Povestea Pieței Obor. De la târg de vite, la loc de spânzurătoare

27 oct. 2021
25986 Afișari
Povestea Pieței Obor. De la târg de vite, la loc de spânzurătoare
Povestea Pieței Obor. De la târg de vite, la loc de spânzurătoare | Sursă foto: Agerpres

Piața Obor, sau cum se numea acum două secole și jumătate, Târgul de Afară, reprezintă și în ziua de astăzi un punct de referință în peisajul Bucureștiului, fiind locul de întâlnire al comercianților și negustorilor încă din cele mai vechi timpuri. Vă prezentăm în următoarele rânduri istoria

Situată la intersecția a două drumuri importante din Capitală, și anume Calea Moșilor și Șoseaua Ștefan cel Mare, Piața Obor reprezintă unul dintre punctele cele mai „fierbinți” din oraș, această zonă fiind împânzită weekend de weekend de negustori și clienți, indiferent de anotimp. În timp ce vara și primăvara lumea se înghesuie la legume și fructe coapte și apetisante, toamna și iarna gospodarii caută de zor cele trebuincioase pentru conserve, murături și sărbătorile de iarnă.

Unde se afla la început Piața Obor

Dar totuși, cum și de ce a apărut Piața Obor pe locul unde se află astăzi? Nu putem să discutăm despre istoricul acestei piețe fără să precizăm faptul că aceasta a fost strămutată de către domnul Nicolae Mavrogheni prin zapis domnesc, în anul 1786.

Până la această decizie, piața se numea Târgul de Vite sau pur și simplu Oborul, și se afla în zona Batiștei, pe unde se află astăzi străzile Nicolae Filipescu și Dianei. Pe aceste locuri se aflau prăvăliile măcelarilor și tot aici avea loc vânzarea de vite. Mai mult, aici erau sacrificate animalele ce mai apoi erau tranșate spre a fi comercializate măcelarilor.

Mutarea Oborului din anul 1786 a dus la schimbarea numelui în Târgul de Afară. Acesta a fost amenajat cât mai departe de oraș, raționamentul din spatele acestei decizii fiind simplu – tăierea animalelor putea reprezenta un pericol de îmbolnăvire pentru cetățeni. De asemenea, trebuie menționat că în secolul XIX exista un document care legifera tăierea animalelor numai în anotimpurile reci, din octombrie până în aprilie. Cei care doreau să sacrifice animale pe timpul verii făceau acest lucru în afara orașului.

Piața Obor a „poposit” și în zona Bisericii Olari

Târgul de Afară, sau Oborul, era împins an de an spre marginea orașului, pe măsură ce Bucureștiul se extindea. La început de secol XIX, acesta s-a aflat chiar și în zona bisericii Olari, dovada principală fiind numele străzilor din zonă – Olari, Călușei, Vaselor, Buciumului, Brașovului și Făinari. Ulița principală a târgului a fost aleasă în jurul anului 1825 și pentru un experiment, și anume pietruirea cu bolovani de râu și cu piatră șlefuită.

Desigur, pietruirea a fost făcută și pentru că acest drum era cea mai scurtă cale de acces la Curtea Veche, locuința domnitorului Grigore Ghica.

În cele din urmă, Piața Obor ajunge în locul pe care se află și astăzi în urma Regulamentului Organic din 1830, astfel aceasta devenind piața Mahalalei Moșilor. Pe atunci, piața era încadrată într-un dreptunghi cuprins între șoseaua Pantelimon, Colentina, proprietățile cărturarului Ion Heliade Rădulescu unde cultiva vița de vie (de aici și numele străzii Heliade între vii), iar la sudul pieții se afla gura Moșilor, zona animată, veselă, populată de cârciumi, simigerii cu covrigi calzi, presărați cu semințe și iaurgerii ce vindeau iaurt rece si untos, perfect pentru a te răcori în zilele toride.

De unde vine, totuși, denumirea de Moși

Moșii au fost mult timp una dintre cele mai frecventate zone ai Bucureștilor, aici fiind un loc important pentru negustorii de mărfuri artizanale dar și pentru organizarea de târguri, însă originea numelui acestui loc este una mai puțin cunoscută și foarte sângeroasă.

În anul 1632 a avut loc aici o bătălie între domnitorul Matei Basarab și Radu Ilieș, care venise din Moldova să îl înfrângă pe Basarab Vodă. În cele din urmă, Ilieș a pierdut bătălia – una sângeroasă, ce a ținut două zile și care s-a soldat cu mulți morți.

De atunci, voievodul a decis ca an de an să se țină aici slujbe și pomeniri în onoarea celor căzuți în luptă. Numele de Moși provine de la sărbătoarea cu același nume, ce presupune pomenirea celor morți, împărțirea pomenilor și parastasul.

În cele din urmă, creșterea în dimensiune a Bucureștiului a făcut ca Târgul de Afară și Moșii să se suprapună, astfel că târgul a devenit Târgul Moșilor.

Tot aici avea loc în secolul XVIII un obicei macabru. În zilele de târg, adică miercurea și sâmbăta, aici erau spânzurați infractorii condamnați la pedeapsa cu moartea. Condamnații la spânzurătoare erau „dați prin târg” – li se lega de gât actul de condamnare și erau puși să strige în gura mare „Iertați-mă, fraților!”, pentru ca oamenii să îi răspundă „Iertat să fii!”.

Acest obicei a încetat odată cu înscăunarea lui Vodă Grigore Ghica, care a interzis execuțiile în 1823, însă spânzurătoarea din târg a fost demontată abia în 1870.

În 1877, negustorii care se ocupau cu vânzarea la acest târg au ridicat „Crucea negustorilor” și au săpat un puț, pentru a încerca să sfințească acest loc unde au murit sute, poate chiar mii de oameni. Crucea mai există și astăzi, și poate fi observată în fața Primăriei sectorului 2.

Cum a evoluat Piața Obor de-a lungul anilor

Piața s-a bucurat de o popularitate sporită și în prima jumătate a secolului XX, astfel că pe locul unde altădată se vindeau vite și se sacrificau animale bucureștenii puteau găsi orice – de la jucării la obiecte de ceramică, restaurante, cârciumi, circuri ambulante, fotografii la minut, berării, dulapuri, olari, lingurari, albieri, țuicari sau alți diverși meseriași care-și vindeau produsele.

Modernizarea pieței din anii ’20, care a presupus transformarea acesteia în târg de mostre și expoziție anuală, după modelul marilor piețe din vestul Europei, a alungat mare parte dintre țăranii care apreciau Târgul Moșilor, deoarece aceștia spuneau că farmecul de odinioară a dispărut. Totuși, piața mare nu s-a schimbat, ba chiar a devenit cea mai importantă din tot Bucureștiul, precum în ziua de azi.

Din păcate, trecerea anilor a lovit nemilos zona „negustorească” a Bucureștilor, astfel că străzi precum Calea Moșilor sau alte artere comerciale principale au căzut pradă excavatoarelor și au fost stârpite de o bună parte a identității acelor locuri. Mai există totuși zone precum strada Vaselor, Călușei, Episcopul Radu sau Făinari, unde o parte dintre locuințele negustorilor celebri ai acelor vremuri au mai rămas în picioare, parcă pentru a fi mărturie că negoțul și comerțul în București au existat cu sute bune de ani înainte de a vorbi măcar despre mall-uri.

Cookies