Prizonieri pe peron la Eroilor, unde în dimineața asta a fost la fel de rău ca la Unirii. Când drumul cu metroul prin București durează de două ori și ceva mai mult ca de obicei

Drumul meu de dimineață cu metroul, în jurul orei 7, s-a transformat într-o adevărată aventură: peroane arhipline, trenuri în care era imposibil de urcat. Cu alte cuvinte, în această dimineață, Eroilor s-a transformat în Unirii.

O dimineață care părea normală s-a dovedit imprevizibilă

În această dimineață mi-am reconfirmat cât de imprevizibil poate fi Bucureștiul. Drumul meu normal, pe care îl fac zilnic, la aceleași ore, din maxim 40 de minute, s-a transformat într-o cursă cu obstacole de o oră și ceva.

Am plecat de la Piața Gorjului. Urc spre Anghel Saligny, cobor la Eroilor, schimb cu Dristor 2 și apoi merg până la Piața Victoriei. Așa arată în mod normal traseul meu.

Până la Eroilor, totul a mers ca de obicei. Dar când am vrut să schimb peronul, m-am simțit ca la Unirii 2 la ora 8 sau 18: oameni lipiți unii de alții, imposibil aproape de înaintat, iar spațiul de lângă marginea peronului aproape inexistent.

Metrorex Escape – urci abia în al treilea tren

Primul tren care a intrat în stație era spre Preciziei. Îl las să plece, că doar nu mă întorceam acasă (deși, la ce era pe peron, era cea mai bună variantă).

Al doilea, spre Dristor 2, dar nu l-am prins. Și nu pentru că nu aveam loc în el (deși era foarte posibil și asta), ci pentru că nu am avut loc să ajung la el. Când să înaintez spre tren, m-am izbit de un zid: nu de metal sau ciment, ci de oameni. Nu reușesc să mă strecor până la el, așa că îl pierd.

Al treilea tren? Preciziei. Al patrulea? Dristor 2 – încă o șansă, dar nici vorbă să încap. Oamenii erau deja îngrămădiți până în marginea vagonului.

Abia în al 6-lea tren, al treilea spre Dristor, reușesc să urc. Ba chiar, m-am strecurat printre printre rucsacuri, pungi și înjurăturile oamenilor care au fost în asentiment cu mine și am prins și loc. Vorba  unei doamne la fel de nervoase ca și mine: m-am simțit ca într-un Escape Room – Metrorex Escape, ediția de „aproape sărbători”.

Când am crezut că am scăpat de ce e mai greu, am dat de peronul de la Victoriei

Când am ajuns la destinație, la Piața Victoriei, credeam că s-a terminat hărmălaia. Dar nu. A durat cam 5 minute doar să ajung la scările rulante. Și acolo, aceeași poveste: oameni agitați și grăbiți, un șuvoi continuu, înjurături care mai de care mai originale și niciun pic de spațiu.

Astfel, m-am convins, din nou, cum Capitala este un loc total imprevizibil. O zi obișnuită din mijlocul săptămânii și un traseu tipic s-au dovedit astăzi a fi o cursă cu obstacole.

Dacă cineva vrea să simtă adrenalina tipic bucureșteană sau doar simte nevoia de ceva aventură, să vină la metrou la orele de vârf.

Te-ar putea interesa și:

• Schema din parcarea Jumbo Militari, cu Florin Salam argument. „Atenție la acești oameni, te pândesc la plecare, te blochează cu mașina, în care sunt și copii!” Ce vor să obțină