Punem bani? Un palat e de vânzare în București. Costa vreo 6 milioane de euro

Pentru eventualitatea în care am vrea să aducem modificări situației locative (nu e-n plan, dar n-are-a face), am vrut să vedem ce mai e de vânzare prin București. “Ne luăm apartament, container, vilă sau palat?”, a fost întrebarea.

“Normal că palat!”, a venit răspuns. Că oricum ne-am început aventura B365.ro la un Palat, normal că palatele ne interesează 😉  

Palatul de vânzare din București

Așa că am intrat pe imobiliare.ro și-am găsit: Palatul Woroniecki, care e în centrul Bucureștiului, e de vânzare. 5,95 de milioane de euro e prețul cerut pentru construcția din anul 1940, proiectată de arhitectul Alexandru Zaharia. 

Palatul a fost al prințesei Adina Woroniecka, văduva lui Take Ionescu, recăsătorită în 1929 cu prinţul polonez Korybut Woroniecki.

E un palat ca la carte: situat la intersecția Bulevardului Kiseleff cu strada Ion Mincu, are 811,6 metri pătrați, iar terenul pe care se află are o suprafață totală de 919,6 metri pătrați, are un subsol, parter, etaj și mansardă.

Palatul Woroniecki e o copie a unui palatino din Florența

În anunț, Palatul Woroniecki e descris astfel:

Vila Woroniecka este edificata în stil veneţian amestecat cu elemente florentine şi îmbinate armonios cu accente neo-romanesti. Impunătorul palat a aparţinut prinţesei Adina Woroniecka, văduva lui Take Ionescu, prim-ministru al României Mari între 1921 şi 1922, recăsătorita în 1929 cu prinţul polonez Korybut Woroniecki. În 1940 cei doi au cumpărat pământ pe parcelarea proprietăţii Elenei Ganescu din zona Kiseleff. În vara lui 1940 se sfârşesc lucrările de construcţie, purtând semnătura arhitectului Alexandru Zaharia. Edificiul este o copie a unui palatino din Florenţa, dar şi replică a construcţiei vilei lui Take Ionescu din apropierea Piaţei Alexandru Lahovari din Bucureşti. Nepotul proprietarei a afirmat că imobilul a fost terminat în doar câteva luni, datorită unei echipe de meşteri italieni.

În anunț mai e și o promisiune:

Prin gradul său bun de conservare şi calitatea excelentă a materialelor folosite la construcţia clădirii, un eventual cumpărător nu ar trebui să investească foarte mult în restaurarea proprietăţii.

Clădirea este retrasă de la Soseua Kisseleff cu 14 metri; palatul  prinţesei are o formă de L, structura e din zidărie şi planşee de beton armat, un procedeu în plin avânt în anii 1930. 

Toate profilele, decoraţiunile în ipsos şi piatră artificială, coloanele, baluştrii, cornişele, cartuşele, lucratul fierului şi tâmplăriile s-au făcut la faţa locului. Proprietarul avea obligaţia de a vopsi faţadele doar în alb, crem sau gri deschis.

În 1949, casa a fost naţionalizata de comuniști, dar prințesa a trăit aici până la moarte. Potrivit anunțului, între anii 1975 – 1978, palatul a adăpostit colecţia muzeală a fraţilor Avakian alcătuită din opere de artă preponderent orientală, dar şi tablouri ale unor pictori autohtoni, precum Grigorescu, Pallady sau Petrascu. După 1978 clădirea a primit diferite destinaţii, urmând ca între anii 1994 – 2003 să redevină sediul colecţiei Avakian.

Imediat după acest moment casa a fost câştigată în instanţă de către moştenitori şi vândută în anul 2003 actualului proprietar.

Deşi nu este declarată monument istoric, potrivit Primăriei Capitalei, clădirea aparţine unor zone protejate din București.

Deci, punem bani?😉