Prea onoratului public, spre știință și luare-aminte: dispare Gambrinus. Despre berăria simbol a Bucureștiului

Se aduce la cunoștință o veste care nu dă bine la stomac și nici la ficat: dispare Gambrinus. Nu e glumă, nu e metaforă, nu e reclamă mascată. E realitate pură, seacă, fără spumă. Curat murdar.

Gambrinus n-a fost o berărie. A fost o stare de spirit. Un loc unde intrai pentru o halbă și ieșeai cu o opinie fermă despre politică, fotbal, viață și de ce „pe vremuri era mai bine”, chiar dacă nu știai exact când erau vremurile alea. Cam cum îmi dau și eu cu părerea acum și se enervează bărbații care le știu pe toate. Mai ales folbal.

Oare ce vorbeau oamenii la Gambrinus pe vremuri?

Acolo, oamenii mărunți vorbeau lucruri mari. Sau invers. Se făceau planuri de țară la masa de lemn, se rezolva administrația publică între două înghițituri și se explica economia mondială cu argumente subțiri, dar spuse cu multă convingere. Cam cum ar explica și bunică-tău.

Gambrinus era locul unde Caragiale nu se citea, se trăia. Unde fiecare masă avea un Farfuridi și cel puțin un cetățean turmentat care știa sigur cu cine votează, dar nu mai ținea minte ce a mâncat. Sau băut. Și acum dispare Gambrinus. Nu pentru că n-ar mai fi nevoie de el, ci pentru că nu mai e loc pentru locuri care nu produc experiențe premium. Acolo nu se vindea un concept, ci se consuma timp. Mult timp. De calitate îndoielnică, dar sinceră.

O fi Gambrinus ce-o fi, dar tot la mine la țară e mai mișto

În Obor, asta se cheamă viață. Să stai. Să vorbești prostii. Să râzi tare. Să te contrazici de drag. Să bei o bere care nu promite nimic și să pleci cu senzația că ai rezolvat tot, deși n-ai rezolvat nimic.

Dispare Gambrinus și, odată cu el, mai pleacă un obicei sănătos: statul degeaba cu sens. În locul lui vin spații curate, cuminți, unde nu te cerți, nu vorbești tare și nu deranjezi. Adică exact invers de ce-ar fi vrut Caragiale.

Prea onoratului public, să se știe: bere o să mai fie. Vorbe mari, slavă Domnului, la mai multe. Dar Gambrinus, cu tot cu prostiile lui frumoase și oamenii care le spuneau, dispare. Și e păcat. Mare păcat. Curat păcat. 🍺Cum ar spune Caragiale.

Te-ar mai putea interesa și:

• Adio, Gambrinus! Berăria simbol din București, de lângă Cișmigiu, a fost cumpărată și va avea alt nume. A fost și a lui Caragiale, vezi la cine a ajuns acum
• Berăria Gambrinus: povestea spumoasă a afacerii deținute odinioară de Caragiale care se lupta cot la cot cu Caru’ cu Bere