parlamentului în palatul lui Ceaușescu.

În orice caz, astăzi, cea mai mare partea a stadionului se află azi sub noul deal din jurul casei, iar o dală din beton acoperă fostul spațiu de joc. Funcțiunea actuală este cea de garaj pentru Parlament.

Privind prin poarta transparentă dinspre strada Izvor, se remarcă că porțiuni importante din peretele curb originar s-au păstrat. Din păcate, o intervenție recentă a alterat placajul fațadei.

“Pentru un alt viitor. Cu excepția unei zone reduse de securitate în jurul Palatului Parlamentului, întreaga curte actuală ar fi normal să fie accesibilă și utilizată de către public”

Chiar dacă acest lucru se va întâmpla prin crearea unui parc, acesta ar trebui, credem, să conțină și echipamente publice de care orașul are disperată nevoie. Este vorba inclusiv de terenuri și clădiri pentru sport.

În acest context, ni se pare importantă readucerea construcției la funcțiunea originară. Evident, nu ar fi vorba de o reconstrucție muzeală, ci de un stadion și de clădiri pentru sport noi, care să integreze însă cât mai mult din cele păstrate. Împreună cu o serie de terenuri si de anexe pentru tenis, baschet etc., o parte din noul spațiu verde din jurul parlamentului ar căpăta funcțiunea de parc sportiv. (Sursa: Uranus Acum, uranusacum.ro).