ARHIVA B365

Protest cu linguri de lemn şi mături de nuiele: „Suntem romi, nu suntem ţigani” VEZI GALERIE FOTO

Aproape 200 de romi s-au adunat marţi în Piaţa Victoriei, punctul de plecare al marşului „Em sem rom”(romani pentru eu sunt rom) împotriva iniţiativei deputatului PD-L Silviu Prigoană care vrea înlocuirea termenului „rom” cu „ţigan” în actele oficiale.

„Toată discuţia asta nu e de acum, din 2010, vine din anii ’90. Se merge pe premisa că peste hotare s-ar crea confuzie între romi şi români”, spune Magda Matache, de la asociaţia Romani C.R.I.S.S, una dintre organizaţiile care au pus la cale acest miting din Piaţa Victoriei la sediul Academiei Române şi apoi la monumentul Holocaustului.

Astfel de iniţiative au mai fost avansate în 1995, printr-o circulară a MAE, s-a vorbit despre asta şi în 2007, a propus-o şi pedelistul Sebastian Bodu în Parlamentul European, iar preşedintele Traian Băsescu a spus, în luna septembrie, că decizia de-a folosi termenul„rom” a fost o greşeală.

„Mulţi vin cu argumentul că ei (romii – n.red.) îşi spun ţigani. Ei pot să-şi spună aşa, dar statul nu”, completează Magda Matache, adăugând că „ţigan” nu există în limba romani. „Țigan” trimite la robie, la perioada când ţiganii erau sclavi în anii dinainte să fie emancipaţi de Kogălniceanu, şi vine din limba greacă, în care înseamnă „de neatins”.

Dacă iniţiativa lui Prigoană ar trece, efectul ar fi „dezastruos”, spune sociologul Nicolae Gheorghe. „E un semnal că trebuie să-mi iau familia şi copiii şi să plec din România în orice ţară din Uniunea Europeană unde am dreptul”, continuă Gheorghe.

Prigoană, Bodu şi Băsescu au fost inamicii publici numărul 1 în timpul protestului de marţi. Unul dintre protestatari afişa, de altfel, o pancartă pe care erau afişate chipurile celor trei cărora li se adaugă şi Theodor Baconschi, actualul şef al diplomaţiei, sub textul „Stop using racism in political discourses”. „Cetăţeanul Băsescu poate să-şi exprime opiniile. Problema e că opiniile lui influenţează partidul şi guvernul pe care-l conduce”, spune Nicolae Gheorghe, trimiţând la faptul că iniţiativa lui Prigoană a venit la scurt timp după ce şeful statului a făcut o declaraţie în acest sens.

Arsenalul de protest a inclus, pe lângă pancartele pe care se putea citi, printre altele „Nu trăim din furat! Suntem nomazi” sau „Libertate înseamnă dreptul la nume pentru poporul meu”, şi mături de răchită, o căruţă în miniatură şi linguri de lemn pe care manifestanţii le-au plesnit unele de altele sau de gard până le-au făcut aşchii. „Asta e munca noastră. E o tradiţie de familie”, spune un tânăr protestatar care a venit din Sectorul 2 al Capitalei în faţa muzeului Antipa. „Dacă nu era ţiganii, Prigoană nu avea picior de lemn”, completează un alt tânăr, referindu-se concomitent şi la handicapul deputatului şi la priceperea romilor la meşteşugul lemnului.

La ora prânzului romii protestatari, înconjuraţi de jandarmi, au pornit în marş pe Calea Victoriei. În fruntea coloanei, primii protestatari au apucat un lanţ, simbol al robiei romilor conotată de termenul „ţigan’”. Au făcut o haltă pentru a picheta sediul Academiei Române, instituţie care a avizat pozitiv ideea lui Silviu Prigoană. Speranţa romilor era că vreun reprezentat al instituţiei va ieşi să îi asculte, dar nu s-a întâmplat aşa. Dacă nu-i luăm în calcul şi pe cei şase haidamaci chilugi cu jachete pe care scria „Swat Force” tocmiţi să străjuiască porţile templului culturii româneşti.

Pe tot drumul, demonstranţii au scandat sacadat „noi suntem romi, nu suntem ţigani” şi „noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, până nu vom rezolva cu etnia noastră”. O doamnă din fruntea coloanei, care s-a alăturat marşului împreună cu alte nouă colege de la masterul de politici de gen şi minorităţi de la SNSPA Bucureşti, a mers şi mai departe, cerându-le majoritarilor, prin intermediul unui megafon, să se alăture protestatarilor.

De pe margine însă, nimeni nu se sinchisea de prigoana pe care o deplâng romii. „Ce faci, mă, te uiţi la ţigani? Hai, mă, la muncă şi lasă-i dracului”, îl admonestează un muncitor pe colegul său cu care săpa un şanţ pe calea Victoriei. „Acu’ 300 de ani aşa le zicea, ţigani. Ce tot vor acum”, comentează un alt gură-cască sprijinit de gardul cazinoului Casa Vernescu. Un altul, trece grăbit pe lângă coloană vorbind la telefon. „Ei, ce să fie. Protestează nişte ţigani”, spune el în telefon ca răspuns, probabil, la întrebarea „ce-i cu hărmălaia aia”.


Recomandarile noastre


Parteneri

Știri – Gândul

Știri – CanCan.ro

Back to top button