Povestea Turnului IFMA, „colosul” care veghea peste București. Ce scop avea turnul înainte să fie demolat

09 aug. 2022
32686 Afișari
Povestea Turnului IFMA, „colosul” care veghea peste București. Ce scop avea turnul înainte să fie demolat
Povestea Turnului IFMA, „colosul” care veghea peste București. Ce scop avea turnul înainte să fie demolat

Până acum aproape doi ani, în cartierul Giulești se afla a patra cea mai înaltă clădire din București, o clădire care nu a fost folosită niciodată în scopul în care a fost proiectată și care totuși a devenit un reper pe harta Capitalei. Este vorba despre turnul ridicat de Întreprinderea de Fabricație și Montaj Ascensoare (IFMA), o clădire vânată de-a lungul anilor de amatorii de fotografii și senzații tari și de dezvoltatorii imobiliari deopotrivă, „seduși” de terenul pe care se află turnul. Suprafața este deținută de miliardarul Ion Țiriac încă din anii ’90, însă turnul are o istorie ce se întinde dincolo de anii în care a fost părăsit, astfel că vă prezentăm povestea turnului IFMA.

După Revoluție, turnul IFMA a devenit cunoscut drept „turnul de la Basarab” sau unul dintre cele mai tari locuri din București de făcut poze, o adevărată atracție pentru pasionații de aventură și social media. Mai mult, turnul IFMA a fost la momentul ridicării cea mai înaltă construcție industrială din Capitală dar și cel mai înalt turn de testare a ascensoarelor din toată Europa.

Povestea turnului IFMA. Cum a apărut clădirea-gigant

Întreprinderea de Fabricație și Montaj Ascensoare, denumită inițial simplu – „Ascensorul” – a apărut după anul 1948 în apropierea Gării de Nord, la mică distanță de Podul Grant. După război orașul începea să se dezvolte din ce în ce mai mult pe verticală, astfel că era nevoie de un număr mai mare de lifturi proiectate și ulterior produse.

Desigur, odată cu trecerea timpului lifturile începeau să fie și mai rapide, să fie nevoite să parcurgă și mai multe etaje… astfel că a apărut necesitatea ridicării unui turn de testare. Primul turn de la IFMA, cu o înălțime de 37 de metri, a fost ridicat în anul 1972 (după planurile arhitectului Corneliu Borcoman). Totuși, acesta avea să fie considerat prea mic pentru planurile megalomanice ale lui Nicolae Ceaușescu. Acesta vizitase Întreprinderea de Fabricație și Montaj Ascensoare în jurul anului 1983, pe când Palatul Parlamentului era aproape de a fi gata, pentru a vedea cum se prezintă cele 55 de lifturi care urmau să fie folosite. Însă „preaiubitul” lider nu cunoștea un detaliu important: lifturile nu se asamblau și se trimiteau la clădirea respectivă, după cum credea el – ci acestea se livrau pe bucăți, pentru a fi asamblate la fața locului.

Nemulțumit de explicație, Ceaușescu se temea ca unul sau mai multe lifturi să nu fie defecte, motiv pentru care a cerut ca lifturile să fie verificate înainte de a fi livrate. Toate cele 55.

În mod normal, verificarea ascensoarelor în turn se face doar pentru prototipuri în faza de testare, iar inginerii de la IFMA îi explicaseră liderului comunist că turnul de testare avea doar jumătate din lungimea puțurilor lifturilor din Palatul Parlamentului, motiv pentru care Ceaușescu a ordonat scurt ridicarea unui turn nou.

Cel mai înalt turn de testare a lifturilor din Europa… și pentru ce?

Turnul IFMA a fost construit în intervalul 1986-1988 și reprezenta una dintre cele mai impresionante clădiri din București din mai multe motive: deși avea o înălțime de 114 metri, clădirea era desfășurată pe o suprafață de doar 400 de metri pătrați, având o fundație și o rezistență verticală speciale, datorită cărora turnul IFMA era una dintre cele mai sigure clădiri din oraș în cazul unui cutremur. Mai mult, fundația oferea rezistență în fața presiunii curenților de aer și a vibrațiilor, două caracteristici esențiale pentru cele 6 puțuri de testare a lifturilor și pentru laboratoarele de măsurători și experimente.

Mai mult, construcția a fost una extrem de problematică și pretențioasă: aici s-a lucrat cu beton trei luni zi-lumină. Construcția exterioară a fost realizată cu ajutorul cofrajelor culisante, iar dimensiunea și gradul de dificultate al lucrării necesitau turnare fără oprire a betonului, deorece oprirea construcției ar fi dus la întărirea betonului, iar betonul „proaspăt” nu s-ar mai fi îmbinat cum trebuie, astfel că o situație de acest gen putea să ducă chiar la reluarea lucrărilor.

Clădirea era dotată cu două ascensoare: unul de marfă, cu o capacitate maximă de opt tone, și unul de oameni, care putea transporta șase persoane în același timp. Ironic, turnul de testare a lifturilor era să rămână fără… lifturi, deoarece liftul de persoane s-a stricat la scurt timp după inaugurare, deoarece plouase în camera de componente electronice. Liftul de marfă înainta doar cu 0,3 metri pe secundă, astfel că de la bază până în vârf liftul ajungea în circa 10 minute.

Deși era mai mare decât turnul „nemților” de la Schindler, care atingea 77 de metri, turnul IFMA nu a fost folosit niciodată, deoarece turnul vechi, de 37 de metri, era suficient de mare pentru testele care trebuiau realizate.

Privatizarea și dispariția

Turnul a fost privatizat în 1990 de Ion Țiriac, care a achiziționat și terenul din jur, de circa 25.000 de metri pătrați. În lipsa unei soluții utile din punct de vedere economic, turnul IFMA a devenit panou publicitar pentru compania Țiriac Auto și suport pentru antenele mai multor televiziuni și companii de telecomunicații. Clădirea a fost demolată începând cu primăvara anului 2020, existând planuri pentru ridicarea unui cartier rezidențial de lux pe locul fostei întreprinderi.

Cookies