CONTRIBUTORS

Programul de apă caldă și căldură în București de Anul Nou, 1 și 2 ianuarie. Explicat de mama mea

Când eram copil, frig era în casă de Paște, de Crăciun, de Anul Nou. Cum altfel? Era primăvară și iarnă. Și, cu toate astea, maică-mea se spăla pe cap și-și aranja moațele. În aroma de scorțișoară și de cozonac din casă. Era Paștele, Crăciunul, Anul Nou, cum să o prindă un nou an nespălată pe cap? Fotografia aceasta s-a repetat ani în șir. Până am crescut eu mare? Până ea n-a mai fost? Până n-oi mai fi eu. În aceeași fotografie intru și eu. Aceleași fotografii fac și eu. Cu dragoste. Fără nostalgie. Fără melancolie.

De Crăciun și Anul Nou, afară e frig, poate nu-ntotdeauna ger, dar frig, ca iarna.

Între cameră și frigul de afară este peretele, “biscuitul de beton” nimic mai mult. Apa este caldă? Ore-n șir mama fierbea oala albastră cu frunze albe pe aragaz. De dimineață până pe la 4-5 după amiaza. Gazele erau mici și era nevoie de timp. Zilele de Crăciun de 31 decembrie ale copilăriei mele aveau această fotografie. A primenirii. Mama, cu buclele ei infinit castanii, aștepta și făcea economie. Când era gata apa caldă, se spăla. Dar nu consuma întreaga oală. Îmi lăsa și mie din apa caldă.

De demult, dar mai mult în anii aceștia din urmă, maică-mea m-a lăsat să trăiesc doar eu tradiția, programul de căldură și apă caldă.

În București. Dar cred că mai trăiesc ceva. Incertitudinea. Va fi sau nu va fi? Va fi sau nu va fi căldură și apă caldă de Revelion și-n zilele ce vor veni? E o enigmă. Dacă plesnește sensibila țeavă care-mi aduce aceste comodități? Dar dacă nu plesnește? Să mă spăl ritual, conform tradiției, când am apă caldă și căldură, adică azi, cu patru zile-nainte, sau nu? Mama știa că nu va avea apă caldă și atunci va pune oala pe foc pentru apă caldă un timp pe aragazul cu gazul pâlpâind și apoi va dârdâi un pic cât se va șterge cu prosopul, usca cu foenul. Că-n casă era frig. Poți să trăiești astăzi această certitudine? A frigului? Nu o poți avea. Dar nici a căldurii. Nu e aici critica nimănui. Nici a trecutului, nici a prezentului.

E vorba de tradiție. Dar și de corp. Pot să-mi păstrez tradiția?

Nu m-am mutat cu mult mai departe de locul copilăriei, de acel etaj șase unde maică mea își îngrijea, mai ales de sărbători, buclele-i castanii. Sunt ceva mai spre Centru. Dar trăiesc cu incertitudinea cald-rece, în loc de siguranța frigului. Te obișnuiești cu o constantă temperatură. Aha, e rece! E frig. Știi că mai bine poți primi oricând. Cumva te obișnuiești și cu „nu știu ce mă așteaptă”. Va fi sau nu spartă țeava în zilele de Anul Nou și în ianuarie anul viitor? Îmi va strica sărbătorile Termoelectrica, fostă RADET? Dacă de Crăciun am avut cadouri din belșug, acum de Anul Nou voi trăi cu incertitudinea.

Va fi sau nu va fi frig în țevile de chiuvetă și calorifere în Bucureștiul lui 2021/2022?

Voi sta ca indienii pe calea ferată să ascult ce-mi spune agentul termic până-n zorii lui 31 decembrie. Și totuși să mă spăl când am apă caldă sau căldură, adică azi, sau să mă aventurez, să las spălatul ritual pentru ultima zi. Desigur, mă voi spăla, ca-ntotdeauna, și azi și mâine, dar vreau să spun: tradiția o voi respecta? Nu este vorba de a fi murdar în apartamentul meu din București, nu, e vorba de tradiție. O voi respecta? Mă privește mama mea cu bucle rumene din decenii de frig. Ce-o să fac? Ce-o să mă fac? Ca-n orice conspirație, sunt urmărit de un tiran și hain Agent. Agentul Termic.

Nota B365.ro Noi avem deja tradiția „Mulțumim,Eugen!” Și o respectăm!


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button