Povestea inelului pierdut printre legume în Kaufland Rahova

Articol susținut de Kaufland

Rahova e un cartier care are personalitate și viață. Niciodată liniște completă, dar niciodată plictiseală. E locul unde diminețile încep cu claxoane, dar și cu miros de cafea de la geamurile deschise. Unde oamenii se ceartă pe locul de parcare, dar își dau împrumut un scaun de plastic la grătarul de duminică. E o combinație de energie, zgomot, culoare și rutină care, într-un fel, te face să te simți acasă chiar și dacă n-ai crescut aici.

Pe lângă Parcul Sebastian, cu aleile lui umbrite și copiii care se dau pe trotinete până seara târziu, și aproape lipit de Vulcan Shopping Center, e Kauflandul din Rahova. Magazinu-i mare, aerisit, mereu plin, dar e și locul unde se intersectează toate tipologiile de Rahova: tineri care stau la blocurile noi din spate, bunici din blocurile vechi, mame care vin cu căruciorul dinspre parc și vecini care „iau doar două chestii”, dar tot ies cu sacoșa plină.

Într-o sâmbătă de vară, printre acești oameni, o femeie din cartier a trăit o poveste care a devenit legendă locală, cel puțin în mica noastră comunitate de pe strada Sebastian. O chema Elena, avea peste 45 de ani, genul de femeie care știe exact ce vrea de la un magazin: lista scurtă, traseu clar, eficiență maximă. S-a dus cu o sacoșă d-aia veche, în carouri. Restul poveștii e cum mi-a povestit-o maică-mea, care a aflat-o de la o altă vecină și care ar fi aflat-o chiar de la Elena. 

A trecut pe la lactate, a luat lapte și iaurturi, apoi pe la panificație, unde a stat puțin mai mult, pentru că abia se scoseseră chiflele calde. A mai făcut câțiva pași și s-a oprit la vitrina asistată, să cumpere niște cașcaval. În timp ce aștepta, și-a verificat inelul favorit, din reflex. Era o bijuterie veche, de familie, nu foarte scumpă, dar cu o mare valoare sentimentală. L-a avut și mama ei, apoi l-a primit ea, „să-i poarte noroc”. De atunci, îl poartă zilnic.

Doar că, la casa de marcat, și-a dat seama că nu-l mai are. A simțit instant cum i se taie respirația. A căutat prin sacoșe, prin buzunare, pe lângă bandă, pe jos. Nimic. Casiera a observat că ceva nu e în regulă și i-a zis:

„Doamnă, ați pierdut ceva?”
„Da… un inel. Mic, cu o piatră galbenă. Nu mai e pe deget.”

S-a întors în magazin și a început căutarea. Prima oprire: lactate. Acolo nu era. Apoi la panificație, tot nimic. A mers la raionul cu detergenți, pentru că acolo își amintise că și-a aranjat părul cu o mână și poate i-a alunecat atunci. A căutat pe jos, printre rafturi, printre coșurile de cumpărături. 

A fost momentul în care un angajat tânăr a observat-o.

„Căutați ceva, doamnă?”
„Un inel. Mic. L-am pierdut, cred, pe undeva prin magazin.”
„Haideți, că-l găsim. Să ne gândim logic. Pe unde ați fost?”

Au refăcut traseul împreună. Pe la lactate și-au dat seama că n-avea unde să fie. La panificație, au întrebat o colegă: „N-ai văzut cumva un inel mic, pe jos?” „Nu, doar să nu-l fi lăsat între chifle.” Apoi s-au dus la legume. Tânărul angajat s-a aplecat printre lădițele cu mere și a mișcat una dintre ele, ca să curețe un pic spațiul de sub. Și acolo, sub o cutie cu dovlecei, s-a văzut o mică sclipire în lanterna telefonului lui.

„Uite-l! a zis el, ridicându-l ca pe un trofeu.”
„Nu pot să cred… e al meu!” a spus ea, aproape tremurând.

L-a luat cu grijă, l-a pus din nou pe deget și i-a mulțumit de parcă i-ar fi salvat o viață.
„Nici nu știți ce înseamnă pentru mine.”
„Știu, doamnă. Se vede după cum îl purtați.”

Au zâmbit amândoi. Vreo doi clienți din jur au început să aplaude ușor, ca la o scenă dintr-un film românesc. O femeie mai în vârstă a spus în glumă: „Să vezi că dacă nu-l găsea, tot el era de vină!”

Elena a plecat zâmbind, cu inelul la locul lui și o poveste în plus. Când a ajuns acasă, i-a spus soțului: „Vezi? Ți-am zis eu că aici lumea nu fură.”

De atunci, povestea circulă prin bloc, prin sistemul de telefon fără fir al doamnelor din cartier. Am mai auzit-o povestită pe băncuțele din Parcul Sebastian, uneori cu înflorituri gen angajatul care îi spune Elenei „Aici se găsește tot, doamnă. Nu scăpăm nimic.” și iată că acum o spun și eu mai departe.

Povești din vecini este o serie editorială susținută de Kaufland, care marchează aniversarea a 20 de ani în România. Proiectul aduce în prim-plan poveștile și oamenii pentru care magazinele de cartier nu sunt doar locuri de cumpărături, ci repere de viață urbană și parte din comunitate.