Povestea Palatului CEC, „gigantul” de pe Calea Victoriei

28 mart. 2022
4947 Afișari
Povestea Palatului CEC, „gigantul” de pe Calea Victoriei
Sursa foto: Bucureștiul meu Drag

Situat pe Calea Victoriei, emblematicul Palat CEC se numără printre clădirile-simbol pentru Bucureștiul de azi și de odinioară. Apărută la scurt timp după Unirea Principatelor, instituția era una ce nu trebuia să lipsească noului stat român. Astfel, vă prezentăm povestea Palatului CEC.

Printre cele mai frumoase clădiri istorice din București se numără sediile vechi ale băncilor, care impresionează adesea atât prin arhitectură, decorații și materialele utilizate, cât și prin dimensiunile adesea impunătoare. Palatul CEC de pe Calea Victoriei nu face excepție de la regulă, furând zi de zi priviri admirative atât din partea bucureștenilor, cât și a străinilor. Totuși, cum și de ce a apărut impresionantul palat din inima Bucureștiului?

Povestea Palatului CEC. La început, instituția se numea „Casa de Depuneri și Consemnațiuni”

La scurt timp după Unirea Principatelor din 1859, cei mai importanți oameni ai țării au pus pe masă o problemă importantă: orice stat care vrea să urmeze calea stabilității financiare și a progresului economic necesită o instituție care să gestioneze finanțele autorităților. Prin urmare, la data de 24 noiembrie 1864 apare Casa de Depuneri și Consemnațiuni (CDC), actualul CEC. Instituția a fost prima de credit public din țară, și a apărut printr-un decret al domnitorului Al. I. Cuza, în timp ce ministrul de finanțe, Nicolae Rosetti-Bălcescu, a realizat proiectul de lege.

La început, sediul CEC a fost unul mai degrabă modest – un spațiu alocat în sediul Ministerului de Finanțe. De acolo, instituția s-a mutat pe locul unde acum se află sediul Băncii Naționale, unde atunci se afla hanul Șerban Vodă.

Planurile Palatului CEC fuseseră în primă etapă dedicate Parlamentului României

Până la urmă, autoritățile au decis ca CEC să aibă propria casă pe locul unde erau mănăstirea și hanul „Sfântul Ioan cel Mare”, ce devenise ruină și fusese demolat în anul 1875. Astfel, Palatul CEC a fost construit pe Calea Victoriei, la numărul 13, peste drum de o altă clădire „de vază” a Bucureștiului, și anume Palatul Poștelor.

Planurile Palatului CEC au fost semnate de arhitectul francez Paul Gottereau, în timp ce execuția lucrărilor a fost supravegheată de arhitectul român Ion Socolescu, unul dintre cei mai buni reprezentanți ai școlii moderne de arhitectură din țara noastră. Un aspect mai puțin cunoscut, este acela că planurile acestui palat ar fi fost destinate inițial pentru Parlamentul României.

Lucrările au început în vara anului 1897, la punerea pietrei de temelie fiind realizată o ceremonie la care au asistat membrii familiei regale, regele Carol I și regina Elisabeta, dar și conducerea CEC și membrii guvernului. Recepția palatului a fost realizată în anul 1900.

Realizată în stil ecletic, cu cupole din sticlă și metal, impresionanta clădire a stârnit admirație atât datorită frumuseții sale, cât și rezistenței extraordinare: a supraviețuit cu brio mai bine de 120 de ani cu intervenții minime. Arhitectura Palatului CEC îmbinând armonios numeroase elemente specifice stilului arhitectural francez de la sfârşitul secolului XIX. Faţada clădirii este dominată de o impunătoare intrare încununată de un fronton în semicerc, sprijinit de câte două coloane în stil compozit. Colţurile acoperişului sunt marcate prin cupole în stil renascentist, decorate cu frontoane şi steme, iar ansamblul se termină cu o cupolă centrală de sticlă şi metal.

Fațada și intrarea principală sunt realizate din piatră masivă de Dobrogea, mozaicul din holul mare și scările de la etaj sunt construite din marmură de Dobrogea, în timp ce candelabrele mici din apropierea scărilor sunt realizate la București.

Ce rol au cupolele și care e cea mai frumoasă încăpere din Palatul CEC

Palatul are 5 cupole de sticlă – patru simetrice și una în mijloc, deasupra holului central. Această cupolă a fost mulți ani cea mai mare din România, până la inaugurarea Casei Poporului.

Pe lângă rolul estetic și de luminare, cupolele realizează o acustică specială în holul principal, unde sunt amplasate ghișeele. Astfel, sunetul se înalță spre cupole, și nu pe orizontală, pentru ca ceea ce vorbesc funcționarii și clienții să nu fie auzit de prea mulți „curioși”. Dacă era umplute până la refuz, holul putea găzdui chiar și 400 de persoane. Ghișeele de la Palatul CEC au funcționat aproape 100 de ani – din mai 1900 până în noiembrie 1999.

Cea mai frumoasă încăpere din palat este Sala de consiliu, care funcționează cu același scop și în prezent. Tavanul are o înălțime de opt metri, iar camera găzduiește o serie de decorațiuni din lemn de nuc și cireș sculptat, dar și panouri de mătase verde cu motive țesute.

Totuși, piesa de rezistență este opera alegorică „Fortuna distribuind bunurile României în urma Independenţei” amplasată pe tavanul încăperii, fiind lucrată pe pânză maruflată, care se lipește de ziduri. Semnată de Mihail Simonidi, lucrarea a câştigat medalia de argint la Expoziţia Universală de la Paris din anul 1900.

Simonidi a realizat și potretele Regelui Carol I și Reginei Elisabeta, în timp ce Costin Petrescu a pictat portretele regelui Ferdinand I și Reginei Maria. Ambele „perechi” de portrete nu au scăpat regimului comunist, fiind acoperite cu vopsea.

Ce se află la Palatul CEC acum

Astăzi, Palatul CEC adăpostește sediul CEC Bank, precum și un muzeu. Acest muzeu găzduiește o serie de obiecte importante pentru istoria Casei de Economii și Consemnațiuni, precum produse bancare începand din anii 1880, pușculite, seifuri din perioada interbelică, documente originale ale tranzacțiilor de începuturile instituției și documente financiare și civile din colectia Tezaur a CEC.

Cookies