Povestea primei case din București: o construcție impresionantă, cu proprietari elitiști FOTO

Casa Melik nu este doar cea mai veche construcție destinată locuirii, din București, dar este și foarte frumoasă. Construcția datează din anii 1750-1760 și, chiar dacă a fost renovată de mai multă ori de atunci, fiecare proprietar care a făcut modificările a respectat cu strictețe stilul inițial. Astfel, aerul tradițional românesc s-a păstrat și până azi, prin cerdacul de la etaj, închis cu geamuri, scara interioară de lemn și acoperișul cu streașină lată. Cronicile spun că, la început, casa a aparținut unui mare dregător din Țara Românească. După moartea acestuia, construcția a fost cumpărată de Kevork Nazaretoglu, un bogat negustor armean. Acesta a fost cel care a adus primele modificări construcției, dar acestea au fost catalogate drept lucruri neesențiale.

„Kevork Nazaretoglu, la fel ca orice nou proprietar, a fost împins de nevoia de a personaliza locuința. Dar în demersul lui, nu a atins structura sau zidurile principale, ci a făcut doar mici adăugiri și modificări interioare. Acest lucru se întâmpla în anul 1822″, a declarat pentru IMOPEDIA.ro Maria Tănase Anafor, arhitect Anafor Changes.

Soarta a purtat Casa Melik către proprietari specialiști în arhitectură, recunoscuți în elita mondială

Negustorul armean i-a dăruit casa lui Agop, unul dintre fiii lui, ca dar de nuntă. Iar de aici, istoria se unește cu prezentul. Unica moștenitoare a vechiului proprietar s-a căsătorit cu Jacob Melik, un arhitect școlit la Paris, care frecventa cercuri elitiste și era un apropiat al celebrului arhitect Henri Labrouste. De altfel, acesta a locuit în capitala Franței o bună perioadă de timp până când, în 1844, s-a întors în țară, chemat de ministrul de interne Barbu Știrbei, pentru a pregăti un moment de turnură în istoria țării.

„Agop Nazaretoglu și Jacob Melik fac parte din istoria României. Ei sunt trecuți pe lista celor care au demarat și sprijinit acțiunile revoluționare din 1848. Jacob Melik a fost membru al unei delegații în care se numărau și Ștefan Golescu, Nicolae Bălcescu sau Ion Brătianu. Tot el a fost împuternicit să prezinte la Constantinopol doleanțele țării. Iar în perioada în care a fost exilat, Jacob Melik s-a întors în Paris, unde a și publicat celebra lucrare „L’Orient devant L’Occident”, explică pentru IMOPEDIA.ro istoricul Irinel Constantinescu.

Abia după nouă ani de pribegie, Melik se întoarce în România, unde își găsește casa în ruină. Își folosește toate cunoștințele de arhitectură, cere ajutor de la vechii prieteni și folosește cei mai pricepuți meșteri pentru a repara construcția, potrivit stilului inițial. Jacob Melik își va trăi tot restul vieții în această casă iar, după moartea lui, soția acestuia, Ana, scrie un testament menit să păstreze intactă valoarea locuinței și peste ani. Astfel, construcția va rămâne comunității armenești, cu scopul de a fi transformată într-un „azil de văduve sărace”. Din păcate însă, viitorul va readuce construcția la stadiul de ruină.

„În 1913, casa Melik este mistuită într-un incendiu care va curma și viața Anei. Din fericire, atât familia cât și comunitatea se implică activ în îndeplinirea dorinței acesteia. Astfel, după ce vremurile tulburi au dispărut, în 1920, clădirea a fost restaurată de un nepot al familiei Melik, Eugen Melin, care l-a ales pe arhitectul Paul Smărăndescu pentru a duce la bun sfârșit această misiune”, continuă istoricul Irinel Constantinescu.

Mai multe detalii, pe http://media.imopedia.ro.