Povestea Palatului Cotroceni, „casa” domnitorilor, regilor și a președinților români

În Cartierul Cotroceni se află unele dintre cele mai frumoase străzi și case din întregul București. Tot aici se află și Palatul Cotroceni, una dintre cele mai impunătoare din zonă și totodată una dintre cele mai importante clădiri din istoria țării. De-a lungul istoriei, aici au stat mai mulți domnitori români și familia regală a României, pentru ca în prezent aici să se afle sediul președintelui României. Cu un trecut memorabil în spate, este necesar să vă prezentăm povestea Palatului Cotroceni.

Istoria Palatului Cotroceni începe la un an după începerea domniei lui Șerban Cantacuzino, în 1679, când domnitorul ridică pe aceste locuri o mănăstire. În același an, pe lângă mănăstire mai sunt ridicate și chiliile călugărilor dar și case egumenești. La nord de acest ansamblu au fost construite și case domnești. Lucrările s-au încheiat trei ani mai târziu, în 1682, locația fiind una dintre favoritele domnitorului, care stătea aici deseori împreună cu familia sa.

Casele domnești au găzduit timp de aproape 100 de ani pe urmașii la tron ai lui Șerban Cantacuzino, printre care și domnitorul Constantin Brâncoveanu, un mare admirator al dealului Cotrocenilor.

Povestea Palatului Cotroceni. Primele modernizări

Liderul Revoluției de la 1821, Tudor Vladimirescu, a avut sediul armatei sale de panduri la mănăstirea Cotroceni, și tot aici acesta a luat o serie de hotărâri importante, această răscoală fiind adesea considerată punctul de început al modernizării României.

Câteva zeci de ani mai târziu, în pivnițele mănăstirii Cotroceni au ajuns întemnițați, printre alții, frații Golești și Nicolae Bălcescu, aceștia fiind implicați în Revoluția de la 1848. În cele din urmă, aceștia au fost eliberați și trimiși în exil, odată ce răscoala a fost înăbușită.

Primele modernizări și renovări aduse ansamblului de la Cotroceni au venit în timpul domniei lui Barbu Știrbei, care și-a stabilit aici reședința domnească de vară. Au fost făcute renovări, sub supravegherea arhitectului Anton Hefft, dar și reamenajări, cu decorațiuni și mobilier aduse tocmai din „capitalele” bunului gust de la acea vreme – Paris și Viena. De asemenea, a fost amenajat parcul caselor domnești din ansamblu și au fost montate felinare pentru iluminatul nocturn.

După dubla alegere din 1859, Alexandru Ioan Cuza a devenit domnitorul Moldovei și al Țării Românești și a primit sabia de învestitură chiar la Cotroceni, unde și-a stabilit reședința de vară, reședința principală fiind Palatul Regal din Calea Victoriei. Soția domnitorului, Elena Cuza, a amenajat o serie de saloane conform influențelor din perioada împăratului Napoleon al III-lea.

Venirea principelui Carol I la tron

În anul 1866, principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a venit la tronul țării, și totodată în primăvara aceluiași an a decis că va locui în casele domnești de la Cotroceni, unde și Elisabeta de Wied a locuit în urma căsătoriei din 1869. Unicul copil al cuplului princiar, principesa Maria, moare la varsta de numai 4 ani, in 1874, dupa ce s-a imbolnavit de scarlatina, aceasta fiind înmormântată în grădina Palatului de la Cotroceni, fiind ridicat un mausoleu în aminitirea ei, sculptat de Frederick Storck.

În contextul Războiului de Independență, la Cotroceni au avut loc discuții cruciale despre participarea României în Războiul ruso-turc. Aici au venit Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei și Marele Duce Nicolae, cu care Carol I a negociat intrarea armatei române în război, și rolul de comandant al trupelor româno-ruse al lui Carol I.

Pe timpul acestui război, în curtea de la Cotroceni a fost organizat un spital de campanie de către Principesa Elisabeta, aici fiind aduși soldați români răniți pe front, care au fost tratați chiar de majestatea sa, dar și de infirmiere și cadre medicale.

Construirea Palatului Cotroceni

Carol I și Elisabeta au locuit în casele domnești timp de două decenii, după care au decis să se mute în „Marele Palat”, situat pe Calea Victoriei. În cele din urmă, în primăvara anului 1889, Carol I a decis demolarea vechilor case din Cotroceni şi construirea unui palat regal modern în care să locuiască Prinţul Ferdinand, nepotul după frate al lui Carol I.

Principele Ferdinand se căsătorește cu Principesa Maria Edinburgh și Saxa-Coburg-Gotha, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, la 4 ani după sosirea în România. Palatul Cotroceni a fost realizat de arhitectul francez Paul Gottereau, care a realizat și Palatul C.E.C, Biblioteca Centrală Universitară din București, dar și Muzeul de Artă din Craiova.

Lucrările au durat circa trei ani, iar în martie 1896, Principele Ferdinand şi Principesa Maria (viitoarea Regina Maria) s-au mutat la Cotroceni, unde în septembrie primesc şi vizita Împăratului Franz Joseph. Palatul a fost realizat în stil ecletic francez, încăperile fiind amenajate în stilurile împăraților Ludovic XIV, XV, respectiv XVI-lea.

Stilul sobru ce îl caracteriza pe Carol I și care se observa în decorațiuni și arhitectură a fost influențat de Principesa Maria într-o serie de încăperi: Salonul de aur, Salonul verde, Dormitorul argintiu, Salonul norvegian şi cele de pictură şi pirogravură.

În perioada 1913 – 1915 este amenajată o nouă aripă a Palatului, cea nordică, de către arhitectul român Grigore Cerchez.

Unul dintre cele mai importante momente din istoria Palatului este Consiliul de Coroană din data de 14 august 1916, când s-a decis renunțarea statului de stat neutru și intrarea României în Primul Război Mondial. Sala unde a avut loc acest eveniment, Marea Sufragerie de Gală, a fost desființată de Regina Maria, care a unit această sală cu Marele Salon de Recepții, nou salon fiind denumit Marele Salon Alb, o decizie pentru care aceasta a fost criticată.

Palatul Cotroceni nu a fost folosit ca reşedinţă niciodată de către Regele Carol al II-lea şi fiul său Mihai, care au locuit în Palatul Kiseleff. În copilărie, cel din urmă era adus aproape zilnic la Cotroceni, unde petrecea alături de Regina Maria, bunica sa, câteva ore prin parcul palatului, se juca şi lua masa împreună cu aceasta.

Palatul Cotroceni în timpul regimului comunist

Cutremurul din 1940 a adus o serie de avarii tuturor clădirilor din ansamblul de la Cotroceni. Odată cu sosirea regimului comunist, Palatul Cotroceni a fost transformat în Palatul Pionierilor. Saloanele au devenit săli de clasă şi erau decorate doar cu pereţi albi, fără niciun fel de decoraţie interioară.

După cutremurul din 1977, palatul a fost grav afectat, fiind ulterior restaurat de arhitectul Nicolae Vlădescu, care a coordonat 10 ani acest proces. Acesta a refăcut stilul arhitectului inițial, dar și pe cel al lui Grigore Cerchez. Cu acest prilej a fost construită o nouă aripă, în care trebuia să se mute Nicolae Ceaușescu. În cele din urmă, acesta nu a apucat să locuiască aici, din 1990 fiind amenajat în această aripă sediul Administrației Prezidențiale a României.

Din păcate, biserica ridicată pe vremea lui Șerban Cantacuzino a fost demolată în 1984, decizia fiind luată de Nicolae Ceaușescu, care o socotea drept „incompatibilă” cu restul ansamblului. Aceasta a fost reclădită începând cu anul 2003, având o formă similară cu cea originală.