Povestea Palatului Regal din București. Cum a devenit o casă simplă de pe podul Mogoșoaiei clădirea impunătoare din prezent (Partea I)

Puține clădiri din București sunt la fel de impunătoare ca Palatul Regal de pe Calea Victoriei. Cu o istorie de peste 200 de ani, aici este unul dintre polurile istoriei recente a Capitalei și a României. Un adevărat simbol al regalității și al eleganței de odinioară, aici găsim în prezent și Muzeul Național de Artă Română, motiv pentru care vă prezentăm povestea Palatului Regal din București.

O casă modestă de pe Calea Victoriei (pe atunci podul Mogoșoaiei), de aici pornește povestea impunătorului Palat Regal din București pe care îl vedem astăzi. Acest loc a crescut odată cu Bucureștii și a fost totodată martor al marilor schimbări pe care le-a suferit Capitala în ultimele două secole. Secolul al XIX-lea a fost o perioadă a „noului” pe aceste meleaguri, o vreme în care începe să se pună accent pe frumos, pe apropierea în anumite aspecte de Occident, dovada cea mai bună fiind existența Comisiei pentru „înfrumusețarea și însănătoșirea orașului” în Capitală.

Povestea Palatului Regal din București

Terenul unde se află azi Palatul Regal (care se afla la marginea orașului pe atunci) aparținea unui negustor pe nume Voico Fiștu, care a lăsat proprietatea și casa sa bisericii Krețulescu, aflată la foarte mică distanță. La rândul său, biserica dă la schimb lui Nicolae Grămaticul terenul pentru moșia Mocești. După moartea lui Nicolae Grămaticul, terenul ajunge la stolnicul Iordache Colfescu, care o vinde (presat de evenimentele nefericite din familie și de superstițiile legate de acest loc), la data de 14 august 1812 către boierul Dinicu Golescu.

Dinicu Golescu extinde terenul și construiește o nouă clădire aici, impunătoare, decorată în stil neoclasic, spunând că el clădește „pentru viitorime”, potrivit danagont.ro. Într-adevăr, clădirea devenise un punct de atracție pentru elitele vremii, însă doar până la moartea boierului, în anul 1830.

Urmașii lui Dinicu Golescu au vândut proprietatea statului și aici a fost instalată Curtea Administrativă începând cu 1833. Pe vremea domnului Alexandru Dimitrie Ghica, în anul 1837, Casa Golescu avea să fie ridicată la rangul de Curte Domnească. Clădirea a continuat să fie înfrumusețată și în anii care au urmat, dar importanța palatului a crescut cel mai mult în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu.

De la Gheorghe Bibescu la Regele Carol I

Spre deosebire de predecesorii săi, Gheorghe Bibescu era special dintr-un punct de vedere: era extrem de deschis cu bucureștenii și a deschis ușile palatului pentru oricine. Oamenii puteau venea la Palatul Domnesc, vorbeau cu domnitorul, acesta îi asculta și nota cele mai importante aspecte. Putem spune că aici aveau loc o formă preliminară a audiențelor din ziua de azi.

Urmașul la tron a fost domnitorul Alexandru Ioan Cuza, cel care a locuit aici până la abdicare, în 1866 și care a înfrumusețat palatul aducând aici puternice influențe din Franța, de la Napoleon al III-lea dar și de la Ludovic-Filip. Aici au fost construite apartamente regale și Palatul Domnesc a devenit unul dintre cele mai importante locuri din oraș.

Aici a sosit prima dată și regele Carol I, care la prima vedere a fost surprins de aparențele palatului, într-un sens negativ din păcate, principele german fiind obișnuit cu palatele imense, superbe și pline de decorații.

„Curios, prințul îl întreabă pe Nicolae Golescu, membru al Locotenenței Domnești, care se afla în aceeași trăsură – Ce este? – Iar acesta îi răspunsese cam încurcat – Este Palatul. Nedumerit, poate chiar neîncrezător, prințul repetă întrebarea – Unde e Palatul? – însă răspunsul primit fu același”.

De altfel, Carol I nota în jurnalul său că „odăile nu erau prea mari, dar de proporții plăcute. Ferestrele acestor odăi dădeau spre o piață deșartă, murdară, unde se așezaseră niște țigani și porcii se tăvăleau în noroi”. La scurt timp după ce a fost încoronat, Carol I a început să modernizeze Palatul Regal. Așa se face că prima clădire cu iluminat electric a fost Palatul Regal, în 1882.

De extinderea palatului s-au ocupat arhitecții din spatele Palatului CEC și al Castelului Peleș: Paul Gottereau, respectiv Karel Liman. Lucrările s-au întins pe 5 ani, până în 1887.

PARTEA A DOUA VA CONȚINE CELE MAI IMPORTANTE LOCURI DIN PALATUL REGAL, CE A PĂȚIT ÎN URMA INCENDIULUI MARE DIN 1926 DAR ȘI POVESTEA PALATULUI PÂNĂ ÎN ZIUA DE AZI

• Îți recomandăm să citești și:
  • Povestea Palatului Regal din București. Cum a devenit o casă simplă de pe podul Mogoșoaiei clădirea impunătoare din prezent (Partea II)

CITEȘTE ȘI
Frig afară, frig și în unele tramvaie și autobuze din București. Mai mulți călători STB se plâng de lipsa căldurii din mijloacele de transport

Prefectul Capitalei, despre clădirile vulnerabile ridicate în anii 50-60: Decât să fie consolidate, e preferabil să fie demolate și ridicate locuințe noi în locul lor

„Vreme foarte rece în București, geroasă în timpul nopților și dimineților”. ANM a emis prognoza specială pentru Capitală