Povestea Hanului Solacolu. Cum a ajuns unul dintre cele mai luxoase hanuri ale Bucureștiului de altădată o ruină

12 ian. 2022
1512 Afișari
Povestea Hanului Solacolu. Cum a ajuns unul dintre cele mai luxoase hanuri ale Bucureștiului de altădată o ruină
Povestea Hanului Solacolu. Cum a ajuns unul dintre cele mai luxoase hanuri ale Bucureștiului de altădată o ruină. Sursa foto: Flickr

Altădată un etalon al luxului și al eleganței printre hanurile bucureștene, astăzi a ajuns o ruină de nedescris care pune în pericol viața celor care trec prin fața sa zi de zi. Este vorba despre Hanul Solacolu, ce are în spate o poveste frumoasă, cunoscută de prea puțini dintre locuitorii Capitalei.

Pe Calea Moșilor, la numărul 134 își duce astăzi traiul ruina Hanului Solacolu, desfigurat în ultimele decenii de uitare, nepăsare și trecerea nemiloasă a timpului. Altădată însă aici se afla buricul negoțului bucureștean, vremuri în care hanul era una dintre cele mai pretențioase și luxoase clădiri de acest fel din întregul oraș, fiind căutat doar de negustorii și călătorii de soi.

De la fabrică de paste făinoase la centrul revoluționarilor bulgari

Clădirea a fost ridicată în anul 1859, de frații Solacoglu, doi negustori bulgari din Sviștov, oraș aflat chiar pe malul Dunării, stabiliți în Țara Românească ce se ocupau cu comerțul și cu afacerile. Inițial, arhivele orașului notează că cei doi aveau în plan ca aici să se afle o fabrică de paste făinoase, pentru ca la etaj să fie amenajate patru apartamente în care să locuiască numeroasa familie a negustorilor bulgari. Planurile prevedeau însă și spații de cazare pentru călătorii și negustorii care străbăteau Bucureștiul.

În cele din urmă, clădirea a devenit han în adevăratul sens al cuvântului, iar unele izvoare ale vremii susțin faptul că în clădirea de circa 1.000 de metri pătrați erau amenajate nu mai puțin de 100 de camere de cazare. La parter, spre Calea Moșilor se aflau mai multe prăvălii, în timp ce pivnițele clădirii adăposteau marfa celor ce veneau să înnopteze aici.

Șirul ușilor și ferestrelor de la parter este întrerupt în două rânduri de două porți mari, pe care acum mai bine de 150 de ani intrau și ieșeau unele dintre cele mai frumoase trăsuri din oraș, în și din curtea hanului, fapt ce poate să pară greu de crezut când privim la starea în care a ajuns în prezent clădirea. Încă de la început cei doi frați au gândit Hanul Solacoglu drept unul dintre cele mai luxoase, poate chiar exclusivist, astfel că pe-aici nu se perinda chiar oricine.

Clădirea este una unică din punct de vedere al stilului arhitectural practicat în București, fiind singurul han în formă de „U”, cu două intrări de acces dinspre Calea Moșilor, dar și singura clădire din Capitală prevăzută cu prispă cu geamlâcuri, denumite cercevuri.

Hanul Solacolu, considerat una dintre cele mai importante clădiri pentru independența Bulgariei

Cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost marcată de neliniște continuă în întreaga zonă a Balcanilor, fapt care s-a resimțit și în București. În timp ce țara noastră obținuse unirea principatelor încă din 1859, vecinii bulgari abia se aflau la începutul răscoalei împotriva stăpânirii otomane.

Așa se face că Hanul Solacolu a devenit în scurt timp locul de refugiu al celor mai importanți revoluționari bulgari, care s-au văzut nevoiți să-și părăsească țara.

Cea mai importantă personalitate care a locuit aici este Liuben Caravelov, scriitor și om politic, președintele Comitetului Central Revoluționar din Bulgaria care a orchestrat de aici răscoala care a culminat cu Războiul de Independență. În timpul șederii sale în București, Caravelov a redactat și a tipărit în tipografia pe care o avea la parterul hanului, în partea din dreapta, ziarele „Libertatea” (1869-1872) și „Independența” (1873-1874), două elemente esențiale pentru mișcarea național-revoluționară de peste Dunăre.

O altă figură importantă a luptei împotriva otomanilor a fost poetul Hristo Botev, care a locuit de asemenea în hanul fraților Solacoglu, și care a tipărit ziarele „Cuvântul emigranților bulgari” și „Drapelul”. Nu în ultimul timp, la București s-a adăpostit și liderul insurgenței bulgare, Vasil Levski, supranumit „Apostolul Libertății”.

Drumul sigur dar încet spre paragină

Hanul Solacolu a continuat să primească călători până la finalul celui de-al Doilea Război Mondial, deși în timpul acestuia clădirea a fost puternic afectată de un incendiu.

Începutul sfârșitului a venit însă în 1948, când imobilul a trecut în subordinea statului român în urma naționalizării. Autoritățile comuniste au decis transformarea hanului de odinioară în clădire de locuințe sociale, în regim de închiriere, însă au ignorat îngrijirea și restaurarea acestei clădiri, astfel că în anii ’80 s-a decis suspendarea programului, din cauza faptului că imobilul prezenta un risc real de demolare.

Asta nu a îndepărtat însă „chiriașii” de aici. De la an la an, clădirea a intrat în paragină, iar de la unul dintre cele mai luxoase hanuri ale Bucureștiului clădirea a ajuns să fie locuită după Revoluție ilegal de oamenii străzii. Unde altădată se coordona mișcarea de Independență a Bulgariei funcționa, printre altele, un bordel ilegal.

Deși în anul 1997 clădirea a fost introdusă în Planul Național de Restaurare pentru reabilitarea centrului istoric și exista un plan de reintroducere în comunitate a imobilului în parteneriat cu Ambasada Bulgariei, toate aceste idei au rămas doar pe hârtie.

În cele din urmă, clădirea a fost retrocedată celor patru urmași ai familiei Solacoglu în anul 2003, însă activitățile ilegale ce se desfășurau între pereții fostului han au fost oprite de poliție abia în 2007.

Anii treceau, însă treceau degeaba. Timpul este neiertător, astfel că în 2010 întregul acoperiș al clădirii s-a prăbușit, și odată cu el mare parte din zidurile interioare.

De-atunci, mai multe proiecte și inițiative au eșuat, ultima tentativă fiind în anul 2016, sub forma un parteneriat public-privat ce dorea să apeleze la fonduri europene.

Hanul Solacolu va reveni în subordinea Primăria Capitalei

Hanul Solacolu ar putea însă să devină în următorii ani un spațiu cultural, după ce clădirea va intra în subordinea Primăriei Capitalei, fiind expropriată de la urmașii fraților Solacoglu contra sumei de 4,5 milioane de lei. Exproprierea fusese aprobată încă din anul 2019, însă nu a fost realizată în cel mult 90 de zile, astfel că procesul a trebuit să fie reluat.

Potrivit autorităților, primul pas va fi punerea în siguranță a clădirii, deoarece ruina clădirii istorice reprezintă la această oră un adevărat pericol pentru trecători. De teama să nu fie loviți de resturi care cad din zidurile clădirii, pietonii trec pe trotuarul celălalt de pe Calea Moșilor, iar tramvaiele care circulă în zonă au viteza limitată la cinci kilometri la oră, deoarece imobilul se cutremură la propriu de fiecare dată când trece un tramvai.