Sau se poate uita aici: Biluna Jam Session
Cei care coordonează proiectele sunt oameni de artă: muzicieni, actori, regizori, fotografi, etc. Adună copiii din Rahova şi îî învaţă să cânte, să joace teatru, să deseneze, să facă poze, cu alte cuvinte să aibă aceleaşi preocupări pe care le are orice copil. Totuşi, în Rahova, cu greu îi convingi pe părinţi să îşi lase odraslele să înveţe ceva. Mulţi dintre ei nu merg la şcoală, darămite să înveţe să cânte. “Fii serioasă, cucoană, noi nu avem ce pune pe masă, cântat îi trebe? Să iasă la muncă”, e reacţia unei femei pe care o găsesc în mijlocul străzii Rahova, ieri, în timp ce scuipa cu poftă nişte coji de seminţe. Păi, unde ar putea să muncească un copil de 10 ani?, o întreb după ce estimez cam cât are puştanul de lângă ea. “La fier vechi, cum unde? Că doar n-o să-l trimit la furat”. Scurt şi la obiect. Să îmi văd de treabă, îmi zic, tocmai ce se apropie un nene bine făcut cu mustăţile bine răsucite. Fac strânga-mprejur şi îmi văd de ale mele.
E sâmbătă după-amiază şi o căldură înăbuşitoare. E linişte, pe stradă doar femeia preocupată de seminţe, băiatul ei şi încă 2 puşti, care mănâncă pufuleţi pe scările Centrului. Înăutru nu prea poţi intra, decât dacă faci gimnastică. Toată lumea cară diverse obiecte. “Până la 12 noaptea mai putem sta, după ora asta ne evacuează”, ne informează un puşti cu un scaun în braţe.
Povestea clădirii în sine e complicată rău. Pe scurt, a fost revendicată de moştenitorul terenului pe care se află şi a primit-o înapoi de la Primăria Generală. Înainte a fost discotecă, aici se adunau toţi tinerii din Rahova. Apoi, vremurile discotecilor s-a dus şi într-o zi, proprietara spaţiului, Cristina Erimia, a constatat că fiul ei de 8 ani a dispărut din faţa curţii, ceea ce nu se mai întâmplase.
“Am intrat în panică, am ieşit în stradă să-l caut. Când colo, el era cu un grup de copii şi nişte oameni care îi învăţau diverse lucruri frumoase. Eu nu am ştiut ce face el, dar pentru un cartier ca al nostru, vă daţi seama, e ceva ieşit din comun. Să înveţi să dansezi, să cânţi, să reciţi nişte copii dintr-o zonă ca a noastră e mare lucru”, povesteşte Cristina. Și pentru că avea acest spaţiu, l-a dat artiştilor. De atunci, au trecut vreo 5 ani. Acum 3 zile, s-a trezit cu executorul judecătoresc la uşă.
foto – Cristina Erimia
“Proiectul nostru se numeşte Proiectul de Artă Activă Fără sprijin şi este un proiect de educaţie creativă şi artă activă pentru comunitate versus proprietate, pentru spaţii comunitare şi culturale, pentru reprezentare directă, împotriva statului român care şi-a abandonat cetăţenii, împotriva distrugerii sistematice a ţesutului social din România. Nu ne împotrivim evacuarii din spaţiul fizic, ne împotrivim evacuării conceptului de artă activă – artă comunitară, comunitate si lucru împreună, educaţie creativă şi dezbatere publică, chiar dacă spaţiul fizic în care aceste lucruri s-au întâmplat în ultimii 3 ani. Acest spaţiun nu va mai exista de luni dimineaţă”, spun reprezentanţii proiectelor de laBomba.
Fără sprijin
Conform Irinei Gâdiuţă, coordonator programe Centrul Comunitar laBomba, “în perioada iulie – septembrie vor continua activitatile proiectului FĂRĂ SPRIJIN – repetiţii pentru spectacolul de teatru FĂRĂ SPRIJIN, ateliere cu copiii şi dezbateri publice, dar în stradă. Tot în Rahova. În aceeaşi perioada vor avea loc expoziţii şi prezentari video ale proiectelor de artă activă derulate în ultimii cinci ani de către Iniţiativa Ofensiva Generozităţii în spaţiul Centrului Comunitar laBomba. Irina ţine să le zică pe toate: HARTA SENSIBILĂ – 2006; RAHOVA NONSTOP – 2006; CONSTRUIEȘTE-ȚI COMUNITATEA – 2007; BILUNA JAM SESSION – 2007, 2008, 2009, 2010, 2011; FLEXIBLE – 2008; LABORATOR URBAN MOBIL – 2008, 2009, 2010; DRUM – 2009; TURNEU LA ȚARĂ – 2009; NĂSCUT ÎN RAHOVA – 2009; PARADA FEMEILOR EVACUATE – 2010; IMPROVISION ON GENEROSITY – 2010, 2011; CASA POPORULUI – 2011; ZIUA CARTIERULUI – 2011.
“Atelierele de dramaturgie, de educaţie creativă, de mişcare şi expresivitate corporală, improvizaţie, muzică, documentare, jurnalism, desen şi educaţie vizuală, activităţi comunitare şi dezbateri publice informale găzdutie de Centrul Comunitar laBomba vor continua fix în faţa sediului care urmează să fie evacuate”, accentuează şi Bogdan Georgescu, de la Iniţiativa Ofensiva Generozităţii, cea care a demarat, de fapt, proiectul laBomba.
Centrul Comunitar laBomba a fost prezent la tot felul de conferinţe, seminarii, ateliere şi dezbateri din străinătate. Bogdan le ştie pe de rost: L’artiste et la ville – Banlieues d’Europe’est – Sofia, 2007; Festival Test – Zagreb, 2008; Cornerstone Theatre Summer Institute – Los Angeles, 2008;CityScape Istanbul: Artists and Urban Re-invention – 2009; Târgul Alternativ de artă Supermarket – Stockholm, 2009; CityScape Gothenburg: Adresses cultural strategies of urban revival – Intercult Suedia, Stockholm 2009; Expoziie Școala Superioară de Arhitectură Paris – Malaquais – 2009; ExperimentCity/ExperimentDays – Berlin 2009ş Changing Europe Changing Arts – SICA, Felix Meritis Foundation – Amsterdam, 2010; Re-imagining Cultural Space – Intercult Suedia, Orion Theatre – Stockholm 2010; Introducing Romanian Cultural Managers – Ratiu Foundation – Londra, 2010; Acting Together on the World Stage – Theatre Without Borders – La Mamma etc. Theatre New York, 2010; ExperimentCity/ExperimetDays – Milano, 2010; Conferinţa – Arhivele noilor dramaturgii; Arta activă într-un spectacol şi o dezbatere – Teatru Spălătorie – Chişinău 2011.
foto – Irina Gâdiuţă, coordonator programe Centrul Comunitar laBomba
Îl rog să îmi explice exact ce e la Bomba, pentru cei care nu au auzit în viaţa lor de existenţa acestui proiect. “laBomba este un spaţiu multicultural de auto-reprezentare comunitară. laBomba încurajează toate formele şi formulele de creaţie artistică generate de tineri artişti profesionişti sau amatori care lucrează cu şi pentru comunitatea Rahova-Uranus. Idealul laBomba este consolidarea unei comunităţi de creaţie din experţi ai vieţii de zi cu zi (membri ai comunităţii Rahova-Uranus) şi artiştii implicaţi în programele şi proiectele Centrului”, spune Bogdan.
Bogdan Georgescu – Iniţiativa Ofensiva Generozităţii
Aşa, să ne lămurim şi ce este Ofensiva Generozităţii: “A adus împreună, începând cu anul 2006, comunităţi, voluntari, artişti, organizaţii nonguvernamentale, instituţii publice şi investitori privaţi. Principiul de construcţie al echipei este interdisciplinaritatea şi adaptabilitatea în funcţie de necesităţile specifice fiecărui proiect în parte”, mi se explică în continuare.
Cert este că oamenii ăştia au pus şi pun suflet în tot ceea ce fac. Altfel, de ce ar mai veni zi de zi într-un cartier în care îţi este frică să te duci în timpul zilei, d-apoi noaptea. E o zonă rău famată – aşa e cunoscută în Bucureşti, dar asta nu i-a împiedicat pe aceşti artişti să facă lucruri frumoase pentru copiii romi din zonă. Eu îi felicit din toată inima, câţi dintre noi am avea curaj şi răbdare să facem asta?
“Soarta caselor de cultură, a căminelor culturale şi a dotărilor culturale cu vocaţie comunitară este măsura distrugerii ţesutului social în România. Efectele nu sunt doar culturale (anti-), ci şi economice şi, în sens larg, antropologice. Utopia „La Bomba” a existat pentru o clipă. Distrugerea ei o transformă în metaforă şi model. Sunt necesare politici culturale de nivel naţional care să ducă la refacerea reţelei de spaţii culturale fără de care asigurarea constituţională a accesului la cultură în calitate de creator şi consumator a fiecărui cetăţean rămâne o vorbă fără acoperire.” – Nicolae Mandea – regizor, decan al Faculăţii de Teatru din cadrul Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică “I.L. Caragiale” Bucureşti
“Spaţiul fostei discoteci laBOMBA a fost transformat în Centrul Comunitar pentru Educaţie şi Artă Activă. Am fost întrebaţi de ce am păstrat numele. “Pentru că a explodat cultura în ea”, au zis unii. La trei ani de la această reconversie unică pornită din iniţiativă privată (în contextul în care în România procesul este exact invers – casele de cultură se transformă în discoteci) “bomba” care a găzduit trei dintre cei cinci ani de proiecte Ofensiva Generozităţii în Rahova-Uranus este pusă în stradă. Amorsată.” – Irina Gâdiuţă – regizor şi facilitator comunitar
“Am început în 2006 prin răsturnarea unui demers în favoarea oamenilor din zonă al unei corporaţii prin care încerca să-şi faciliteze prin mici proiecte culturale accesul în zona Rahova-Uranus, unde urmau să-şi deschidă un nou sediu. Am înţeles imediat că nu e loc de vreun orgoliu artistic sau vreun produs artistic în contextul dat şi în situaţia limită pe care o descopeream la faţa locului. În acelaşi timp, din prima întâlnire cu oamenii din zonă le-am spus că nu avem cum să rezolvăm problemele cu care ei se confruntă, nu am promis nimic, dar le-am propus să lucrăm împreună, noi cu instrumentele noastre pe care le-am pus tuturor la dispoziţie, ei cu poveştile şi istoriile lor. Ce se întâmplă prin evacuarea laBOMBA şi implicit prin refuzul oricăror autorităţi de a intra în parteneriat şi a disemina principiul şi metodele de construcţie comunitară descoperite în Rahova Uranus, este o decapitare a unei comunităţi şi exprimarea dispreţului maxim al autorităţilor pentru tot ceea ce înseamnă comunitar, educaţional, social, uman. Fără nicio remuşcare. Demersul Fără sprijin a fost tot timpul ăsta asul nostru din mânecă. Vom contiuna fără sprijin, păstrându-ne libertatea de expresie, posibilitatea de stabilire a principiilor şi condiţiilor de muncă, într-o autonomie declarată în raport cu un stat care te ignoră pentru că poate şi pentru că majoritatea vrea să rămână imparţială, majoritate care confundă echidistanţa cu ignoranţa şi care diluează orice pornire de solidarizare şi protest.” – Bogdan Georgescu – regizor şi facilitator comunitar
“Atenţie aţi călcat pe Bomba! Nu călcaţi pe Bomba! Comunitatea nu poate fi evacuată! Arta maidaneză!” – Dan Perjovschi – artist vizual
“Centrul Comunitar laBomba este unul dintre foarte puţinele spaţii din România care au reuşit să adune împreună membri ai comunităţii Rahova-Uranus, artişti venind din medii diferite, jurnalişti, activişti sociali, voluntari din România şi din străinătate. Intr-un climat social în care solidaritatea este descurajată în mod programatic, Centrul laBomba a desfăşurat proiecte care au demonstrat că aceasta este totuşi posibilă atunci cand există un concept puternic în spate. Conceptul de artă activă a înlocuit lipsa oricărui sprijin material din partea unor instituţii pasive care ar fi fost în măsură şi care ar fi trebuit, prin însuşi statutul lor, să ofere sprijinul necesar. Intr-un stat care şi-a abandonat cetăţenii, condamnîndu-i practic la lipsa unei minime educaţii, la lipsa unui sistem de sănătate decent, la emigraţie datorată imposibilităţii de a-şi construi un viitor în ţară, Centrul laBomba, prin toţi oamenii care au reuşit să se adune în jurul acestor concepte de artă activă, de artă comunitară a preluat efectiv cîteva dintre cele mai importante responsabilităţi ale statului roman: educaţia şi cultura. Comunitatea de creaţie şi-a inventat din mers propriile metode de supravieţuire şi de funcţionare, demonstrînd astfel că, in definitiv, nu avem nevoie de un stat român aşa cum este el în acest moment. Prin eforturile lor, membrii comunităţii de creaţie din Rahova-Uranus au reuşit să facă proiecte care depăşesc nu doar penibilele “proiecte sociale” supervizate de stat şi devenite surse grase de venituri pentru unii sau alţii. Tot ce s-a întîmplat pe parcursul a cinci ani de zile depăşeşte evident minima putere de înţelegere a oficialităţilor române. Statul, prin reprezentanţii lui, se dovedeşte a fi cu un secol în urma iniţiativelor de acest gen.
Totuşi, dacă evacuarea fizică se întîmplă sub ochii noştri, evacuarea simbolică este imposibilă. Harta sensibilă a acestei comunităţi solidarizate în jurul unor idei a fost trasată. Va trebui să îi urmeze altele bazate pe dezvoltarea principiilor descoperite în Centrul Comunitar laBomba. Statul român este, după cum se vede, atît de preocupat în a-şi evacua cetăţenii ( dovadă numărul mare de tineri ce hotărăsc să plece din ţară din cauza lipsei oricărei perspective) şi în special pe cei care gîndesc în afara unor norme ( dovadă evacuarea CNDB) sau pe cei care îl împiedică să îşi desfăşoare afacerile dubioase în primul rînd din punct de vedere moral ( dovadă evacuarea Centrului Comunitar laBomba, precum şi ceea ce se întîmplă cu hotărîrile recente în ceea ce priveşte proiectul minier de la Roşia Montană). În acest fel însă, statul român îşi semnează singur hotărîrea de evacuare în plan simbolic. Căci cine mai are nevoie de un stat care nu doar că nu susţine proiecte care îi aduc beneficii simbolice importante, ci hotărăşte să le demoleze pentru a instaura singura valoare pe care este capabil să o înţeleagă: banul?” – Gianina Cărbunariu – regizor/dramaturg independent
“Is just ‘”KEEP ON GOING!” Cel mai important lucru este că suntem împreună!” – Maria Drăghici – artist vizual şi facilitator comunitar
“N-aş vrea să sune melodramatic, dar se pare că laBomba va deveni cu totul „comunitară“ exact în momentul în care va ajunge în stradă. Rahova-Uranus e o comunitate de evacuaţi şi evacuabili. Istoria Ofensivei Generozităţii a început, acum şase ani, în stradă – nu va sfîrşi, ci va continua în stradă, pentru că, la urma urmei, ceea ce-i dă identitate nu sînt pereţii (şi de-aia e vie, deci activă, şi nu Teatru Naţional). Să squattăm, aşadar, spaţiul public – pe care avem din ce în ce mai puţin permisiunea să-l folosim. Atîta timp cît pentru cei statal responsabili acţiunile artistice din Rahova înseamnă doar impulsuri pentru piaţa imobiliară a cartierului, laBomba poate oricînd să se deplaseze, să squatteze, să se virtualizeze şi să viruseze.” – Iulia Popovici – jurnalist
“LaBomba este una din puţinele iniţiative cu adevărat de tip „grassroot” care în întreaga sa activitate încurajează actul artistic şi cultural şi a arătat prin exemple de bună practică cum acesta are un rol major în educaţie şi crearea unui spirit de comunitate. O adevărată societate orientată spre includere şi solidaritate se construieşte doar prin încurajarea activităţilor comune, dincolo de bariere etnice, de naţionalitate sau identitare de orice fel. LaBomba, prin activitatea ei generoasă şi „ofensivă” arată că într-adevar se poate să construim o lume mai bună bazată pe incluziune şi respect reciproc, şi că arta şi cultura au un rol major în această direcţie. Activitatea LaBomba arată cum efectele marginalizării sociale sunt atenuate prin activităţi artistice şi educaţionale comune. Am fost şi voi fi întotdeauna alături de LaBomba cât şi de alţi actori culturali independenţi şi le urez o bună continuare a activităţii, mai ales acum când au nevoie de sprijin moral dar şi material. Sper să îşi poată găsi o nouă locaţie prin generozitatea posibililor mecena din Bucureşti sau România.” – Alec Bălăşescu – antropolog
“Un centru comunitar cu o activitate importantă este pe cale să fie distrus. În loc de soluţii pentru o comunitate ameninţată şi defavorizată vom avea şi mai multe probleme! Un spaţiu de întâlnire, în care să fie adresate problemele unei comunităţi fragile este vital. Și este nevoie de acest spaţiu acolo unde aceşti oameni au deja o istorie personală şi simt că aparţin. O societate care exclude va ajunge la tensiuni inevitabile.” – Manuel Pelmuş – coregraf si participant la atelierele laBomba
Nu se vaită că au fost daţi afară. Nu vor să cerşească alt spaţiu. Pentru că au obosit, au încercat de câteva ori, dar fără succes. Ar fi vrut ceva mai mare, pe vremea când încă funcţionau în Rahova, pentru că proiectele erau din ce în ce mai multe. Cel mai trist mi se pare faptul că nici nu au speranţă că vor fi ajutaţi vreodată. Eu îi încurajez cât pot înainte de a pleca. Și le promit că revin.