Povestea primarului din București care se duela cu spada și pistolul și era nelipsit de la Capșa – Nicolae Filipescu

„Un om tânăr cu nobile sentimente, plin de energie și inteligență”. Așa îl descria Consiliul orășenesc pe Nicolae Filipescu în momentul în care era ales primar al Capitalei. Filipescu a fost o personalitate importantă în lumea politică de la finalul secolului XIX și începutul secolului XX, conservator convins și extrem de înverșunat în lupta pentru idealul său, pe care din păcate nu a apucat să îl vadă realizat: Marea Unire. Caracterul acestei personalități a fost unul aparte, așa că nu putem să nu vorbim despre „vizita” acestuia la închisoare, despre duelurile cu spada și pistolul sau multe alte episoade pe care vă invităm să le citiți în următoarele rânduri.

Combativ, înverșunat, dar mai ales patriot, așa poate fi descris Nicolae Filipescu, una dintre cele mai importante figuri politice de la finalul secolului XIX și început de secol XX. Acesta s-a născut în București în 1862 și a fost urmașul a două mari familii de boieri, fiind fiul lui Grigore Filipescu și al Anastasiei Rosetti. Nicolae Filipescu și-a făcut studiile la Geneva și la Paris, unde a obținut în 1883 titlul de doctor în drept.

Povestea lui Nicolae Filipescu, unul dintre primarii emblematici ai Bucureștiului

Întors în țară de la studii, Nicolae Filipescu a pus în 1885 bazele ziarului „Epoca”, ziar ce avea să devină un mijloc de comunicare important pentru conservatori, asemenea publicației „Timpul” a lui Mihai Eminescu. Doar doi ani mai târziu, acesta intra în politică, în Partidul Conservator, profitând de o criză a guvernului liberal de la acea vreme care era condus de I.C Brătianu.

În contrast cu realizările anilor precedenți, precum independența de stat, proclamarea Regatului li multe alte împliniri pe plan financiar, în 1887 liberalii se aflau în mijlocul mai multor scandaluri financiare, legate de dotarea armatei, descoperirea de legături de afaceri între furnizorii de armament și frații Maican-Dumitrescu (colonel și general), toate fiind culminate de încercările eșuate de remaniere inițiate de I.C Brătianu, dar și de „Opoziția Unită”, condusă de personalități precum Take Ionescu, Alexandru Marghiloman, sau Alexandru Știrbei. Tensiunile au culminat cu o serie de proteste și manifestații din ambele părți, toate acestea ducând la demisia guvernului Brătianu și la numirea unui cabinet conservator.

Modul în care trata Filipescu politica și Partidul Conservator era de-a dreptul… aparte. Fire vulcanică, impulsivă, dar și extrem de darnică când vine vorba de lumea politică. Precum mulți tineri înstăriți, Nicolae Filipescu avea tendința de a avea „mână largă”, dar nu când venea vorba de petreceri, femei sau alte „aroganțe”. Acesta cheltuia sume importante de bani în serviciul Partidului Conservator, spre mâhnirea mamei sale. Mai mult, caracterul său neliniștit și reputația de agitator l-au dus pe Filipescu la închisoarea Văcărești după demisia guvernului Brătianu. Acesta a fost eliberat de acolo în ziua în care s-a format noul Guvern. În loc ca această experiență să îl liniștească sau să îl descurajeze, Filipescu se arăta acum și mai îndârjit să reușească pe scena politică.

Ce s-a întâmplat în București când Nicolae Filipescu era primar

Nicolae Filipescu a fost și primar al Bucureștiului timp de 2 ani și șapte luni, între 1893 și 1895, perioadă în care s-a remarcat prin continuarea modernizării orașului și prin înfrumusețarea acestuia. Filipescu a fost ales primar al Capitalei la 9 februarie 1893, Consiliul orășenesc numindu-l „un om tânăr cu nobile sentimente, plin de energie și inteligență”.

Acesta a angajat antreprenori pentru a realiza captarea apelor subterane de la Chiajna, Bragadiru și Ulmi dar și pentru repararea filtrelor de la Arcuda. Mai mult, rețeaua canalelor de scurgere a apelor menajere este completată. Pentru aceste realizări a fost contractat un împrumut de 30 de milioane de la un consorțiu de bănci germane în martie 1895. De asemenea, în timpul mandatului său au fost pavate cu piatră cubică și bolovani 74 de străzi din oraș și au început lucrările de realizare a bd. Colțea, de la intersecția Străzii Lipscani până în Piaţa Victoriei şi Bulevardul Regina Maria.

Au fost construite 8 școli de fete și băieți, s-a ridicat Gara Obor, Observatorul Astronomic al Academiei Române, Câmpia Filaretului a fost transformată în parc și s-a întemeiat Hala Traian.

Totodată, a fost introdus tramvaiul electric pe Marele Bulevard (astăzi bulevardele M. Kogălniceanu, P. Protopopescu și Carol I). De asemenea, Filipescu a realizat în timpul mandatului său și extinderea rețelei de iluminat cu gaz și electricitate a orașului pe o lungime de 60 de km, adică pe o rază de 1200 de metri în jurul Pieței Teatrului Național. Una dintre cele mai mari realizări înfăptuite în timpul mandatului său este însă realizarea planului cadastral al Bucureștiului, plan care a stat la baza deschiderii marilor artere de circulație ale Capitalei. Nu în ultimul rând, Filipescu a acordat o subvenție scriitorului Ionescu Gion pentru realizarea istoriei Bucureștiului, lucrare ce a fost premiată de Academia Română.

Pentru a completa portretul acestui personaj, trebuie să menționăm că Filipescu nu putea să lipsească de la dezbaterile politice ad-hoc care se încingeau la mesele de la Capșa. Spre deosebire de alte personalități politice, Filipescu nu chema reporterii în jurul său și nici nu le dădea atenții sau șampanii – oamenii de presă roiau în jurul său datorită firii și personalității sale.

Pasiunea pentru dueluri și moartea unui gazetar

La Capșa, Filipescu l-a cunoscut pe gazetarul George Em. Lahovary, directorul ziarului „L’Indépendance Roumaine”, o publicație cu orientare liberală. Cei doi aveau însă să ajungă să se dueleze cu spada după ce un articol semnat de Lahovary îl critica pe Filipescu deoarece „patima politică prea înfocată îl duce uneori la neconsecvență, că de exemplu Epoca a atacat cea dintâi pe fostul mitropolit [Ghenadie Petrescu] și apoi tot Epoca l-a apărat cu cea mai mare înverșunare.”

Desigur, o altă nemulțumire la adresa lui Filipescu a venit odată cu articolul L’Histoire d’une Fiction, în care acesta era criticat de Lahovary pentru faptul că încerca să aspire la funcția de ministru al României la Paris, funcție care era ocupată la acea vreme de fratele ziaristului liberal, Alexandru Lahovary. Astfel, Nicolae Filipescu l-a provocat la duel pe Lahovary. Spre deosebire de cel din urmă, conservatorul Filipescu era pasionat de spadă, fiind adesea școlit în privat de maestrul Guyon. Această pasiune este posibil să fi venit chiar ca urmare a impulsivității sale, deoarece uneori cuvintele și gândurile nefiind de ajuns pentru a-și exprima pe deplin sentimentele.

Duelul urma să aibă loc unde astăzi se află Teatrul de Operetă, în sala Societății de Dare la Semn (tir în limbaj modern). Deși martorii aduși de Lahovary încercau să ajungă la o împăcare cu cealaltă parte, încercările au fost în zadar. Duelul avea să se țină chiar atunci. Filipescu dorea vărsare de sânge, însă nu moarte. Totuși, acesta l-a împins spre zid pe Lahovary și i-a străpuns pieptul cu spada, într-o mișcare imposibil de controlat. Ziaristul avea să moară pe loc, spre șocul tuturor, mai ales al celui cu care s-a duelat. În urma duelului, Nicolae Filipescu a fost condamnat la șase luni de închisoare, revenind pentru a doua oară la Văcărești.

După ce și-a ispășit pedeapsa, Filipescu a jurat că nu se va mai duela decât cu pistolul, însă nu a durat mult până și-a încălcat jurământul. De această dată adversarul a fost Leon Ghica-Dumbrăveni, partizan al lui Take Ionescu, rival al lui Filipescu. De această dată Nicolae a fost rănit ușor în duel, în zona gurii.

Duelul cu pistolul care aproape l-a costat viața pe Filipescu

În cele din urmă, Nicolae Filipescu a avut parte și de un duel cu pistolul, în urma căruia era aproape să moară. Cine era oponentul? Un alt simpatizant de-al lui Take Ionescu, Șerban Cantacuzino, care l-a acuzat pentru duelul cu Leon Ghica. Cei doi s-au duelat pe hipodromul de la Băneasa. În timp ce Filipescu ar fi tras în aer, Cantacuzino a vrut să-i nimerească capul, Nicolae declarând ulterior că i-a șuierat glonțul pe la ureche, și că el a tras deasupra oponentului său deoarece îi promisese unchiului lui Șerban Cantacuzino, Ghiță, că nu îi va ucide nepotul.

Din postura de ministrul al Războiului, Filipescu s-a remarcat prin înființarea Cercului Militar, prin contribuirea la organizarea mai precisă a armatei și prin dineurile și recepțiile organizate. De asemenea, acesta a renunțat la rivalitatea sa cu Take Ionescu și cei doi și-au dat mâna pentru un scop comun – intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei.

Din păcate, bolile de inimă și de rinichi de care suferea Nicolae Filipescu erau din ce în ce mai grave. Totuși, acesta fusese activ până doar cu puțin timp înainte de decesul său. Astfel, la o întrunire ținută la Sala Dacia pe 15 februarie 1916 de „Liga pentru unitatea politică a tuturor românilor”, alături de Vasile Lucaciu, Barbu Ştefănescu Delavrancea, Nicolae Iorga, Toma Ionescu, Filipescu i s-a adresat Regelui Ferdinand și i-a spus: „„Sire, vei fi cel mai mare voievod al ţării, împodobindu-te cu titlurile lui Mihai Viteazul – domn al Ardealului, al Ţării Româneşti şi al Moldovei. Deci mărirea ce ţi-o urăm este să te încoronezi la Alba Iulia sau să mori pe Câmpia de la Turda şi vei fi cel mai mare erou al neamului”.

Nicolae Filipescu avea să moară pe 30 septembrie 1916 fără să vadă înfăptuirea României Mari dar nici încoronarea regelui la Alba Iulia. La adunarea sa de doliu, M. Saveanu, președintele Camerei Deputaților a declarat despre Nicolae Filipescu faptul că: „a trecut dincolo de hotarele înguste ale unui partid, s-a ridicat la înălţimea unui patriotism cald care l-a aşezat de mult printre mari fii ai ţării. El n-a avut decât o singură stea, iubirea de patrie”, şi steaua i-a surâs spre gloria lui şi folosul neamului”.

CITEȘTE ȘI:

VIDEO | Cel mai dureros accident dintr-o parcare de mall din București. Poate n-ați văzut cum s-au pocnit la Băneasa un Porsche, două Range Rover și-un Golf vechi

ALERTĂ | Încă o avarie la reţeaua Termoenergetica, alte zeci de blocuri fără căldură în București. Cinci puncte termice din Sectorul 6 sunt închise azi pentru reparații 

Ce ne-au pregătit muzeele din București în minivacanța de 1 Decembrie. Expoziții, program și alte evenimente în Capitală