Prostituţia pe vremea lui Ceauşescu: Sex plătit pentru elita Capitalei

Cizmele, parfumurile, ciorapii şi pantofii de calitate au fost o marfă rară în perioada comunismului, la care femeile multilateral dezvolate, mame eroine şi muncitoare dedicate glorioaselor cincinale, puteau doar visa. Nu se găseau pe piaţa autohtonă, astfel că cei care le cumpărau din străinătate, cel mai adesea copii ai nomenclaturiştilor, actori şi fotbalişti, le transformau în monedă de schimb pentru achiziţionarea favorurilor sexuale ale tinerelor bucureştence cu veleităţi de cochetărie şi dornice să intre în lumea bună a Capitalei.

Tinere care lucrau ca dansatoare la cluburile Melody şi Atlantic, actriţe de la Teatrul de Revistă ”Constantin Tănase” şi manechine erau sarea şi piperul petrecerilor organizate de potentaţii vremii, desfăşurate atât în Bucureşti, cât şi la munte sau la mare. Petrecerile se transformau uneori în orgii în toată regula, povesteşte pentru B365.ro Serghei Niculescu-Mizil: ”Obişnuiam să petrec câte opt, nouă ore pe zi la hotelul Inter, la piscină sus. Uneori o închideam şi dădeam acolo petreceri private”, spune Mizil, care obişnuia să-şi facă veacul alături de alţi copii de nomenclaturişti, precum Nicu Ceauşescu şi Gyuri Fazekas, fiul liderului comunist Ianos Fazekas.

Pe de altă parte, tinerele din provincie care alegeau calea uşuratică a vieţii nu vânau articole vestimentare sau produse cosmetice occidentale, ci avantaje sociale: voiau să obţină buletine de Bucureşti, să intre mai uşor la facultăţi, eventual să obţină locuinţe în Capitală, povesteşte Serghei Mizil.

Potrivit unor ofiţeri de la Poliţia Bucureşti care au activat în acea perioadă, în Bucureşti au existat şi adevărate gheişe autohtone, întreţinute de câte 3-4 bărbaţi sus-puşi, care le luau sub aripa lor protectuare şi erau primiţi în schimb în aşternuturile lor.

O altă categorie de prostituate erau cele profesioniste, care îşi recrutatu clienţii din rândul cetăţenilor străini care poposeau la hotelurile de lux din Capitală, cu acordul Securităţii. Potrivit lui Mizil, tariful lor era de 100 de dolari, însă le dădeau o parte din bani recepţionerilor, care le facilitau activitatea.

Prostituatele care făceau trotuarul erau mult mai puţine decât în ziua de astăzi, aşa explicându-se şi faptul că pe atunci numărul violurilor era mult mai mare decât după 1989, spun foştii miliţieni. Prostituţia nu avea ce căuta în societatea socialistă eliberată de metehnele capitalismului putred, astfel că practicantele sexului pe bani erau aspru pedepsite. Potrivit decretului nr. 153 din 24 martie 1970, privind stabilirea şi sancţionarea unor contravenţii privind regulile de convieţuire socială, ordinea şi liniştea publică, ”atragerea de persoane, sub orice formă, sâvârşită în localuri, parcurilor, pe străzi sau în alte locuri publice, în vederea practicării de raporturi sexuale cu acestea, pentru a obţine foloase materiale” se pedepsea cu închisoare contravenţională de la o lună la şase luni sau cu amendă de la 1.000 la 5.000 de lei. Pe atunci amenzile chiar se plăteau, iar suma de 1.000 de lei reprezenta un salariu bun.

Când erau prinse pentru prima oară se alegeau cu amenzi, iar dacă persistau în păcat şi continuau să-şi scoată la vânzare trupurile erau duse la judecători chiar de miliţienii care le culegeau de pe stradă. În majoritatea cazurilor, erau trimise la închisoare pentru şase luni. Cum existenţa parazitară era antagonică dezvoltării societăţii socialiste, prostituatele erau aduse astfel pe calea cea dreaptă a muncii, în condiţiile în care munca silnică reprezenta o componentă esenţială a detenţiei pre-decembriste.

”Ca urmare a ridicării la un nivel tot mai înalt a gradului de responsabilitate socială, oamenii muncii iau atitudine împotriva acelora care, sub influenţa unor mentalităţi înapoiate, refuză să se încardreze într-o activitate utilă, duc o viaţă parazitară, tulbură ordinea şi liniştea publică, încalcă cele mai elementare norme de convieţuire socială, provocând indignarea cetăţenilor”, se arată în motivarea oferită de Consiliul de Stat pentru emiterea decretului nr. 153.