BAZAR

Povestea bucureștencei de 100 de ani care a văzut toată lumea și s-a îndrăgostit la vârsta a IV-a

Naceaeva Niculescu s-a născut pe 17 iunie 1913 în localitatea Tuzara, din raionul Călăraşi, din actuala Republică Moldova, şi a ajuns la o vârstă la care alţii nici nu visează. Femeia, de origine rusă, a împlinit, luni, 100 de ani. Pentru aniversarea acestei venerabile vârste, angajaţii Centrului de Îngrijire şi Asistenţă „Sfântul Dimitrie” s-au gândit să organizeze o petrecere surpriză pentru doamna Niculescu. La eveniment au fost invitaţi atât cei care stau în centru, cât şi bucureştenii care voiau să fie alături de ea la împlinirea venerabilei vârste de 100 de ani. Însă, singurii care au răspuns invitaţiei au fost cei găzduiţi în centrul de asistenţă din Şos. Berceni Nr. 12 şi câteva prietene vechi de-ale femeii.

Cei care o cunosc spun că, în tinereţe, Naceaeva Niculescu a fost „o doamnă”, nu a fost niciodată angajată şi a avut o viaţă foarte frumoasă pentru că a avut ocazia să ajungă în numeroase țări, din Rusia până în China, Orientul Mijlociu și Extremul Orient. Acum însă, ea a rămas singură pe lume şi, în puţinele momente de luciditate, se mai gândeşte din când în când la experienţele frumoase pe care le-a trăit.

De-a lungul vieţii a fost căsătorită de două ori. Primul ei soţ era de origine rusă, iar cel de-al doilea a fost român, de pe urma lui încasând singurul venit pe care-l are acum – o pensie de urmaș. Pentru că nu a avut copii din nicio căsătorie, povestea vieţii ei se bazează doar pe frânturile de amintiri pe care aceasta a apucat să le expună, în diferite variante, vecinelor şi asistenţilor sociali.

În cadrul anchetelor sociale derulate de angajaţii Centrului de Îngrijire şi Asistenţă „Sfântul Dimitrie”, Naceaeva Niculescu le-a declarat asistenţilor că iniţial a fost căsătorită cu un ambasador rus, pe care l-a iubit foarte mult. Cei doi au locuit timp de 42 de ani în Liban şi au vizitat împreună numeroase ţări din întreaga lume, în special de pe continetul asiatic. Aceste informaţii au fost cuprinse în dosarul social al centagenarei, în baza declaraţiilor ei, şi au fost furnizate la cererea B365.ro, de Tedi Creştin, directorul Centrului de Îngrijire şi Asistenţă „Sfântul Dimitrie”.

Vecinele ei din Bucureşti spun însă că femeia le-a povestit că primul ei soţ era inginer maritim trimis de ambasada Rusiei în Liban şi că plecau cu vaporul prin toată lumea. Tot ea le-a spus prietenelor sale că era casnică şi că zilnic obişnuia să meargă să-şi aştepte soţul când termina programul de lucru şi se plimbau în fiecare seară. Într-una din serile în care se ducea să-şi viziteze soţul la serviciu a avut loc o explozie. În urma acestei deflagraţii femeia şi-a pierdut ochiul stâng şi, tot atunci, şi-ar fi pierdut şi primul soţ, potrivit afirmaţiilor făcute de vecinele ei.

Din 2005 am stat în cameră cu ea. A fost conştientă până la o vârstă foarte înaintată, când erau căzi aici îşi făcea singură baie. Atunci vorbea, auzea mai bine. Zicea că soţul ei, care era inginer, a fost trimis de ambasada Rusiei în Liban, iar despre ea spunea că a fost translator pe vapor şi avion. Ştia patru limbi: româna, rusa, franceza şi ebraica. A zis că a fost o doamnă mare şi că a ajuns să dea mâna chiar şi cu patriarhul Rusiei„, spune una dintre colegele ei de cameră.

Naceaeva Niculescu l-a cunoscut ulterior pe cel de-al doilea soţ, de origine română, şi, în urmă cu mai bine de 25 de ani, s-a stabilit în România, a dobândit cetăţenie română şi şi-a cumpărat un apartament în Bucureşti. După moartea celui de-al doilea soţ, femeia a rămas singură pe lume. În 1991, când a simţit că o lasă puterile, femeia i-a lăsat moştenire casa unei vecine, Mariana Rădulescu, pe care a desemnat-o să o îngrijească. După 7 ani de la semnarea acestui contract, femeia care a primit locuinţa de la Naceaeva Niculescu a decis să o ducă la Centrul de Îngrijire şi Asistenţă „Sfântul Dimitrie”, unde stă de mai bine de 15 ani.

O femeie cochetă şi plină de energie şi la 85 de ani

Deşi atunci când a ajuns în centrul de asistenţă din Sectorul 4 avea 85 de ani, Naceaeva Niculescu încă deborda de energie şi le spunea asistenţilor sociali că şi-ar fi dorit să se distreze mai mult, să danseze, aşa cum obişnuia în tinereţea ei. „Tot timpul povestea despre viaţa ei, plină de experienţe bogate, adunate de prin toate colţurile lumii. Deşi a trecut prin numeroase experienţe, doamna Niculescu nu a avut o viaţă lipsită de griji. Când încă avea capacităţi cognitive bune, ea le-a spunea infirmierelor şi asistenţilor sociali să îşi trăiască viaţa şi să profite din plin de viaţa lor pentru că ea a trăit în vremuri foarte grele, trecând prin al doilea război mondial, dar şi prin perioade în care dintr-un cuvânt te puteai trezi închis într-un lagăr sau puteai fi împuşcat„, a declarat Tedi Creştin, pentru B365.ro.

În ciuda vârstei înaintate, femeia nu a renunțat la tabieturile și la obiceiurile din tinerețe. Potrivit angajaților centrului Sf. Dimitrie, înainte de a ieși din cameră, ea pierdea mai bine de o oră în fața oglinzii, timp în care se coafa, se machia și se ruja, chiar dacă se aranja doar pentru a ieși să-și bea cafeaua în curtea centrului de aistență. De asemenea, lunar ea își vopsea părul, îşi făcea periodic manichiura și pedichiura.

Când se putea deplasa singură ieşea la piaţă, se plimba prin oraş. ”Îi plăcea cochetăria. Tot timpul se coafa, se machia, își cumpăra creioane de ochi și rujuri. Avea grijă de ea și era drăguţă cu toată lumea. A fost o doamnă, cumpăra cafea, bomboane, nu pleca în vizită la cineva cu mâna goală. Era şi miloasă. O bomboană dacă avea, o împărţea. Dacă te prefăceai supărat o zi plângea ca să te împaci cu ea”, povestește colega ei de cameră. 

Dragoste la vârsta a IV-a

La o vârstă la care alții se roagă să păcălească moartea de pe o zi pe alta, Naceaeva Niculescu s-a îndrăgostit pentru a treia oară în viața ei, la 85 de ani. ”Ancheta socială vorbeşte chiar de o idilă cu unul dintre aparţinători, de o vârstă apropiată. Chiar în 1998, când a venit aici, s-a îndrăgostit de domnul respectiv. Se plimbau împreună, îşi beau cafeaua împreună, dar nu a mers, iar atunci când l-a pierdut pe bărbatul respectiv a intrat într-o depresie puternică, suferind de sindrom depresiv anxios”, a declarat Tedi Creștin.

Și colegele ei de cameră spun că au observat un comportament ciudat la ea, în urmă cu câțiva ani. ”A fost o femeie foarte bună până acum vreo patru ani. După Paşti a plecat desculţă prin grădină şi se dezbrăca. De atunci i-o scăzut mintea. Chiar și acum la 100 de ani e foarte sclifosită, nu mănâncă orice, vrea numai sandvişuri, bunătăţi. Doamna căreia i-a lăsat apartamentul îi aduce chiftele, caşcaval, iaurturi. Odată a trântit pe jos mâncarea pentru că nu i-a plăcut. Nu bea niciodată apă, vrea numai suc”, a explicat colega de cameră a doamnei Niculescu. 

În ciuda depresiei suferite, Naceaeva Niculescu a reușit, cu ajutorul angajaților centrului Sf. Dimitrie, să treacă peste momentul greu și s-a dovedit a fi o femeie foarte puternică, reușind să atingă venerabila vârstă de 100 de ani, în ciuda bolilor pe care le are (afecţiuni cardiace, hipertensiune, cardiopatie ischemică, glaucom, hipoacuzie și ateroscleroză). Totuși, la petrecerea surpriză cu greu și-a dat seama că totul era organizat pentru ea, de ziua ei.

Când era conştientă nu-şi spunea niciodată vârsta. Acum au întrebat-o doamnele ce vârstă a împlinit şi nu reţinea. A zis că are 18 ani. Într-o zi ne-a făcut pe toate să râdem, când ne-a zis <<mi-e frică de faptul c-o să mor și sunt încă tânără>>”, a mai precizat colega de cameră a Naceaevei Niculescu. 

Deși acum cu greu mai vorbeşte, iar atunci când comunică se exprimă în special în limba maternă, rusa, și mai puţin în limba română, femeia încă mai râvnește după afecțiune. „Infirmierele spun că doamna Niculescu este o persoană care „cerşeşte” atenţie. Tot ele au observat că, deşi procesele cognitive i-au fost afectate, răspunde la mângâieri, la zâmbet, la strângerile de mână şi se observă că încă reacţionează la asemenea stimuli„, a explicat Tedi Creștin.

De ziua ei, Naceaeva Niculescu a primit un tort, un buchet de flori, o sticlă de şampon, o pijama şi un halat de vară din partea Primăriei Capitalei, iar angajații centrului i-au pregătit petrecerea surpriză, unde atât sărbătorita, cât și ceilalți invitați s-au putut înfrupta din mai multe sortimente de dulciuri. Însă, dintre toate zaharicalele pe care le-a avut pe masă cu ocazia împlinirii a 100 ani, doamna Naceaeva s-a bucurat cel mai mult de… şampanie, pe care a dat-o rapid pe gât și chiar a mai cerut un pahar, semn că acest gust îi era extrem de cunoscut și i-a stimulat pe loc papilele gustative.

104 ani de sărăcie și singurătate

Cea mai longevivă persoană din centrul Sf. Dimitrie nu este doamna Niculescu, ci Maria Dragomir, care are nici mai mult nici mai puțin de 104 ani. Născută într-o familie de țărani, în satul Croitori, din comuna dâmbovițeană Ulieşti, femeia s-a născut în 1909, a trecut prin două războaie mondiale şi prin mai multe regimuri politice. Pentru ea și ceilalți şase fraţi ai săi, sărăcia a fost la ordinea zilei. ”Pe vremea aceea răbdam de foame pentru că tata era pe front, la război, dar s-a întors cu bine acasă. N-am trăit bine deloc, am muncit, am făcut patru clase de liceu, veneam de la şcoală şi mergeam la săpat, la secerat”, spune Maria Dragomir.

În cei 104 ani de viaţă femeia nu s-a căsătorit şi nici nu a avut copii pentru că, spune ea, mama a ”ferit-o de băieți” și oricum era prea săracă pentru că atunci părinții nu aveau pământ mult, pe care să-l ofere ca zestre la nuntă, atât ei, cât și celorlalte cinci surori. Și, cum nu avea pământ, nimeni n-a vrut să o ia de nevastă.

În ciuda greutăților pe care le-a întâmpinat de-a lungul vieții ei, femeia a depășit cu 30 de ani speranța de viață din România, se deplasează singură și este coerentă în gândire și în limbaj.

De când a ieşit la pensie, de mai bine de 40 de ani, Maria Dragomir şi-a pregătit valiza cu lucruri de înmormântare, dar viața a avut alte planuri cu ea: să intre în topul celor mai longevive românce.


Recomandarile noastre


Parteneri

Back to top button