Povestea Hipodromului Băneasa. Cum au dispărut cursele de cai – „sportul regilor” – din București (Partea II)

24 mai 2022
1026 Afișari
Povestea Hipodromului Băneasa. Cum au dispărut cursele de cai – „sportul regilor” – din București (Partea II)
Povestea Hipodromului Băneasa. Cum au dispărut cursele de cai – „sportul regilor” – din București (Partea II) . Sursa foto: Via București

După inaugurarea hipodromului modern, care era considerat la acea vreme unul dintre cele mai frumoase din Europa, lumea „sportului regilor” la noi în țară a devenit din ce în ce mai populară – este perfect normal, deoarece complexul impresionant de la Băneasa atrăgea din ce în ce mai mulți bucureșteni cu stare în mrejele hipismului.

Încă din anul inaugurării noului Hipodrom Băneasa aici se învârteau premii impresionante, cu mult peste ce se oferea cu doar câțiva ani în urmă. Astfel, jockey-Club Român a oferit în 1906 un fond de premiere în valoare de 380.866 de franci. Dintre cei 23 de proprietari de la Hipodromul Băneasa, îi amintim pe primii trei din punct de vedere al banilor câștigați:

1- Alexandru Marghiloman cu 120.783

2- George Negropontes cu 100.050

3- Locotenent Gheorghe Moruzi cu 60.476

Deloc surprinzător, din ce în ce mai mulți oameni luau calea hipodromului, acesta devenind una dintre atracțiile principale atât pentru locuitorii orașului, cât și pentru cei care vizitau „micul Paris”.

Povestea Hipodromului Băneasa. La Derby veneau aici chiar și 20.000 de spectatori

Hipodromul era alcătuit din două circuite distincte: hipodromul pentru galop, mai mare și mai impresionant, și hipodromul de trap. Cursele de galop aveau loc joia și duminica, în timp ce cele de trap aveau loc vineri și sâmbătă. Iarna, cursele de galop erau oprite și erau organizate doar curse de sanie pe Băneasa-Trap. Cele mai populare erau cursele de galop de duminica, Hipodromul Băneasa fiind mereu arhiplin, aici venind mii și mii de spectatori.

Membrii familiei regale erau astfel nelipsiți la Premiul Regal, Premiul Jockey-Club și la Derby. Cea din urma cursă era și cea mai importantă, cursa cailor de 3 ani fiind cea mai așteptată și cea mai importantă din an. Cu această ocazie, la hipodrom veneau nobili invitați de peste hotare pentru a participa.

Firește, odată cu familia regală veneau și oamenii cei mai influenți din oraș, dar și oameni simpli, uneori sosiți aici tocmai din cartierele mărginașe ale Capitalei, sau chiar din provincie. Derby-urile strângeau aici chiar și 20.000 de suflete, și astfel competiția devenea un adevărat festival. Mai mult, la hipodrom era ca la operă – nu puteai să porți orice. Pasionații de hipism luau pe ei hainele „de duminică”, indiferent de clasa socială.

Spectatorii veneau în număr din ce în ce mai mare, deoarece condițiile erau mai bune și cursele mai spectaculoase, plus că erau și atractivele pariuri. Iar duelul dintre grajdul Marghiloman și grajdul Negropontes, printre alte dueluri, oferea curse de povestit copiilor și nepoților. Acești doi mari proprietari aveau cei mai buni cai pursânge.

Zori de Zi – primul „pursânge român”

Anii continuau să treacă, iar fenomenul hipismului devenea din ce în ce mai mare. La Băneasa începeau să vină din ce în ce mai mulți jochei și cai din străinătate, dar și cai indigeni. La începutul secolului XX au fost născuți și pregătiți cai de foarte mare valoare în România – cel mai celebru fiind Zori de Zi al lui Alexandru Marghiloman, care își numea campionul drept „pursânge român”.

Zori de Zi a câștigat tot ce se putea câștiga la Hipodromul Băneasa. Derby-ul Român din 1913 dar și alte 21 de curse au fost adjudecate de acest armăsar în doar 5 ani.

Primul Război Mondial a „retezat” însă entuziasmul de pe hipodrom, cursele fiind reluate abia în 1919. Din fericire, acestea au continuat apoi neîncetat până în 1960. În perioada interbelică numărul cailor pursânge a ajuns la 600-700 cai, pentru ca la începutul celui de-al Doilea Război Mondial numărul acestora să ajungă aproape de 1000.

Deoarece „sportul regilor” devenise din ce în ce mai popular în „micul Paris”, s-a luat decizia de a se construi un al doilea hipodrom, la Floreasca, în 1923. Acesta era specializat în trap, dar erau organizate și competiții de galop. De asemenea, în aceeași perioadă a fost introdusă ,,Legea pentru autorizarea alergărilor de cai și a pariurilor’’ (hotărârea legii a avut loc pe 1 iulie 1930 și a fost publicată in ‘Monitorul Oficial’ Nr. 144 din 2 iulie 1930). Astfel, Jockey-Clubul Român era recunoscut și din punct de vedere tehnic, drept instanța conducătoare a alergărilor de galop din România aprobată

Într-un efort remarcabil din partea Jockey-Clubului și Casei Regale, cursele au continuat pe Hipodromul Băneasa și pe parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, însă atmosfera era departe de sărbătoarea și entuziasmul anilor ’20 și ’30. Din păcate, parcursul hipismului în România a fost din rău în mai rău. După război, odată cu venirea comunismului, cursele de galop erau trecute la categoria activităților indezirabile.

Hipodromul Băneasa și cursele de galop, șterse cu buretele de regimul comunist

Venirea comuniștilor la putere din 1948 a însemnat eliminarea Jockey-Club Român, pentru ca în 1949 să se decidă tăierea unei părți din hipodromul de galop. Astfel, partea din dreapta a pistei de Derby este eliminată pentru ca pe locul acesteia să se construiască „Casa Scânteii”, simbol al perioadei comuniste. Tot în 1949 are loc și ultimul Derby-Român pe circuitul original al Hipodromului Băneasa, primul loc fiind ocupat de iapa Poezia.

11 ani mai târziu, la 26 iunie 1960, are loc ultimul Derby-Român, ultimul Derby de galop din România, care a fost câștigat de iapa Palmira. În același an au loc ultimele curse de cai la București, alergările de trap fiind mutate din 1961 la Hipodromul Ploiești. Alergările de galop au dispărut odată cu Hipodromul Băneasa, astfel că au trecut 61 de ani de la ultima cursă de galop din Capitală. În locul hipodromului au răsărit Casa Presei Libere și Romexpo, hipismul bucureștean fiind, la propriu, îngropat sub beton.

Cookies