Povestea „Grand Hotel Brofft”, unul dintre primele hoteluri de lux din București

Pe locul impunătorului Grand Hotel Continental din centrul Bucureștiului de azi se afla în Capitala de altădată Grand Hotel Brofft, o clădire de lux, care adăpostea odinioară cel mai bine dotat și elegant hotel din București. La parterul hotelului se afla cafeneaua cu același nume, care rima cu „moft” și care era favorita intelectualilor.

Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei de azi), prima dată menționat în acte în 1692, începea să prindă contur și să devină încet-încet artera cheie din Bucureștiul zilelor noastre. Cu toate astea, „explozia” interesului pentru Podul Mogoșoaiei în rândul lumii bune din București apare odată cu construirea vechii clădiri a Teatrului Național, pe locul unde se afla Hanul Filaret până în 1847.

Cum a apărut Grand Hotel Brofft. Începuturile

La 1867, un afacerist din sudul Olandei (regiunea Limburg mai exact) pe nume Charles Brofft cumpără proprietatea de peste drum de vechiul Teatru Național. Înaintea sa, clădirea îi aparținuse banului Tache Ghica, și apoi unui afacerist pe nume Ghiță Niculescu, comerciant de pânză și textile, potrivit ouatib.blogspot.

În urma achiziției clădirii, Broft începe investițiile, ridicând etaje în plus și completând forma acesteia. Întreg procesul a durat aproape doi ani. Astfel, marea inaugurare are loc în 1869. La acea vreme, Grand Hotel Brofft era vestit drept cel mai luxos și elegant hotel din București – toate cele 40 de camere aveau condiții de primă mână pentru acele vremuri, precum lavoarul și toaleta în fiecare cameră.

La parter se afla cafeneaua Brofft, locul unde se adunau intelectualii vremii și discutau de toate: de la bârfe la dezbateri politice aprinse, în timp ce îi disprețuiau pe bucureștenii de rând, pe care îi considerau inferiori. Aceștia stăteau cu orele la masă fumând țigări și sorbind o băutură denumită la acea vreme „capuțin”, făcută din lapte, șvarț și zahăr. De aici, cei care îi disprețuiau la rândul lor pe intelectuali îi numeau batjocoritor „capuținiști”.

Rivalul lui „Brofft” era „Hugues”

La o aruncătură de băț distanță, tot pe Calea Victoriei se afla rivalul principal al lui Brofft, și anume hotelul belgianului Donat Hugues, care îi purta numele și despre care puteți citi AICI – Povestea hotelului Hugues, locul unde bucureștenii au gustat prima dată trufele și locul primului restaurant de lux. Pe lângă condițiile de lux și poziționarea ideală, cele două hoteluri aveau încă ceva în comun: prețurile extrem de mari, care însă nu speriau clienții (evident înstăriți), care nu conteneau să le calce pragul. Spre exemplu, la Brofft, micul dejun costa 30 de franci, cu 5 franci mai scump decât „peste drum”, la Hugues.

Cu timpul însă, prețurile mari au făcut ca hotelul să fie vândut în 1882 către bancherul Meruachem Elias. Acesta a lansat cu câteva luni înainte de achiziție un zvon în presa vremii, potrivit căruia Grand Hotel Brofft este într-o stare avansată de degradare, că ar trebui demolat și reconstruit. Până la urmă, s-a dovedit că era vorba doar de o tentativă a bancherului Elias de a manipula prețul și de a obține clădirea de la Celestinne Brofft pentru o sumă cât mai mică.

„Brofft” e cumpărat iar și iar, până când dispare

După ce este cumpărat de Meruachem Elias, Grand Hotel Brofft este modernizat și remodelat începând cu anul 1886, lucrările fiind dirijate de arhitectul german Emil Ritten Forster și realizate de compania lui I.I Roșnoveanu. Un aspect interesant este faptul că toate magazinele de la parterul hotelului nu s-au închis pe parcursul lucrărilor de modernizare și supraetajare. Astfel, librăriile lui Graeve și Szollosy și magazinele de haine și parfumuri scumpe nu au tras obloanele nici măcar o zi.

Un an mai târziu însă, Elias vinde hotelul Brofft scoțianului cu origini germane pe nume John Muller, care decide să elimine numele de Brofft din denumirea hotelului, devenind astfel doar Grand Hotel. Odată cu noul patron, hotelul își schimbă și abordarea și poziționarea, devenind din hotel de lux un hotel cunoscut pentru prețurile rezonabile.

Din păcate, nici noua formulă n-a dat roade, și în cele din urmă hotelul dispare începând cu anul 1889. Pe locul său este ridicat impunătorul Grand Hotel Continental, care impresionează prin arhitectura și prin grandoarea sa, specifică mai degrabă Parisului sau Vienei.

CITEȘTE ȘI

Povestea hotelului Hugues, locul unde bucureștenii au gustat prima dată trufele și locul primului restaurant de lux

Povestea Grand Hôtel du Boulevard, un colț plin de istorie și opulență din miezul Bucureștiului

Povestea primarului din București care a fost părintele artileriei românești și prima persoană decorată cu „Virtutea Militară”, pe numele său, Gheorghe Manu