Povestea orașului Otopeni – de la epoca fierului, la satul „Hodopeni”, apoi la cel mai mare aeroport din România

29 iun. 2023
7333 afișări
Povestea orașului Otopeni – de la epoca fierului, la satul „Hodopeni”, apoi la cel mai mare aeroport din România
Povestea orașului Otopeni - de la epoca fierului la satul „Hodopeni” și cel mai mare aeroport din România. Sursa foto: Wikipedia

Leagăn al unor comunități încă de la începutul epocii fierului, apoi devenit satul Hodopeni, pentru ca mai apoi sa facă parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov și nu numai. Deși nu impresionează prin dimensiune, orașul Otopeni are în spate o istorie bogată și reprezintă în prezent o așezare lipită de București cu o importanță imensă pentru Capitală, aici aflându-se Aeroportul Internațional „Henri-Coandă”, cel mai mare aeroport din țară. Astfel, în rândurile ce urmează vă vom prezenta povestea orașului Otopeni.

Povestea a ceea ce a ajuns azi orașul Otopeni începe cu mult înainte de apariția aeroportului, a magazinelor sau a vilelor și complexurilor rezidențiale. Mai exact, cele mai vechi așezări descoperite aici datează încă din perioada primitivă. Săpăturile efectuate în 1966 pentru construirea Aeroportului Internațional Henri Coandă au scos la iveală rămășițe care au fost identificate la acea vreme de arheologul Margareta Constantiniu de la Muzeul de Istorie al Municipiului București. Astfel, era vorba despre fragmente de ceramică și obiecte de uz zilnic care aparțineau unei așezări ce se afla pe aceste meleaguri încă din prima perioadă a epocii fierului.

De asemenea, într-un strat suprapus al solului au fost descoperite alte urme ale unei așezări, de această dată din secolul al X-lea.

Povestea orașului Otopeni – prima atestare documentară are loc în 1587

Cea mai veche documentare a Otopeniului provine de la 14 februarie 1587, din timpul domniei lui Mihnea Turcitul (1585-1591), care era voievodul Țării Românești și care a oferit cadou mănăstirii Sfânta Troiță jumătate din satul Hodopeni (cum se numea Otopeniul pe atunci). Domnitorul o primise la rândul său de la Dobromir ban, jupânița Vilaia și fiul lor Mihai postelnicul. Această faptă a fost trecută într-un hrisov apărut la data de de 14 februarie 1587 (7095 de la facerea lumii, conform vechii măsurători) și este datat în București.

În acest document se prevedea cum mănăstirea Sfânta Troiță (cunoscută sub denumirea de Radu Vodă) aflată în vecinătatea bisericii lui Bucur primește ,,jumătate din satul Islazul, jumătate din satul Hodobeni, mori și țigani”

Câteva decenii mai târziu, una dintre cele mai mari bănese din teritoriu, Maria, oferă mănăstirii Sfânta Troiță a doua jumătate a satului Hodobeni dar și control asupra populației de „rumâni”, jumătate de sat care fusese primită de la jupânița Vilaia care le ceruse „rumânilor” să asculte de noii stăpâni.

De unde denumirea de „Hodobeni” sau „Hotopeni”?

Denumirea satului era, până în secolul al XVI-lea inclusiv, de Hodobeni, devenind ulterior în secolul al XVII-lea Hodopeni. Numele folosit și astăzi, cel de Otopeni, datează din secolul al XVIII-lea. Cunoscutul istoric Constantin C. Giurescu susține că denumirea ar putea proveni de la termenul „Hodobă”, care ar fi fost numele unui morar care s-a așezat aici. Totuși, este vorba doar despre presupuneri și asocieri cu alți termeni, fiind aproape imposibil să știm cine a fost acest „Hodobă” și ce loc a ocupat acesta în comunitatea Otopenilor de atunci.

Un lucru e cert – în Otopeni au existat mori timp de sute de ani, chiar și pe cursuri de apă. Pe aici a curs râul Pasărea, râu care din păcate nu mai există astăzi în localitate dar în jurul căruia a apărut comunitatea de la baza Otopeniului. În timp, râul și a schimbat cursul, ajungând în prezent la amplasamentul actual.

În anul 1778, generalul Bawr, care a servit in armata rusa in timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, publica sub semnătura Monsieur de B2 (Bawr) o carte intitulata „Memoires historique et geographique sur la Valachie a Francfort et Leipsic”. În această lucrare, autorul amintește despre „salba” de așezări din jurul Bucureștiului, printre acestea numărându-se și Otopeni: „Otopen – petit village avec un etang at un moulin sur la riviere de Pasere” care se poate traduce în „Otopeni – un sat mic, cu un heleșteu și o moară pe râul Pasărea”. Astfel, această mențiune este încă o confirmare a vetrei originare a comunității Otopenilor, și anume pe malul râului Pasărea, aproape de izvorul său.

… Otopenii de Sus și Otopenii de Jos

La finalul secolului al XVIII-lea, comuna Otopeni era formată din două sate: Otopenii de Sus și Otopenii de Jos, fapt menționat și pe harta austriacă din 1867 „General Karte des Furstentums Walachei”. De asemenea, pe aceeași hartă apare și satul Odăi, însă sub denumirea de „Odăile Brâncoveanului” (împreună cu Mogosoaia făcuse parte din moșia lui Constantin Vodă Brâncoveanu). Pe atunci, Odăi aparținea de comuna vecină Bucoveni, din care mai făceau parte Buftea, Buciumeni și Mogoșoaia. Acest format a fost valabil până în anul 1908, când satul „Odăile Brâncoveanului” trece în componența comunei Otopeni.

Din 1908 până în 1960, comuna Otopeni e alcătuită din Otopenii de Sus, Otopenii de Jos și Odăile, care s-a numit concomitent și Odaia și Odăi. De asemenea, până în anul 1950 localitatea Otopeni a făcut parte din județul Ilfov, plasele Dâmbovița, Dâmbovița – Mostiștea, Băneasa și Căciulați. În urma reorganizării administrative din 06 septembrie 1950, localitatea Otopeni a fost trecută din subordinea județului Ilfov în subordinea municipiului București – capitala României. Între 24 decembrie 1960 și 27 mai 1968, satul Dimieni, care aparține comunei Tunari, a trecut în subordinea comunei Otopeni.

„Ești de-al lui Turcitu…”

Comuna Otopeni are o importanță sporită de-a lungul istoriei și datorită rolului pe care l-a jucat în apărarea Bucureștiului de-a lungul celor două războaie mondiale, aici purtându-se lupte grele, mai ales pe cer, între piloții români și cei invadatori.

Că tot vorbim despre avioane, aici găsim și cel mai mare aeroport al țării, aeroportul Internațional București-Otopeni, a cărui poveste puteți să o citiți AICI. Deschiderea granițelor a dus la o creștere economică puternică a comunei Otopeni în anii ’90 și în cele din urmă ridicarea acesteia la rangul de oraș în anul 2000.

Totuși, istoria Otopenilor este una învăluită în enigmă, care, impresionează prin longevitate și prin mister deopotrivă. Despre origini știm că aici, în miezul Codrilor Vlăsiei se afla o comunitate de crescători de vite, semipastorală, însă cu siguranță că aici era vorba despre o societate mult mai vie, mai colorată decât ce a rămas în izvoarele istoriei. Unde să mai punem că de la excentricul și bogatul Mihnea Turcitul a rămas vorba de ocară „Ești de-al lui Turcitu…”, care se mai folosea în localitatea din nordul Bucureștiului și la mai bine de patru secole de la hrisovul care a pus prima dată Otopeniul în istorie.

CITEȘTE ȘI:

Înainte de „Capșa” a fost „Kübler”. Povestea primei cafenele renumite din București

Povestea bisericii Stavropoleos, „gingașa ctitorie” din inima Bucureștiului

Ai fost „La vulturul de mare cu peștele în ghiare”? Povestea celebrului magazin din București

Cookies