Fabrică din București înfințată pe vremea lui Carol I, eșec la privatizare

Suma cerută la licitaţie este pentru toate clădirile Aversa, terenurile, utilajele, brevetele şi licenţele însă eventualul cumpărător nu poate face ce vrea cu fabrica. Aceasta pentru că proprietarul fabricii, AVAS, a cerut introducerea unei clauze suspensive în contractul de „privatizare” al fabricii

Potrivit preşedintelui AVAS Adrian Volintiru, viitorul cumpărător a tot ceea ce înseamnă Aversa trebuie să aibe minim 100 de salariaţi, să aibă o experienţă de cel puţin cinci ani în domeniul fabricării de pompe, să aibă o cifră de afaceri anuală de 100 de milioane de euro şi timp de trei ani să nu schimbe profilul de activitate al fabricii. Mai mult, pentru aceeaşi perioadă nu va avea voie să vândă niciun brevet sau licenţă ce aparţine Aversa. „Vom verifica periodic dacă viitorul cumpărător joacă după condiţiile noastre”, a precizat Volintiru. Deocamdată, acesta se declară nemulţumit de eşecul vânzării fabricii. „Asta este, n-avem ce face. Până una-alta , există comenzi de vreo patru milioane de euro, oamenii încă au de muncă, sperăm s-o mai putem ţine până când va apărea un cumpărător”, a precizat şeful AVAS, citat economica.net.

Înfiinţată tocmai în 1881, Aversa şi-a întrerupt producţia în primăvara anului trecut dar şi-a reluat-o pentru o scurtă perioadă, din decembrie 2012 şi până în 31 martie, anul acesta când societatea Industrialexport a închiriat tot spaţiul de producţie şi cei 220 de salariaţi pentru a lucra pe cont propriu.  Până anul trecut, la declararea falimentului, Aversa era unul din cei mai importanţi producători de pompe din centrul şi estul Europei.

Potrivit vicepreşedintelui AVAS pe Privatizare şi Management, Stan Popa, Industrialexport, controlată de traderul de energie Romenergo, este interesată şi de preluarea în totalitate a activelor Aversa.

Aversa a fost înfiinţată în 1882 de un neamţ  stabilit în Romania care a înfiinţat un mic atelier de forjă pe un teren situat în fostul ”Câmp al Moşilor” din ”Gura Oborului”.  
La începutul celui de-al doilea război mondial fabrica este ocupată de armată şi îşi schimbă profilul în fabricarea armamentului. Se produc piese pentru mitraliere, branduri, se toarnă corpuri de bombe, se execută bucătării mici de campanie.

În anul 1945, Adunarea Generala a Acţionarilor hotărăşte ca vechea fabrică sa se repoziţioneze. Frecventele incendii care bantuie Bucurestiul în anii 1945-1946 se constituie într-o oportunitate pentru acţionari, care sesizeaza nevoia din piaţă şi încep fabricarea unor pompe de stins incendii.