Povestea Pieței Victoriei. Știați că se afla în afara Bucureștiului acum mai bine de trei secole?

12 apr. 2022
2476 Afișari
Povestea Pieței Victoriei. Știați că se afla în afara Bucureștiului acum mai bine de trei secole?
Povestea Pieței Victoriei. Știați că se afla în afara Bucureștiului acum mai bine de trei secole? Sursa foto: Facebook

În prezent este unul dintre cele mai importante puncte din București, poate chiar inima orașului, dacă ne gândim la câtă lume circulă pe aici, atât dinspre vest spre est, cât și dinspre nord spre sud, sau viceversa, fie cu metroul, fie cu mașina personală. Mai mult, Piața Victoriei adună laolaltă unele dintre cele mai semnificative clădiri din istoria orașului, astfel că este extrem de important să aflăm povestea acestui loc, care acum mai bine de 300 de ani se afla în afara Capitalei.

Deși astăzi se află chiar în centrul orașului și face legătura între cele mai importante părți ale Capitalei, trebuie să precizăm faptul că până la finalul secolului al XVII-lea, adică acum peste trei sute de ani, Piața Victoriei nu făcea parte din București. Orașul încă nu ajunsese aici.

Totuși, Piața Victoriei a apărut în jurul anului 1692, odată cu domnia lui Constantin Brâncoveanu, care a unit Drumul Brașovului (bucata dintre Cercul Militar şi Piaţa Victoriei de astăzi) și Ulița Mare spre Sărindar (așa se numea porțiunea dintre Piața Națiunilor Unite și bd. Regina Elisabeta). Artera care a rezultat a fost denumită Podul Mogoșoaiei, și era pavată cu bârne din lemn, lungi de 8m şi groase de 25-30cm. Constantin Brâncoveanu a decis realizarea acestei străzi pentru a face legătura între moșia sa din Mogoșoaia și palatul domnesc, situat lângă Curtea Veche.

Povestea Pieței Victoriei. Capul Podului, finalul Podului Mogoșoaiei

La capătul Podului Mogoșoaiei se afla Capul Podului, unde era situată bariera, și unde în prezent se află Piața Victoriei. Întreaga zonă a reprezentat una de interes extrem pentru cei mai bogați oameni ai Capitalei, fiind considerată artera principală a orașului. De-a lungul anilor aici au apărut case boierești, biserici, hanuri, hoteluri, magazine de lux, prăvălii, chiar și cafenele sau sediile mai multor instituții.

Pavarea cu piatră cubică a Pieței Victoriei începe în 1864, cu granit cubic adus tocmai din Scoția, iar în 1882 aici apar unele dintre primele instalații electrice. De asemenea, Calea Victoriei a fost una dintre primele străzi iluminate din oraș, la începutul secolului al XVIII-lea fiind folosite „șomoioage îmbibate cu păcură sau rășină”.

Succesul Armatei Române în Războiul de Independență duce la schimbarea numelui arterei: la 8 octombrie 1878, trupele române au intrat în București pe Podul Mogoșoaiei, drumul fiind ulterior denumit în Calea Victoriei, Capul Podului devenind Piața Victoriei.

Cum arăta Piața Victoriei acum aproape un secol

Departe de ororile aduse de Al Doilea Război Mondial sau de regimul comunist, în perioada interbelică Piața Victoriei era una dintre cele mai frumoase zone din oraș: aici se regăseau o mulțime de vile superbe, precum Vila Oromolu, dar și de clădiri impunătoare, precum Palatul Sturdza. Totodată, aici se aflau și Muzeul Antipa, Monumentul Eroilor Corpului Didactic dar și Palatul Societății Funcționarilor Publici (distrus de bombardamentele din 1944).

Una dintre cele mai mari pierderi ale Pieței Victoriei și a întregului București este Palatul Sturdza. Construit ca reședință privată de prințul Grigore M. Sturdza, după planurile arhitectului Iulius Reiniqke, palatul era considerat la acea vreme „cea mai amestecată și mai bizară construcție din București, pe ale cărei fațade își dau întâlnire, infrățindu-se, elemente de epoci și stiluri diferite tăiate în materiale de tot soiul și de toate culorile”, potrivit arhitectului Grigore Ionescu în “Istoria Arhitecturii Românești”. Interiorul Palatului era asemenea exteriorului, extrem de decorat și exuda de lux și opulență. Saloane bogat decorate cu candelabre din cristal de Murano, aplice, oglinzi venețiene, panouri cu stucaturi heraldice, mobilier scump realizat la comandă în Europa, până și cărămizile au fost date spre personalizare, fiecare având imprimată monograma Prințului.

Totuși, Sturdza a decedat înainte să se poată bucura de superba clădire, astfel că familia sa a vândut palatul către stat, „Prăjitura” (așa cum era botezat palatul datorită formei și ornamentelor), aici fiind sediul Ministerului de Externe între 1904 și 1945. În 1942, palatul a fost avariat de un incendiu, pentru ca 2 ani mai târziu să fie puternic lovit de bombardamente. Din păcate, această bijuterie a Bucureștiului (despre care puteți citi mai multe AICI) a fost demolată în anul 1945.

Printre clădirile simbolice pentru Piața Victoriei se numără și Vila Oromolu

O altă clădire esențială în istoria Pieței Victoriei este superba Vilă Oromolu, ridicată în anul 1926 de arhitectul Petre Antonescu pentru Mihai Oromolu, fostul guvernator al Băncii Naționale. Petre Antonescu a realizat o mulțime dintre cele mai impresionante construcții publice: Arcul de Triumf, Palatul Kretzulescu, Banca Marmorosch Blank, Facultatea de Drept, dar și Primăria Capitalei.

Din păcate, nici Vila Oromolu nu a fost cruțată de bombardamentele din 1944, fiind avariată puternic. Odată cu venirea regimului comunist clădirea a trecut în administrarea statului, pentru ca abia în 1994 să fie retrocedată moștenitorilor de drept. După ce a fost vândută și revândută mulți ani la rând, aceasta a ajuns într-un declin total. În anul 2009, vila a luat foc în mod suspect, nefiind clar nici astăzi din ce cauze s-a aprins incendiul. În cele din urmă, vila a fost restaurată și a fost reintrodusă în circuitul economic al zonei.

Un aspect interesant al Pieței Victoriei este acela că niciun regim nu i-a schimbat denumirea acesteia, cuvântul „Victorie” convenind tuturor regimurilor care au venit la putere din 1945 încoace. De la frumusețea din perioada interbelică, la dezastru adus de război, apoi la regimul comunist și renașterea zonei, Piața Victoriei a reprezentat încă de la apariție unul dintre cele mai importante locuri din întregul București.

Cookies