În Anunțul telefonic și anunțul.ro, site-ul aferent, există o categorie numită „Matrimoniale”, împărțită în subsecțiuni: Ea caută partener, El caută parteneră, Prietenii și căsătorii și Diverse. Ca și cum ar fi un apartament de vânzare ori lucrări de reparații, sexul se vinde pe 3 lei rândul în Anunțul telefonic. Și în ziarul Libertatea, la rubrica ”Matrimoniale”, sexul pe bani este promovat agresiv.
Conform definiției din DEX, matrimonial este strict legat de căsătorie, relații stabile. Dar toate anunțurile ”cuminți” sunt adunate în subsecțiunea Prietenii și căsătorii. În celelalte, nu găsești urmă de domnișoară interesată de o relație sau vreun domn care să-și caute parteneră de viață.
Subsecțiunea Ea caută partener cuprinde anunțurile femeilor care te așteaptă, sexy și înfierbântate, la ele acasă sau la hotel. Pretențiile Juliei Roberts din Pretty Woman nu se mai aplică în cazul fetelor din zilele noastre: sărut pe gură, fără prezervativ, fără nicio restricție.
Care este poziția Poliției Capitalei față de promovarea sexului prin anunțuri
”A da un anunț la ziar privind furnizarea unor servicii sexuale nu constitue materialul primordial al infracțiunii de prostituție. Nici măcar nu e infracțiune de proxenetism, sunt acte premergătoare prostituției. Cei de la ziar scriu că partea care dă anunțuri are responsabilitatea. Cele mai multe ziare nu primesc anunțurile direct de la cel care-l dă, ci de la diferite agenții de publicitate sau prin Poșta Română. Există foarte multe cazuri în care persoanele care dau anunțurile nu completează datele reale, pentru că nu există o obligativitate de a atașa buletinul. Atâta timp cât serviciul este plătit, ziarul îl publică. Poliția Capitalei nu poate interzice anunțurile. Poate să se lege strict de conținutul lor, pe care-l folosește pentru a depista grupările infracționale care se ocupă cu prostituție/ proxenetism. Astfel, anunțurile ne ajută în munca operativă, iar multe cazuri au fost depistate așa”, a declarat comisarul-șef Marius Negrescu, pentru B365.ro.
Din investigațiile pe care le-au făcut, polițiștii au constatat că foarte rar fetele care publică anunțuri sunt independente, majoritatea fac parte din rețele și au proxeneți. Ele nu stau singure în apartament și foarte rar descrierea din anunț corespunde cu realitatea din teren: fetele stau în alte cartiere, cer alte sume de bani, arată diferit față de pozele publicate.
Pentru polițiști este o acțiune dificilă să depisteze rețelele de prostituate, dosarele fiind greu de făcut. Perchezițiile nu se fac imediat după sesizarea faptelor. Polițiștii trebuie să adune probe, să găsească martori care să declare că au întreținut relații intime contracost cu prostituatele, aici luptându-se cu lipsa de colaborare a martorilor.
În plus, persoanele care practică prostituția trebuie să își câștige majoritatea veniturilor din această meserie și să o practice de obicei, pentru a putea fi acuzate oficial. În condițiile în care persoanele suspectate că s-ar prostitua au un contract de muncă sau dacă furnizează serviciile ocazional, nu pot fi acuzate de infracțiune.
Există riscul unor cetățeni care închiriază apartamentele unor persoane necunoscute ca aceste apartamente să fie folosite ca locuri în care se practică prostituția. De aceea, judiciariștii încurajează întocmirea unor contracte de închiriere pentru a le fi mai ușor să-i depisteze.
Deși polițiștii se luptă să stopeze fenomenul prostituției, acesta pare a fi… fără finalizare. În prezent, sunt prostituate care acumulează amenzi de zeci și chiar sute de milioane. Însă organele de poliție nu au mijloacele legale pentru a le putea face să plătească aceste amenzi, astfel toată munca pe care o fac este în van. Până în anul 2000, exista închisoarea contravențională: cine nu plătea o amendă era închis sau făcea muncă în folosul comunității. Acum, fetele primesc amenzi pe care nu le plătesc niciodată, pentru că nu sunt înregistrate fiscal.
Proxeneții riscă și pedeapsa cu închisoarea. Majoritatea proxeneților au ajuns în instanță și au primit ca pedeapsă privarea de libertate. În schimb, au existat puține cazuri de prostituate care au fost arestate preventiv sau au ajuns în instanța.
În România, spre deoasebire de alte țări, a apela la serviciile unei prostituate nu constituie infracțiune.
Fiind un oraș mare, la nivelul Bucureștiului cazuri de prostituție/ proxenetism sunt frecvente. Una dintre ”piețele de desfacere” a prostituție o constitue anunțurile, dar sunt și alte modalitățile prin care prostituția este promovată: sub paravanul unor saloane de masaj, cele mai întâlnite în ultima perioadă, sau în cluburi cu circuit închis, mici resturante, unde există clienți stabili care vin acolo pentru a găsi prostituate și veche metodă, care încă dă roade: prostituția stradală. Fetele sunt angajate ca maseuze sau chelnerițe, astfel au contract de muncă, așa că polițiștii se mai confruntă cu o acțiune dificilă: nu pot spune că fetele își câștigă existența din serviciile sexuale prestate. ”Dar pentru că nu toate fetele au contracte de muncă, nu toate serviciile sunt acoperite prin factură fiscală, le descoperim. Dacă ar fi în legalitate cu tot, n-am avea ce să le facem. În plus, mai sunt salone de masaj fictive, care nu există în realitate. Acolo este prostituție, clar”, precizează Marius Negrescu.
Există și o rețea de prostituate de lux, cu tarife de mii de euro pentru o prostituată. Acestea sunt cel mai greu de găsit și este dificil să se demonstreze infracțiune, ele nefăcând asta „de obicei”, așa cum prevede legea. În general, prostituatele de lux sunt promovate, în afară de proxeneți, de taximetriști, paznici, recepționeri, care-și iau și un comision de la fete.