Prin Piața Matache, stafia rece a halei cu numele celui mai vrăjitor negustor din Bucureștiul secolului XIX. Un drum la intersecția Griviței cu Buzești

“Unde s-au dus? Când au apus Anii de sus ai gloriei lor? Unde-s pistoalele? Unde-s pumnalele? Caii şi flintele haiducilor? Nai, dai, mare bai! Unde s-au dus? Când au apus Anii de sus ai gloriei lor?” – ăsta-i cântecul ce mi-a venit în cap văzând locul pustiu unde era hala Matache. Doamne ce promisiuni au făcut primarii, ce promisiuni au făcut oengiștii.

Oare plâng că nu mai e aici Hala Matache?

Că nu mai e foșneala de fuste, putoarea de biban, capul de miel, scânteia de altădată a Halei Matache? Oare? Nu eu plâng. Când te afli, când ești, când stai acolo pe Buzești, înfipt cu picioarele pe pământ ,vezi că ceva e-n neregulă. Uite, stai și tu la statuia lui Botescu. Ce vezi? Pământul hohotește. Mugește. A rămas gol, a rămas paragină, a rămas pustiit, văduvid, neisprăvit. E rană sângerândă pe locul fostei Piețe Matache. Din când în când, la sărbători, locul e plin de tot felul de mici negustori, niște mărunțișuri care-și încearcă norocul, speră să câștige o litră, o chiflișoară pe ziua asta și mâine s-o ia de la capăt. În toate zilele, slavă domnului, câțiva, câți au mai rămas, stau aciuați prin niște maghernițe. Mulțumesc lor că-și țin hangul.

Cică bucățile, zidurile Halei Matache sunt pe undeva adăpostite ca să fie puse iar în pământ

Cică. Cică se pusese problema strămurării ei câțiva metri mai încolo. Nu s-a-ntâmplat nimic. Până atunci, avem fantoma a ceea ce a fost aici. Piața „Matache Măcelaru”, Piața „Ilie Pintilie”.
În numele „diametralei nord-sud”, a lui primaru’ Sorin Oprescu, prins cu șpaga pe dormeza de la sufragerie.

Matache Măcelaru’ “e viu” și ne bântuie. De ani de zile niciun primar n-a fost în stare să cosmetizeze locul, să radă niște dughene în care nu mai intră nimeni

Cum spuneam spre Buzești, Grivița stau cu fundul niște capace de case, în spatele capacelor e comerțul. Câțiva oameni au rămas aici. Găsești o bere, un mititel și bucate. Cârnați și roșii, pâine și portocale ca-n orice loc. E ușor neglijent, dar nu aș da cu buldozerul aici, în această înjghebare. Cel puțin nu în hala cea dintr-o parte. Poate în hăluța din mijloc. Acolo nu mai stă nimeni. Nu se știe cum nu mai e nimeni, erau mezeluri și din toate pentru toți.

Din tot ce e aici, mie îmi place ieșirea din Piață dinspre Gara de Nord

O orânduială rămasă de la vechea Hală Matache. Sunt case mici și mici potoleli de pofte. Vinărie, mâncare pentru pisici. Haleală chinezească de oameni. Și-o brutărie de bani mulți. Ce s-a putut. Cât s-a putut. Cum s-a putut. Nu mori de sete și de foame, dacă asta vă întrebați.

Nota B365.ro – Tot Istodor prin piețe din București, mai jos:

• Când am intrat în Piața Norilor, negustorii au intrat în panică. Sau cum se ucide o Piață
• Aventuri în Piața Ion Mihalache, fostă 1 Mai, prin orbecăiala în care negustorii țipă după tine să cumperi. Și cum a fost alungat de aici Tzancă Uraganu
• Cea mai ascunsă piață din București: Piața Crângași. Cum te pierzi prin labirintul cu lift pân’ să ajungi la tarabe cu legume și fructe cinstite