Povestea Muzeului Grigore Antipa, „perla” muzeelor din București

04 apr. 2022
211 Afișari
Povestea Muzeului Grigore Antipa, „perla” muzeelor din București
Povestea Muzeului Grigore Antipa, „perla” muzeelor din București. Sursa foto: Wikipedia

Dacă i-ai pune pe bucureșteni să îți spună un muzeu oarecare fără să stea pe gânduri, cel mai probabil nouă din zece îți vor spune Muzeul Grigore Antipa. Acest renume nu este totuși întâmplător, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” fiind cel mai mare muzeu de istorie naturală din România, dar și parte din tezaurul internațional, având exponate cu o valoare inestimabilă. Prin urmare, vă prezentăm povestea Muzeului Grigore Antipa din București.

Considerat drept una cel mai mare muzeu de istorie naturală din țară, precum și una dintre cele mai vechi instituții de cercetare a biodiversității, Muzeul Grigore Antipa din București, prin colecțiile și exponatele sale, reprezintă o parte din tezaurul național și internațional, însă totodată o sursă de relaxare, educare și distracție prin expozițiile unice găzduite aici, care fac vizita savuroasă atât pentru un copil, cât și pentru o persoană în vârstă. Totuși, cum a apărut acest muzeu?

Povestea Muzeului Grigore Antipa. Cum a apărut acesta

Muzeul a luat fiinţă la 3 noiembrie 1834, la iniţiativa fratelui domnitorului Alexandru Ghica, Marele Ban Mihalache Ghica. Deși inițial era considerat un cabinet de istorie naturală, fratele domnitorului Alexandru Ghica a donat colecţii importante, incluzând monede greceşti, romane şi bizantine dar și colecţii de minerale, fosile, moluşte, peşti, păsări şi mamifere. Mai mult, banul Mihalache Ghica donase și opere de artă.

Astfel, statutul de cabinet de istorie naturală s-a risipit odată ce exponatele au devenit din ce în ce mai variate. Muzeul a căpătat cu timpul un caracter de instituţie mixtă ce adăpostea antichităţi, tablouri vechi şi curiozităţi naturale.

Deși în prezent poartă numele renumitului biolog și naturalist Grigore Antipa, muzeul se numea la început „Museul Natural din Bucuresci”. Totodată, muzeul a avut la conducere mai mulți directori precum croatul Carol Wallenstein de Vella, italianul Carlo Ferreratti, profesorul de geologie si paleontologie Grigoriu Ștefănescu (care a descoperit probabil și cea mai importantă piesă din colecțiile muzeului, și anume scheletul Deinotherium gigantissimum), pentru ca abia apoi să fie condus de cunoscutul Grigore Antipa, care a coordonat această instituție timp de 51 de ani.

Actuala clădire a muzeului a apărut la începutul secolului XX

Grigore Antipa a ajuns la conducerea muzeului în anul 1893, muzeul aflându-se în acel moment într-o stare avansată de degradare, cauzată de un incendiu violent din anul 1884, în cadrul căruia au fost pierdute aproape toate exponatele găzduite aici. Totuși, au supraviețuit circa 2.030 de piese zoologice ce au fost mutate în cele din urmă într-o clădire închiriată pe strada Polonă. Grigore Antipa a transmis în 1903 o solicitare primului-ministru Dimitrie Sturdza, subliniind necesitatea amenajării unei clădiri destinate funcționării Muzeul Național de Istorie Naturală. Principalul motiv pentru acest lucru îl reprezenta lipsa de spațiu, fapt care dusese de altfel la mutarea unei părți dintre colecții în locuri diferite sau depozitarea acestora în cutii.

Actualul sediu a fost realizat în perioada 1904-1906, muzeul fiind organizat în data de 24 mai 1908, abia după ce toate colecțiile și exponatele au fost aduse aici în siguranță. La ceremonia de inaugurare au participat atât regele Carol I, și mare parte din familia regală, cât și primarul Capitalei Vintilă Brătianu, Ion Kalinderu (administratorul Domeniului Coroanei), președintele Academiei Române, Anghel Saligny, dar și prim-ministrul Dimitrie Sturdza, președintele Consiliului de Miniștri I.C Brătianu și miniștrii Spiru Haret și Anton Carp.

Grigore Antipa a introdus cu acel prilej o premieră mondială: dioramele din muzeu: vitrine tridimensionale, în care speciile erau prezentate pe categorii de habitate, în posturi naturale şi proiectate pe un fundal pictat. Succesul acestora a fost imens, dioramele fiind ulterior introduse în mai multe muzee de acest gen, atât din Europa cât și de peste ocean.

De-a lungul anilor, Grigore Antipa a îmbogățit colecțiile muzeului prin achiziționarea mai multor exponate cu valoare extrem de importantă, dar a și sporit popularitatea și accesibilitatea vizitelor la muzeu, scopul muzeului fiind acela de culturalizare și educare a publicului, după cum acesta a susținut.

Muzeul a început să poarte numele lui Grigore Antipa începând cu anul 1933, după un decret al regelui Carol al II-lea, care a decis schimbarea denumirii în Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, pentru a onora activitatea și viața celui pentru care acest muzeu a reprezentat cămin, loc de studiu și de odihnă, dar și arie de manifestare profesională. Anii au trecut iar muzeul acumulează noi colecții, sediul se extinde și se publică primul ghid oficial al muzeului.

Muzeul Grigore Antipa în prezent

În prezent, muzeul deține peste două milioane de exponate, și în clădire există o expoziție permanentă realizată pe trei niveluri: subsolul – biodiversitatea României, cu cele cinci bioregiuni (alpină, continentală, panonică, stepică și pontică), parterul – fauna mondială organizată biogeografic, iar la etaj o colecție de roci și minerale, o sală a insectelor și una pentru scheletele de morsă, focă, narval dar și balenă cu cocoașă. Mai mult, la etaj se află și impresionanta zonă a astronomiei, zona ce reproduce un sit arheologic sau biroul unde Grigore Antipa lucra.

Muzeul a fost închis doi ani, între 2009 și 2011, timp în care a suferit modernizări și modificări însemnate, precum modernizarea și dotarea cu tehnologii moderne: cinci săli pentru proiectarea de documentare, 66 de infotouch-uri, proiecții 3D, plasme și sisteme interactive de prezentare a exponatelor, săli multimedia și spații amenajate ca laboratoare destinate demonstrațiilor și experimentelor științifice la care vizitatorii pot asista.

În prezent, Muzeul Grigore Antipa din București poate fi vizitat fără programare, în afară de grupuri, care trebuie să anunțe acest lucru cu câteva zile în avans.

Mai mult, la muzeu se poate ajunge în mai multe moduri: fie pe jos, dacă ați ieșit la o plimbare în centrul Bucureștiului, fie cu metroul, coborând la stația Piața Victoriei de pe magistralele M2 și M3, cu autobuzele 182, 300, 783 sau 784, sau cu tramvaiele liniilor 20, 24, 34 sau 46.

Cookies