Povestea Gării Băneasa, una dintre puținele gări cu parfum de epocă din București

10 mai 2022
3475 Afișari
Povestea Gării Băneasa, una dintre puținele gări cu parfum de epocă din București
Povestea Gării Băneasa, una dintre puținele gări cu parfum de epocă din București | Foto: Agerpres

Deși Gara de Nord este indiscutabil cea mai mare și mai importantă gară din întregul București, Capitala mai ascunde un număr de gări mai mici, care au jucat un rol important în istoria și dezvoltarea Bucureștiului, dar și a României. O gară cu o însemnătate specială în acest sens este Gara Băneasa, care a fost martoră de-a lungul anilor la o serie de evenimente marcante din istoria țării, deși la bază a fost construită drept o gară mică, destinată trenurilor marfare. Prin urmare, vă prezentăm povestea Gării Băneasa.

Deși departe de a fi cea mai mare gară din București, Gara Băneasa se poate mândri cu faptul că aici s-au petrecut o serie de evenimente istorice marcante, dar și că a supraviețuit tuturor regimurilor care au venit la conducerea țării din momentul în care aceasta a fost ridicată.

Gara Băneasa, denumită la vremea inaugurării Gara Mogoșoaia, a fost dată în folosință la data de 17 noiembrie 1886. La început, această gară a funcționat exclusiv ca gară pentru transportul de marfă și avea un aspect similar cu cel al gărilor din Căiuți, Florești-Prahova sau Turnu Măgurele de la acea vreme.

Mai mult, Gara Băneasa avea rolul de a stabili o legătură feroviară secundară între București și portul Constanța pentru a se evita „ocolișul” făcut pe drumul lung și anevoios până la Gara Târgoviștei (Gara de Nord de azi), care se afla în zona periferiilor nordice ale Bucureștiului de atunci.

Povestea Gării Băneasa. Cum a ajuns familia regală să folosească mica gară

Modelul de funcționare a Gării Băneasa a fost preluat de la companiile feroviare străine care au realizat cu doar câțiva ani în urmă linia Ploiești-Predeal. Astfel, britanicul G.B. Crawley și francezul Léon Guilloux gândiseră pentru acea linie un sistem de gări corespunzătoare pentru importanța fiecăreia – gări unice, de importanță majoră, dar și gări de clasa a II-a, a III-a și a IV-a. Prin urmare, Gara Mogoșoaia (cum se numea la acea vreme) a fost socotită drept gară cu importanță scăzută, fiind încadrată în clasa a III-a.

Primul și probabil unul dintre cele mai importante evenimente din familia regală care au avut loc aici a fost aducerea trupului neînsuflețit al regelui Carol I de la Sinaia până la Gara Băneasa. De aici, regele Carol I a fost purtat până la Palatul Regal pe un afet de tun.

Un alt eveniment cu o însemnătate ridicată care s-a petrecut pe peronul acestei gări a fost sosirea regelui Ferdinand și a reginei Maria din refugiul de la Iași (1916-1918) din data de 1 decembrie 1918. Acest eveniment a fost imortalizat de locotenent-colonelul N. Drosso, care a realizat o serie de fotografii pentru a marca acest moment. Deși aproape toate imaginile se concentrează exclusiv pe trenul regal și pe convoi, una dintre fotografii conține fațada gării dinspre oraș, fațadă care din păcate astăzi nu se regăsește în planșele aflate în fondurile arhivelor. După ce a coborât din tren, familia regală și-a continuat intrarea triumfală în București călare pe cai.

În perioada interbelică, Gara Mogoșoaia și-a schimbat numele în Gara Băneasa, nume pe care îl poartă și în ziua de azi.

Apariția corpului gării regale și explicația din spatele acestuia

În anul 1936, Direcția Generală a CFR a decis să construiască două noi gări regale – una la Mogoșoaia (Băneasa de azi) și una la Sinaia, pentru a crea un spațiu solemn și stabil pentru primirile regale, deoarece Gara Băneasa îndeplinea totodată funcția de gară pentru transportul de marfă. Zis și făcut – clădirea care se află în prezent către podul Miorița a fost realizată în perioada 1937-1938 de Direcția Generală a CFR după planurile marelui arhitect român Duiliu Marcu, care realizase și Palatul Elisabeta, Academia Română, Palatul Victoria dar și Palatul CFR. Lucrările au fost realizate de echipa condusă de ing. Mihai Gheorghiu.

Astfel, gara a fost ridicată din raționamente protocolare, pentru primirea delegațiilor de către familia regală, dar și pentru deplasările acesteia în diverse misiuni.

Cu un stil la modă în acea vreme, noua clădire a Gării Băneasa se inspira direct din frumusețea eficientă a Școlii de Arhitectură și Artă de la Weimar, stil cunoscut sub numele de Bauhaus. Astfel, construcția se inspira direct din limbajul arhitectural care devenise extrem de popular în Europa acelor ani.

„Nu e o investiţie mare, dar e foarte sincronă din punct de vedere al limbajului arhitectural folosit cu ceea ce se întâmpla în Europa în acea perioadă. Are un limbaj cu trimiteri certe către Şcoala Bauhaus, către arhitectura industrială interbelică românească și din afară. E ceva foarte la zi cu ce se întâmpla în Europa în anii ’20, ’30”, potrivit arhitectului Toader Popescu.

Inaugurarea noii clădiri a avut loc pe 9 iunie 1938, la ora 12:00, în prezența autorităților, a unui sobor de preoți dar și a reprezentantului regelui Carol al II-lea, mareșalul palatului regal, Ernest Urdărianu.

Un alt moment emoționant la care a fost martoră Gara Băneasa a avut loc în anul 1940, când regina-mamă Elena a revenit cu trenul regal din exilul din Italia în data de 21 septembrie. După ce a fost întâmpinată de regele Mihai la Gara Jimbolia, unde a avut loc și ceremonia militară, trenul regal a sosit la Gara Băneasa și mai apoi la Gara de Nord, unde mama regelui Mihai a fost întâmpinată de membrii Guvernului și de reprezentanții Armatei Române.

Ajunsă în Gara Băneasa, regina Elena fusese informată că Guvernul a decis în unanimitate să îi recunoască titlul de regină-mamă a României, dar și titlul de „Majestatea Sa”.

Marmură neagră, aer condiționat și covoare persane – toate în interiorul Gării Băneasa

Gara Băneasa este realizată pe un schelet de beton armat, care este apoi placat cu travertin românesc. Pardoselile din interior sunt realizate din marmură roz de Rușchița și marmură neagră de Belgia, în timp ce saloanele sunt pardosite cu mochetă.

Salonul de recepție și holul mare prezintă lambriuri din lemn de trandafir pe pereți, în timp ce restul saloanelor prezintă lemn de nuc pe pereți.

De asemenea, Gara Băneasa era dotată cu un sistem performant de aer condiționat, uzina pentru producerea aerului cald sau rece fiind aflată la subsolul clădirii. În cadrul delegațiilor oficiale întregul peron era acoperit cu un imens covor persan.

Gara Băneasa a purtat titlul de gară regală până în anul 1947, când regimul comunist a venit la putere. De atunci, aceasta a fost folosită atât de liderul Partidului Comunist, fie de președintele României, după Revoluție.

Din 2012, pentru a continua tradițiile încheiate în 1947, gara devine Gara Regală Băneasa, loc cu semnificație istorică, care este folosită periodic de Familia Regală a României ca punct de plecare și sosire în călătoriile-simbol.

Tot de aici a plecat în decembrie 2017 Majestatea Sa Defunctă Regele Mihai I al României pe ultimul drum, către Curtea de Argeș. Un an mai târziu, în 2018, la Gara Băneasa a sosit trenul Orient Express, care străbate anual România și care oprește în București și Sinaia de peste 100 de ani. Cu această ocazie călătorii au fost întâmpinați cu covorul roșu și au vizitat salonul regal.

Deși în marea parte a anului este pustiu, peronul Gării Băneasa găzduiește o serie de evenimente, precum anualul Festival Balcanic, care are loc în luna septembrie.

Cookies