Primii interlopi din București. Până la „sportivi” și „duduieni” primii care au băgat spaima-n oameni erau Nae Chioru’ și Gică Cioc

Acum aproape opt decenii, cu mult timp înainte de apariția clanurilor interlope care se află astăzi în București și care și-au împărțit Capitala pe felii, după puteri, în activitățile „pe nașpa”, în oraș apăreau primii interlopi care băgau frica în bucureșteni. Este vorba despre nume care au rămas în folclorul urban din cauza cruzimii și lipsei de scrupule cu care își executau rivalii: Nicolae Purcică alias Nae Chioru’, Gică Cioc zis Balaurul sau Sandu Moise, cunoscut sub porecla de Hitler.

Astăzi Bucureștiul e bine împărțit între diverse familii și clanuri interlope care fac legea când vine vorba de activități criminale sau aflate la limita dintre legal și ilegal. Dar de când a început totul? De când a apărut termenul de interlop? Răspunsul vine imediat după al Doilea Război Mondial, când situația tensionată și sărăcia au dus la apariția mai multor bande de hoți și tâlhari, potrivit Historia.

Primii interlopi din București. Până la „sportivi” și „duduieni” primii care băgau spaima-n oameni erau Nae Chioru’ și Gică Cioc

La acea vreme, cele mai multe bande proveneau sau își aveau „sediul” în cartierul Ferentari, aflat pe-atunci la capătul Bucureștiului. Aici se ascundeau și trăiau departe de forfota din centrul Capitalei unii dintre cei mai mari criminali și tâlhari ai vremii. Desigur, nu putem să vorbim despre începuturile lumii interlope fără să pomenim poate cel mai celebru nume: Nicolae Purcică alias Nae Chioru’, un nume care devenise cunoscut în toată țara din cauza cruzimii sale, fără să fie nevoie de popularitatea adusă astăzi interlopilor cu ajutorul televiziunii și al rețelelor de socializare.

Nae Chioru’ își începuse viața de infractor în București, fiind un nume cunoscut în cartierul Ferentari. Acesta era vestit pentru tâlhăriile dese și bănoase și pentru faptul că nu de puține ori nu se limita doar la a fura banii, acesta ucidea din plăcere și vorba umbla că tranșa corpurile victimelor întocmai cum sunt tranșate animalele la abator.

Fața sa era cunoscută aproape tuturor polițiștilor de rang înalt din București și numele său devenise cunoscut în întreaga țară după ce în 1947 fusese dat în urmărire generală. Totuși, abilitatea sa de a se face nevăzut l-a salvat de multe ori, până în cele din urmă Ferentariul devenise prea nesigur pentru notorietatea sa, astfel că a trebuit să își mute cartierul general din Capitală la Oradea, unde a făcut zeci de victime.

De sfârșitul său se leagă numele cunoscutului comisar Eugen Alimănescu. Omul legii a stat ani de zile urmărind și analizând crimele și tâlhăriile lui Nae Chioru’. În cele din urmă, acesta a realizat că mare parte din crimele interlopului aveau un numitor comun important: mai toate victimele sale erau călători bănoși care veneau la Oradea pentru a încheia afaceri.

Astfel, comisarul Alimănescu a organizat un flagrant prin care să îl prindă pe vestitul infractor. În loc să se precipite și să îl omoare imediat cum l-a văzut, ci a așteptat să îl execute chiar înainte ca Nae Chioru’ să ducă la bun sfârșit o nouă crimă.

Gică Cioc alias Balaurul și Sandu Moise alias Hitler, cei doi rivali care s-au răfuit în noaptea de Revelion

Imediat după război, în vara anului 1945, Bucureștiul era presărat cu o mulțime de pericole pentru locuitorii săi. Sărăcie, furturi, tâlhării și crime. Spre frica bucureștenilor, în acea vară au fost găsiți împușcați pe stradă nu mai puțin de 15 bărbați, în mare parte tineri, cu trecut în lumea nelegiuirilor. Prima ipoteză a fost aceea că este vorba despre asasinări din partea sovieticilor, fiind găsite gloanțe produse în Uniunea Sovietică la locul crimelor.

Și acest caz a fost gestionat de comisarul Alimănescu, care a realizat în cele din urmă că este vorba despre o reglare de conturi între clanurile conduse de Gică Cioc alias Balaurul și Sandu Moise alias Hitler. Cei doi conduceau grupări rivale și se duelau atât pentru influență, cât și pentru controlul asupra cartierelor din București. În cele din urmă, conflictul dintre Cioc și Moise a ajuns în zona personală, astfel că cel de-al doilea i-a furat primului iubita.

Orbit de gelozie, Gică Cioc a început o operațiune la scară largă prin care dorea să îi omoare aproape toți subordonații lui Sandu Moise, operațiune în fața căruia Moise alias Hitler nu a rămas indiferent. Nu la mult timp distanță, răfuielile dintre membrii celor două clanuri deveniseră ceva normal în zonele rău famate din oraș, iar moartea unui bandit nu mai reprezenta o știre care să bage în sperieți un cartier întreg.

Duelul final dintre cei doi avea să se petreacă în noaptea de Revelion când atât Alimănescu cât și Gică Cioc doreau să îl omoare pe Sandu Moise, care petrecea alături de fosta iubită a lui Cioc într-un local de lux din Capitală. Alimănescu avea plănuită o descindere în acea noapte, însă aceasta nu avea să se petreacă, deoarece Gică Cioc a ajuns primul la rivalul său iar cele două clanuri s-au împușcat mai rău ca pe front în noaptea dintre ani. În cele din urmă, atât Gică Cioc, cât și Sandu Moise și femeia disputată de cei doi au sfârșit morți în acea nopate.

CITEȘTE ȘI
Știți ce e șvarțul? Povestea băuturii preferate a Bucureștiului interbelic, dispărută în negura timpului
Din Bucureștiul apus. Povestea lui Matache „Măcelaru” Loloescu și a halei care îi purta numele
Ai fost „La vulturul de mare cu peștele în ghiare”? Povestea celebrului magazin din București