Proiect 1990: 19 lucrări expuse în 4 ani pe soclul din Piaţa Presei. De ce se va termina proiectul

Deoarece de multe ori şi-a pus problema „De ce soclul stă gol?”, Ioana Ciocan s-a gândit să nu aştepte ca alţii să rezolve problema, ci să găsească ea o soluţie. „Tot timpul așteptăm să vină cineva din urmă să ne rezolve problemele. Cred că are legătură cu o latură de responsabilitate civică pe care o am. Deci, soclu perfect de granit gol=loc perfect pentru expunere de proiecte de artă contemporană cu caracter temporar”, spune artista.

Ioana Ciocan a obţinut aprobarea pentru proiect pentru că în fața comisiei de la Primăria Capitalei a fost susținută de secretarul general al PMB, Tudor Toma. „A crezut că e o idee grozavă să folosim soclul care și așa stătea gol din 1990”,  îşi aminteşte Ioana.

Aşa că, în ianuarie 2010, a fost expusă prima lucrare de artă pe soclul din Piaţa Presei, o lucrare a iniţiatoarei proiectului, cu numele Ciocan vs. Ulyanov. Lucrarea, înaltă de 3 metri, îl reprezenta pe Lenin în varianta din colivă. Astfel, fostul ocupant al soclului fusese îngropat definitiv.

Iniţial, publicul a fost confuz, nu a înţeles de ce era folosit acel soclul. Însă, acum, bucureştenii sunt mult mai receptivi, ba chiar apreciază foarte mult proiectul, lucru dovedit de cele 1500 de like-uri de pe pagina de Facebook a acestuia.

„Toate lucrarile au fost inspirate din istoria pre și post decembrie 1989, ne-am ferit de Caragiale, Eminescu, panseluțe, flori fete și băieți…suntem totuși în secolul XXI”, completează Ioana Ciocan.

Lucrările au stat perioade diferite de timp pe soclu, în funcţie de dorinţa publicului şi de mesajele pe care le-a transmis. Cea mai longevivă lucrare a fost HandGun, iar cel mai puțin a stat lucrarea lui Aurel Tar, “Scînteiaaa”, lucrare care a stat pe soclul câteva ore. „Este o artă în stradă, deci cetățenii trebuie să fie ascultați. Dar, evident, ca orice proiect 100% independent a depins foarte mult de diverși factori financiari”, punctează Ioana Ciocan.

Proiect 1990 a ajuns la cea de-a 19 şi, cel mai probabil, ultima lucrare. În Piața Presei Libere se va instala o lucrare permanentă – „Aripi -Monumentul luptei anticomuniste”, lucrare despre care B365.ro a scris AICI. „Acest lucru nu depinde de mine. Ce pot să spun este că în acel loc a stat Lenin care a fost destul de…permanent. Locul este important tocmai prin lipsa lui Lenin. O lucrare de 120 de tone de inox cu un metru mai mică decât Arcul de Triumf nu cred să reprezinte victoria împotriva comunismului. Libertatea de expresie câștigată în decembrie 1989 reprezintă victoria. Epoca monumentelor „pe vecie” a apus de mult”, spune artista.

Cele 19 lucrări de artă expuse pe soclul statuii lui Lenin, în cadrul Proiect 1990

 

”Fresca eroului muncitor capitalist”, Emanuel Borcescu

 

Fresca este un rapel, peste timp, la fostele imagini omagiale comuniste din România, care elogiau eroii clasei muncitoare. Sunt prezentaţi noii eroi înregimentaţi în construcţia unui nou sistem social care sunt supuşi unui nou set de valori. Noile concepte vehiculate sunt job-ul, Mall-ul, gadget-ul, maşina sau vila ca semn al statutului social. Toate aceste aspecte sunt punctate în „Fresca Eroului Muncitor Capitalist”. Tot ce a intrat de fapt în sfera aspiraţională a eroului nostru îi fură iremediabil libertatea, lucru în căutarea căruia pornise iniţial, prin construirea acestui sistem.

Rechinii roşii”, Mihai Balko 

 

„Rechinii roşii” (…) sunt fragmentele rezultate din destrămarea stelei sovietice; reasamblarea acestor fragmente poate naşte o altă structură totalitară. Rechinii gravitează în jurul unei structuri politice neconturate pentru a o devora şi a forma din nou întregul. Rechinii roşii sunt un avertisment, o atenţionare”, a spus Mihai Balko.

 

”Visul Românesc”, Matei Arnăutu, Andrei Ciubotaru, Florin Brătescu şi Iosif Oprescu

 

Proiectul artistic „Visul Românesc” a beneficiat de o platformă online prin care românii au fost întrebaţi care este visul lor. Pe baza răspunsurilor adunate s-a construit un obiect care să sintetizeze dezbaterea din jurul întrebării.

 

”Scînteiaaa”, Aurel Tar

„«Scînteiaaa» nu vrea neapărat să spună good bye Lenin, ci mai degrabă un detaşat hello Lenin”, mărturiseşte Aurel Tar.

 

”Unde suntem”, Ion ut Theodor Barbu

 

Lucrarea lui Ionuţ Barbu face referire la situaţia de azi a românilor. Lungile decenii ale subjugării comuniste şi actualele interese politice excesive au creat, în viziunea lui Barbu, un român care şi-a pierdut identitatea, balansându-se între valori inexistente şi tradiţii pierdute.

 

”Monumentul beton”, Florin B. Tomescu

Lucrarea lui Florin B. Tomescu evocă imaginea simbolică a comunismului: blocul de beton.

”HandGun”, Bogdan Raţă

 

„HandGun” reprezintă metafora agresivității umane și emblema Omului Nou, a individului transformat în armă.

”Melting”, Judit Balko

 

„Melting aduce în discuție trecutul recent și modul în care este perceput de contemporani. De prea multe ori, pentru cei care au trăit în perioda comunistă, brutalitea și urâțenia trecutului colectiv este anulata și estompată de amintirea duioasă a unui trecut personal, a unei tinereți pierdute. Pentru cei care s-au născut după destrămarea regimului comunist, acesta pare de prea multe ori doar un capitol trist, dar încheiat din istoria acestei țări, fără legătură cu prezentul sau cu viitorul.”, spune Judit Balko.

”Hidra”, Costin Ioniţă

Hidra, de Costin Ioniță, făcea referire directă la clasa politică .Sculptorul Costin Ioniță a decis să ilustreze, totala lipsă de verticalitate și umanitate a clasei politice românești, printr-o Hidră de 5 metri. 

„a patru“, Cristian Răduţă

 

A4, a lui Cristian Răduță: un rinocer alb pe al cărui spate apăsa un teanc imens de hârtii. Aceasta îşi propunea să arate una dintre problemele tipice ale României: birocraţia. De aceea s-a numit „a patru”, de la coala de hârtie A4, simbol al birocraţiei româneşti.

Steaua are nume, Valentin Soare

Oestridae Dominan, Ștefan Radu Crețu

Oestridae Dominant este un parazit – hibrid și simbolizează sistemul politic- vermínă – din România. Oestridae, o specie de muscă, care trăiește sub pielea animalelor, se transformă, în viziunea lui Crețu, într-un aparat mecanic bine pus la punct, care, precum un elicopter, își supraveghează, de la altitudine, supușii pe care-i parazitează.

„Country Lovers”, Alexandru Potecă

„Country Lovers sau Monumentul Solidarității este un exercițiu de obervație și interpretare artistică a peisajului politic și social actual, în special a formelor de coabitare și „solidaritate” politică, total ineficiente”, declara Alexandru Potecă.

The Gaze/Una mirada , Antonio Vega și Chantal Peñalosa

În perspectiva posibilei demolări a soclului, José Antonio Vega Macotela şi Chantal Peñalosa Navarro s-au hotărât să îi documenteze atent viitoarea absenţă. Fiecare dintre artistii care şi-au expus lucrările aici au avut ocazia să vadă Bucureştiul de pe soclul lui Lenin: s-au suit pe el pentru a-şi instala lucrările. The Gaze  invita bucureştenii pe soclul din Piața Presei libere pentru a vedea ceea ce vedea Lenin, dar și ce artiștii nu o să mai vadă după demolarea soclului.

Monumentul parvenitului de oraș, Virgil Scripcariu

RM, Ileana Oancea

Acum, pe soclul din Piaţa Presei din Bucureşti este expusă statuia Roşiei Montane, aşa cum şi-a închipuit-o artista Ioana Oancea: copilul fără minte, care se bucură când are un bulgăre de aur. Detalii, AICI.

Ioana Ciocan spune că toate lucrările expuse pe soclu i-au plăcut în mod egal. Însă, unele au avut ecouri mai puternice în presă, explică Ioana.Una dintre ele a fost Hidra, de Costin Ioniță, care făcea referire directă la clasa politică, A4, a lui Cristian Răduță saue HandGun de Bogdan Rața, care acum este expusă în față la Muzeul Naţional de Artă Contemporană.