Știri București

Povestea primei linii de metrou din București. De ce a așteptat Ceaușescu o lună înainte să o testeze

Povestea primei linii de metrou din București coincide cu perioada comunistă, un moment în care Capitala României a fost schimbată total. Cartiere întregi au fost rase de pe fața pământului, au apărut mii de blocuri și viața bucureșteanului de rând s-a schimbat aproape peste noapte. Totuși, vorbind despre metroul bucureștean, puțini știu că Nicolae Ceaușescu a așteptat vreo o lună înainte să o testeze pe propria piele noul metrou din România.

Marți, 16 noiembrie, s-au împlinit 42 de ani de când primul tronson al Magistralei 1 de metrou, între stațiile Timpuri Noi și Petrache Poenaru (fostă Semănătoarea) a fost deschis publicului cu șase stații (Semănătoarea, Grozăvești, Eroilor, Izvor, Piața Unirii și Timpuri Noi) încă din prima lună, când ar fi trebuit să fie efectuate de fapt testele tehnice.

Ceaușescu, la inaugurarea metroului. sursa foto: Europalibera.org

Povestea primei linii de metrou din București

„Atenție, se închid ușile!” s-a auzit pentru prima oară fix acum un an și o zi, în 16 noiembrie 1979, după un proiect care a fost demarat în 1975. Totuși, dorința pentru un astfel de mijloc de transport subteran este mai veche, încă din perioada interbelică, atunci când Elie Radu și Dimitrie Leonida au vrut să aducă un metrou în țară, pe model occidental, însă cele două Războaie Mondiale și situația economică precară au dus pierderea acestui gând încă din 1930.

Totuși, în doar trei decenii, între 1948 și 1977, populația Bucureștiului aproape s-a dublat, ajungând de la un milion de locuitori la 1.780.000 de oameni.

Inițial, în 1950, ideea s-a reluat, și a fost creată o societate mixtă, SovRom Metrou, în parteneriat cu URSS. Doi ani mai târziu aceasta a fost desființată. Apoi, Ceaușescu a reluat ideea și a vrut să o facă de unul singur, o producție românească cap-coadă, cu toate că s-a inspirat și din metrourile deja existente la nivel european. Mai mult, România a construit până și vagoanele de metrou, la Arad, chiar dacă constructorii recunosc că s-au inspirat din vagoanele austriece ale metroului din Viena.

Octavian Udriște, unul dintre cei cinci ingineri care au demarat construcția metroului, a povestit începuturile transportului subteran din București

Octavian Udriște, alături de Ceausescu, la inaugurarea metroului.
sursa foto: Europa Libera

Octavian Udriște este unul dintrei cei cinci ingineri care au primit, în data de 1 august 1977 sarcina de a pune bazele Întreprinderii de Exploatare a Metroului. Acesta a fost intervievat recent de Europa Liberă, explicând că în acea perioadă ocupa funcția de șef al departamentului de Material Rulant al Metroului București.

Totuși, în acel moment, construcția propriu-zisă începuse cu doi ani înainte, în 1975, sub coordonarea Întreprinderii Metroul București, care proiecta, executa și recepționa lucrarea, ca apoi Întreprinderea de Exploatare a Metroului să îl dea în folosință.

„La vremea respectivă, instituția avea trei calități: antreprenor general, proiectant general și beneficiar de investiții. El proiecta, el executa, el recepționa. Noi (n.r.: Întreprinderea de Exploatare a Metroului) ne-am născut doi ani mai târziu și ne-au predat primul tronson pentru exploatare. Și așa a fost tot timpul, până în 90”, a povestit Octavian Udriște.

Prima porțiune a magistralei 1 a unit platformele industriale Timpuri Noi și Semănătoarea și traversa Splaiul Independenței pe o distanță de opt kilometri, având șase stații, Semănătoarea (astăzi Petrache Poenaru), Grozăvești, Eroilor, Izvor, Piața Unirii și Timpuri Noi. Acum, metroul are o lungime de 77 de kilometri, cinci magistrale și 63 de stații.

Minerii din Valea Jiului au făcut primele săpături ale tunelurilor de metrou

Șantier metrou

Înițial, tunelurile au fost săpate de minerii din Vale Jiului folosind utilaje românești construite la fabrica Faur, din Titan.

„S-au decapat vreo doi-trei metri de pământ de la suprafață, s-a turnat un planșeu, s-a refăcut strada și s-a construit tunelul în continuare pe dedesubt, începând cu această casetă, fără ca șantierul să fie deschis multă vreme”, a spus Octavian Udriște pentru Europa Liberă.

Ulterior, când au terminat caseta de săpat, între Izvor și Piața unirii a fost montantă o linie și apoi în 17 august 1977 a fost introdusă o unitate prototip, formată din două vagoane cuplate, pentru a începe primele probe.

„Am încercat să facem tot felul de îmbunătățiri, cârpeli, încoace și încolo, astfel încât să le facem funcționale. Am redus viteza de la 80 la 65 de kilometri pe oră și i-am dat drumul experimental cu public, cum a zis tovarășul”, a mai povestit inginerul, vorbind despre indicațiile date de Ceaușescu.

Cum a fost inaugurarea și de ce a așteptat Ceaușescu o lună să îl testeze

Cu greu, metroul a fost pus în funcțiune în preajma celui de-al XII-lea Congres al Partidului Comunist Român, în data de 16 noiembrie 1979, cu doar 3 zile înainte de marele eveniment. Prețul biletului era un leu, iar programul era cuprins între 5 și 23.30. Mai mult, vreo 175.000 de bucureșteni l-ar fi testat în prima zi.

Totuși, Nicolae Ceaușescu a așteptat, din motive de siguranță, inaugurarea oficială din 19 decembrie 1979, mai mult de frică, temându-se să nu pățească ceva.

„Din motive de siguranță, el a venit la inaugurarea oficială, în data de 19 decembrie. A tăiat panglica după ce s-a convins că n-a murit nimeni în metrou în perioada de funcționare”, a mai povestit Octavian Udriște pentru sursa citată.


Recomandarile noastre

Parteneri

Back to top button