Deși se află în aproprierea Centrului Istoric al Bucureștiului, cartierul Rahova este perceput ca o periferie în care nu se întâmplă și nu s-a întâmplat mare lucru. O zonă cu dezvoltare haotică în ultimii ani, traumatizată de sistematizările brutale din anii ’80, cartier muncitoresc cu istorie și identitate aparent mărunte.

O echipă formată din istorici, arhitecți și etnologi vor pune Rahova pe harta evenimentelor majore care au marcat Bucureștiul în ultima sută de ani, de la luptele din ziua de 23 august 1944 la evenimentele sângeroase din decembrie 1989.
Puțină lume știe, de exemplu, că în zilele de 22-26 decembrie 1989, în Rahova a fost iadul pe pământ, s-au dus lupte crunte cu un inamic imaginar, soldate cu 47 de morți și mai mult de 100 de răniți.
Dincolo de etichete și clișee, Rahova este un teritoriu dens de memorie: de la parcelări moderne interbelice (în zona Vicina-Sălaj) și blocurile arhitectului Haralamb (Bubi) Georgescu de la Poștă (1947-1955), la traumele sistematizărilor din anii ’80 și evenimentele aproape uitate din decembrie 1989.
Abordăm cartierul din perspectiva memoriei culturale, combinând cercetarea de arhivă cu mărturiile locuitorilor. Ne interesează ce s-a demolat, ce s-a trăit și ce s-a pierdut, și mai ales de ce anumite povești au rămas invizibile, anunță Studio Zona, asociație formată din istorici și arhitecți, care își propune să încurajeze dialogul dintre comunitate și mediul academic.
Mai jos, interviu cu istoricul Andrei Răzvan Voinea, vă spunem poveștile invizibile ale cartierului Rahova.
La finalul cercetării, autorii proiectului vor publica o hartă a memoriei culturale din Rahova, însoțită de propuneri de intervenție. Echipa este compusă din istoricii Andrei Răzvan Voinea și Dana Dolghin, arhitect Irina Calotă, etnolog Sonia Prodan, PR Simona Rădoi, graphic design arh. Ioana Alexe, management Ruxandra Miuți.
Proiectul este finanțat de Ordinul Arhitecților din România prin Timbrul de Arhitectură.
Evenimentele din 22 și 23 decembrie 1989 de pe strada Mărgeanului-Șoseaua Antiaeriană au făcut obiectul unui dosar soluționat de Secția Parchetelor Militare la 9 noiembrie 1995 cu “neînceperea urmăririi penale”.
Un însemn pus în timpul comunismului amintește:
În timpul insurecției antifasciste din august 1944, ostașii români sprijiniți de populație au lichidat rezistentele hitleriste din acest cartier și au zdrobit încercările unor coloane germane de a pătrunde în București prin bariera Rahova. Glorie luptătorilor împotriva fasciștilor pentru independența patriei noastre.

B365: Răzvan Voinea, care sunt clișeele și etichetele puse pe cartierul Rahova?
Andrei Răzvan Voinea: Rahova este un cartier foarte puțin analizat din perspectivă istorică și arhitecturală. De obicei, toată lumea se axează pe istoria mare a orașului, pe clădiri importante proiectate în centrul Bucureștiului. Cartiere precum Rahova, Pantelimon, Ferentari, Tei, nu beneficiază de arhitectură cu A mare.
Clișeul despre Rahova spune că este un cartier insuficient dezvoltat, mărginaș, în care nu se întâmplă mare lucru și în care nu au existat mari evenimente istorice. Acestea, desigur, mai degrabă s-au întâmplat în centrul Bucureștiului.

Andrei Răzvan Voinea: Majoritatea bucureștenilor când se gândesc la memoria culturală a orașului au în vedere anumite repere, personalități care au locuit în diverse imobile, evenimente mari. Prin acest proiect vrem să aducem în atenția publicului faptul că există și în cartierul Rahova elemente importante de istorie și un alt tip de memorie care nu are legătură cu ceea ce numim “memoria bucureșteană a centrului”.

B365: Ce înțelegeți prin Rahova, “cartier ignorat”, și ce subiecte abordați în cercetarea dumneavoastră?
Andrei Răzvan Voinea: S-a scris foarte puțin despre cartierul Rahova, toate studiile vorbesc preponderent despre centrul Bucureștiului, nu am găsit nicio istorie a cartierului Rahova sau a cartierului Ferentari. Au fost câteva inițiative limitate, mai ales despre partea centrală a cartierului, zona Palatului Bragadiru, Filaret, Piața cu Flori.
Andrei Răzvan Voinea: Am găsit câteva fire de analiză pe care le vom continua. De exemplu, s-a scris enorm despre evenimentele din decembrie 1989 din centrul Bucureștiului (Sala Dalles, baricada de la Intercontinental, Televiziune, etc.), însă foarte puțini știu că în zona Mărgeanului au fost foarte multe victime în zilele de 22, 23 și 24 decembrie 1989. Au fost 47 de morți și peste 100 de răniți grav.
Când am făcut prima prospecție și i-am întrebat pe oameni care a fost cel mai important eveniment istoric întâmplat în Rahova, aproape toți au amintit de evenimentele din decembrie 1989. Într-adevăr, din seara zilei de 22 decembrie până pe 26 decembrie, în Rahova s-au purtat celebrele lupte cu “teroriștii”. Sunt procese care continuă și azi, cum este cazul unei doamne care încă își caută dreptatea la CEDO.

Andrei Răzvan Voinea: Chiar la intrarea în oraș, la Bariera Rahova, undeva în zona Pieței Rahova de astăzi, era un important post de transmisiuni al armatei germane. La 23 august 1944, când România a ieșit din alianța cu Germania și a dat ultimatumul de 24 de ore pentru ca trupele germane să părăsească Bucureștiul, s-au dat lupte în centru, la Academia Militară, Băneasa, etc, dar și la acest oficiu de transmisiuni al armatei germane. Există o placă memorială așezată pe un bloc construit ulterior peste acest oficiu de comunicații.

B365: Care este istoria blocurilor din Rahova proiectate de arhitectul modernist Haralambie (Bubu) Georgescu, discipol și partener al arh. Horia Creangă?
Andrei Răzvan Voinea: Blocurile au fost construite pe baza planurilor sale întocmite la jumătatea anilor ’40, și erau destinate funcționarilor de Societatea Poștă, Telefon, Telegraf. Fiecare bloc avea 60 de apartamente, în total 180 de apartamente. Nu au fost fonduri atunci în anii ’40, dar imediat după aceea s-au găsit bani pentru a construi două din aceste blocuri.
Construcțiile nu au mai fost executate însă de arhitectul Bubu Georgescu, pentru că acesta a emigrat în anii ’50 în America, dar proiectul său a fost continuat, cel de-al treilea bloc fiind ridicat în 1955. Toate cele 3 blocuri sunt unite de un corp lateral care servea ca grădiniță pentru locuitorii imobilelor, dar și pentru angajații de la Societatea Poștei din zonă.
Este un proiect foarte interesant, funcțional, și face parte din acea ultima fază a modernismului bucureștean, dinainte de 1948. Fațadele au fost placate cu cărămidă roșie.

B365: Ce propuneri de intervenții veți avea după publicare acestei hărți a memoriei culturale a cartierului Rahova?
Andrei Răzvan Voinea: Imaginați-vă o hartă a cartierului Rahova, deși delimitarea cartierului, ca și în cazul altor cartiere, este foarte subiectivă. Nu există un cartier Rahova cu granițe foarte clare, însă vom avea un traseu pe baza unor criterii menționate. Pe această hartă vom pune la fiecare loc al memoriei pe care îl identificăm, cum este 23 august 1944 sau locurile unde au fost victime în decembrie 1989, blocurile arhitectului Haralamb Georgescu, Parcelarea Rahova de la Pecineaga, toate acestea vor avea un punct pe hartă, cu explicații precise.

B365: Adică enorm de multe.
Andrei Răzvan Voinea: S-au întâmplat foarte multe evenimente în Rahova deși, repet, lumea academică nu le-a analizat.
B365: Zona Uranus Rahova este în proximitatea centrului, face parte din centrul istoric al Bucureștiului.
Andrei Răzvan Voinea: Zona dinspre Mitropoliei, Filaret, acolo de unde începe Calea Rahovei, este mult mai bogată în patrimoniu industrial, dar pe noi ne interesează ce este dincolo de această zonă. Deocamdată facem doar cercetare și vom propune lista Direcției de Cultură, Primăriei de sector și altor instituții care pot avea intervenții. Noi ne propunem deocamdată să facem cercetarea care să stea la baza unor intervenții din partea administrației.

B365: Parcelarea istorică Rahova a rămas intactă?
Andrei Răzvan Voinea: Parcelarea Rahova, vorbim de fondul construit în vecinătatea străzilor Vicina, Pecineaga, nu mai este azi cea cu forma din anii ’30. Cam jumătate din parcelarea Rahova a fost demolată, acolo în anii ’80 s-au construit blocuri. A rămas însă un țesut urban foarte interesant, cu case vechi din categoria imobilelor proiectate de arhitecți mari.

În Rahova, Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine a construit 112 de locuințe individuale, conform planului de parcelare aprobat de Comisia Tehnică în 1912, însă parcelarea a fost finalizată abia în 1938. Parcelarea este delimitată de străzile Grigore Tocilescu, Petrache Poenaru, Calea Rahovei și intrarea Azimei. Arhitecții care au edificat locuințele sunt Ioan D. Trajanescu, Ion Țărușanu și D. Ionescu. (Sursa: Studio Zona, Parcelările Societății pentru Locuințe Ieftine din București).

În 1912, Societatea a construit doar 26 de locuințe, oprind construirea celorlalte din motive necunoscute. Toate aceste locuințe reprezentau noul tip, pe care Trajanescu l-a proiectat în 1912. Compus doar din parter, noul tip se diferenția de precedentele în special în privința proiectării podului, mai mare și mai funcțional.
În etapă a II-a (1928), Societatea a reluat construirea iar străzile parcelării au luat numele a doi academicieni (Petrache Poenaru și Grigore Tocilescu), ambele fiind canalizate și pavate în 1929. Cu aceste completări din 1928 și 1929, parcelarea ajungea la 100 de locuințe construite și mai rămâneau încă 12 loturi libere. Acestea au fost construite în anii 1931 și 1938. (Sursa: Studio Zona, Parcelările Societății pentru Locuințe Ieftine din București).
Casele scoase la licitație între 1932 și 1939 aveau prețurile cuprinse între 290.000 și 400.000 de lei, iar din cei 16 locuitori pe care Monitoarele Comunale îi menționează, 15 erau funcționari publici și privați, împreună cu soțiile lor, și doar unul era muncitor.

Cei mai vechi locuitori au menționat faptul că mulți din beneficiarii inițiali ai caselor erau funcționari ai Societății de Poștă, Telefon, Telegraf. Cel mai important aspect constă în cazarea unor agenți ai organelor de Securitate în aceste case, veniți din țară la cursuri de specializare, fapt menționat de toți locuitorii intervievați. (Sursa: Studio Zona, Parcelările Societății pentru Locuințe Ieftine din București).
În 1928 a fost construită și Școală nr. 39 pe baza planurilor arh. Ion Țărușanu. Edificiul era proiectat într-un stil explicit neoromânesc, caracterizat printr-o compoziție simetrică a patru volume orizontale și a unuia vertical, dispus între acestea, în axul de simetrie.

Volumul vertical avea la ultimul nivel un foișor cu opt coloane de piatră. Ușa principală de acces era încadrată de coloane cu capiteluri bogat ornamentate și ancadramente cu motive florale. (Sursa: Studio Zona, Parcelările Societății pentru Locuințe Ieftine din București).