Puștiul blonduț care a cucerit-o pe Creața în stația STB de la AFI Cotroceni

Nu știu alții cum sunt, dar eu sunt fascinată – inclusiv în STB – de puștii prezentului. De modul în care văd viața și se raportează la fiecare zi. „Tineretul de ziua de azi” mi se arată mereu surprinzător. Și când îl întâlnesc prin autobuze ori troleibuze, și când se plasează strategic în stațiile de transport în comun. Pregătiți-vă să fiți uimiți.

🚌 În stația lui 137 de la AFI Cotroceni mă abordează un puști. E blond și slăbuț. Nu pare să aibă mai mult de 12-13 ani, ceea ce nu-l împiedică să fie mai înalt decât mine. :-))

– Aveți să-mi dați și mie 3 lei?

– N-am nimic mărunt, îi răspund, parcă scuzându-mă.

– Atunci 5 sau 10!

– N-am deloc cash…

Puștiul nu se lasă descurajat: 

– Sau poate aveți 50 de lei!

Deja mă bufnește râsul:

– Nu mai bine 100?

– Da’ chiar! Aveți?

– N-am, îi spun. Râdem amândoi.

Brusc, puștanul schimbă tema:

– Dar câți ani aveți? 22?

Am râs chiar mai mult decât la întrebările despre bani.

🚌 Mă întorc acasă tot cu STB-ul, iau un 226. S-a înserat și, cum mai sunt 3 stații până la capăt, mașina e aproape goală. Urcă un bărbat tânăr (estimez că nu are mai mult de 25 de ani). Are bermude, șlapi în picioare și-o sticlă mare de Fanta în brațe. Se așază pe un scaun de vizavi de mine și, după câteva clipe, îl aud întrebând: „Fumezi?”. Din reflex, ridic capul din telefon și privesc în direcția lui. Mă observă și repetă, zâmbind, întrebarea: „Fumezi?”. Îmi dau seama că eu sunt cea căreia îi vorbește și-i răspund că nu. Parcă dezamăgit, dă din umeri și se-ntoarce la sucul lui. Cu ocazia asta observ că are o mustață de hipster și multe tatuaje: mici, mari, care simplu, care foarte elaborat. 

La prima stație urcă alți doi tineri, care se dovedesc a fi amici cu fumătorul.

– Ce faci, băi, cu sticla aia, n-ai găsit una mai mare?, se-amuză nou-veniții. 

– Degeaba râdeți, că e șmecherie: pe două de-alea de jumate dai 10 lei, iar asta e 7 lei și are 1,25 litri!

Cei doi nu mai par atât de amuzați.

– Unde-ai fost?, îl întreabă pe Omul cu PET-ul.

– La piață. Voi, la aparate?

– Da, răspund sincron cei doi.

Apoi Omul cu PET-ul revine la ce l-a consacrat. Pe un ton conspirativ, își îndeamnă unul dintre tovarăsi: 

– Ia pune mâna aici, pe etichetă!

Circumspect, amicul nu se-ncumetă din prima.

– Hai, bă, pune mâna aici, unde-ți zic eu!

Prietenul se înduplecă și pipăie eticheta, după care tresare, mirat.

– Ce-i asta?

– Un bulgăre, i se răspunde șoptit.

– Și de cât ajunge, de 10-15 fumuri?

– Și de 25!, răspunde pe cât de încet, pe atât de încântat posesorul.

Mai șușotesc un pic și coboară toți trei la stația urmăatoare.

Într-o primă fază, când Omul cu PET-ul m-a întrebat dacă fumez, am crezut că urmează să-mi ceară un foc. Sau o țigarâ. După faza cu eticheta și „bulgărele”, sunt aproape convinsă că urma să-mi ofere un „cui”.

Nota B365.ro – Mai multe Cronici STB, mai jos:

• Ciorba și shaorma au complicat situația în STB
• Neplăceri amoroase în STB, cu un mincinos doctor blond cu ochi albaștri
• Cea mai frumoasă vatmaniță din București și răgetul șoferului de pe 226 când se face verde la semafor