Lux, eleganță și parfum parizian. Asta găsești la colțul dintre Calea Victoriei și Bulevardul Regina Elisabeta, vizavi de Cercul Militar, unde se înalță frumosul Grand Hôtel du Boulevard, locul unde dansau acum 120 de ani fox-trot și one-step cei din „high life-ul” bucureștean și unde patru ofițeri români au vrut să-l asasineze în noaptea de Înviere pe regele Carol al II-lea. Sună bine? Asta e doar o mică bucată din povestea acestui hotel superb din inima Bucureștiului.
Povestea Grand Hôtel du Boulevard începe în anul 1865, pe când afaceristul Jacques Herdan cumpără terenul care era vizavi de Biserica Sărindar (locul unde acum e Cercul Militar). Acest teren fusese al marelui postelnic Constantin Cantacuzino, care i-l cedează apoi Banului Vintilă Corbeanu, care i-l vinde la rândul său vel vornicului Grigore Băleanu.
Afaceristul care a pus bazele fabricii de pâine „Spicul” de pe strada Orhideelor voia să ridice pe terenul din centrul orașului un hotel de lux, după modelul celor din occident, astfel că totul trebuia să fie impecabil. Înainte de toate, a apelat la serviciile arhitectului Alexandru Orăscu, comisionat drept arhitect al statului în Direcția Lucrărilor Publice
Lucrările încep în 1869 și țin până în 1871, când hotelul este inaugurat. Orăscu a ales stilul neoclasic german pe care îl studiase pe băncile prestigioasei Școli de construcții din München dar și la Academia de arte frumoase din Berlin.
Hotelul, unul indiscutabil de luxos, a adus o mulțime de condiții uluitoare pentru un hotel bucureștean al acelor vremuri – apă curentă în fiecare cameră, ascensoare, iluminat electric și mobilier din cel mai frumos. Hotelul dispunea de 82 de camere și 11 apartamente. La inaugurare, purta denumirea de „Hotel Herdan”, iar acesta a devenit un punct de interes pentru lumea bună a Capitalei încă din primii ani de funcționare.
La parterul hotelului se găsea un restaurant cu specific franțuzesc, unde iubitorii acestei culturi se puteau delecta cu preparate alese, în timp ce tot la parter se afla și biblioteca de invidiat a lui Leon Alcalay, mare tipograf și editor de carte românească și universală, unde se adunau intelectualii pentru a citi, dezbate și pentru a afla ultimele noutăți pe care Alcalay le primea de la Paris. De asemenea, înainte de Primul Război Mondial în sala de marmură se afla unul dintre cele mai distinse restaurante din oraș, iar tot la parter se găsea clubul de dans „Pour toi et pour moi”, unde tinerii din lumea bună dansau foxtrot sau one-step, dansuri populare la acea vreme.
Herdan a vândut hotelul în 1873 lui Madame Pohr, care l-a redenumit Grand Hôtel du Boulevard și care a continuat eforturile de a face aici un stabiliment de excepție. Hotelul este menționat și în „Almanach du High-Life” din 1877, care spune astfel despre Grand Hôtel du Boulevard, potrivit Merg În București:
„Le Grand Hôtel du Boulevard nu are a invidia hotelurile de prima mână din marile capitale. Luxul interior este corespunzător majestuoasei faţade ce se admiră pe Bulevardul Elisabeta. Le Grand Hôtel du Boulevard face onoare Bucureştilor”.
În 1873 aici a avut loc o prestigioasă expoziție de artă, cu lucrări din colecţiile domnitorului Carol I, Mihail Kogălniceanu, Gh. Grigore Cantacuzino, Al. Odobescu, Cezar Bolliac, Theodor Aman, Carol Popp de Szathmary, când sălile și saloanele hotelului au fost decorate cu lucrări de la Lucas Cranach, Tiţian, Tintoretto, Watteau, Fragonnard, printre alții. De asemenea, în 1881 „Vizirul” Brătianu a organizat o petrecere fastuoasă pentru aniversarea de 65 de ani a lui Rosetti dar și pentru aniversarea de 25 de ani a publicației „Românul”.
Pe vremea aceea hotelurile nu erau notate cu stele, însă asta nu a stat în calea Grand Hôtel du Boulevard care a primit medalii de aur la expoziţiile internaţionale de la Milano – în 1906 – şi de la Torino – în 1911. Trebuie subliniat faptul că până în 1937 hotelul, cafeneaua și restaurantul au avut manageri exclusiv străini: John Muller, H. Horn, Fr. Schreiber, M. Bertola, S. Rosenthal.
În 1905 a fost amenajat salonul mare al restaurantului: un imens plafon vitrat strălucea în oglinzile venețiene, iar marmura din arcade sclipea sub candelabrele de cristal și sub stucaturile realizate cu foiță de aur. Printre numele care au poposit la Grand Hôtel du Boulevard trebuie menționate Constantin Brâncuși, Tudor Arghezi, Mihail Sadoveanu sau Octavian Goga.
Dineurile de lux, banchetele și evenimentele luxoase se țineau lanț, iar Grand Hôtel du Boulevard devenise locația preferată pentru „lumea bună” a Bucureștiului și nu numai.
La 24 mai 1884, bucătarii de la Grand Hôtel du Boulevard au serbat aniversarea Reginei Victoria a Marii Britanii, bunica Reginei Maria. Meniul era unul distins: gigot d’agneau (pulpă de miel) cu cartofi noi și sos de mentă, iar la desert Victoria Pudding. Orchestra a intonat Strauss, Verdi și Weber, dar și un număr de potpourri des airs Roumaines.
„Se spune că Grand Hôtel du Boulevard a fost faimos mai ales înaintea Primului Război Mondial şi după terminarea acestuia, pănă prin anii 1920, pentru că poposise în bucătăriile hotelului italianul Lucien Bertola, mare gastronom al vremii…”
În 1934, hotelul putea să intre în cărțile de istorie cu o tragedie de cele mai mari proporții – patru ofițeri din armata română voiau să îl asasineze pe regele Carol al II-lea în Noaptea de Înviere. Cei patru erau cazați la etajul doi, în camera 44, și voiau să arunce o grenadă în timp ce alaiul regal trecea pe sub balconul camerei lor, în drum spre slujba de la Dealul Mitropoliei. Tentativa a fost însă dejucată, iar cei patru au fost arestați și executați.
Între 1941 și 1944 Grand Hôtel du Boulevard a găzduit comandamentul armatei germane în România, iar între 1950 și 1974 aici a fost amenajat un sediu ministerial. La parter, în locul celebrei Librării Alcalay a apărut Librăria Academiei. Lucrările de consolidare din perioada comunistă au mutilat clădirea, fiind amplasate grinzi și stâlpi din beton armat. Nici timpul nu a fost mai blând – ochiuri de geam au fost desprinse din plafon, oglinzile s-au înnegrit și au fost vopsite cu ulei, iar altele au fost înlocuite cu panouri de lemn și PAL acoperit cu o „pojghiță” de marmură.
În prezent, hotelul a fost achiziționat de Niro Investment Group, care a început lucrări ample de restaurare și modernizare tehnologică pentru a readuce în clădirea superbă de pe Bulevardul Regina Elisabeta farmecul de odinioară. Actualul proprietar a semnat un acord de operare cu lanțul hotelier Corinthia pentru includerea clădirii-monument în circuitul său. Astfel, hotelul urmează să se redeschidă în anul 2024.