Povestea formidabilă a vilei din București care domnește, practic, peste un cartier. Aici a locuit dirijorul Iosif Conta | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu

10 oct. 2023
73403 afișări
Povestea formidabilă a vilei din București care domnește, practic, peste un cartier. Aici a locuit dirijorul Iosif Conta | INTERVIU cu arh. Mădălin Ghigeanu
Vila din București în care a locuit dirijorul Iosif Conta este opera arh. Tiberiu Niga. Proprietarul ei, Petre Modolea, a lucrat pentru Siguranța Statului. Interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu

În București, la intersecția străzilor Pictor G. D. Mirea nr.13 cu Clucerului nr. 88, o vilă proiectată în stil mediteranean domină întreaga zonă prin frumusețe și eleganță rămase din alte vremuri. Imobilul a fost proiectat de marele arhitect și profesor Tiberiu Niga, în anul 1938, pentru Petre Modolea, înalt funcționar în Ministerul de Interne în perioada interbelică.

Mai jos, interviu cu arh. Mădălin Ghigeanu, cu informații, planuri și fotografii inedite publicate pentru prima dată, despre o lucrare de arhitectură necunoscută până acum și despre personalitatea și soarta primului ei proprietar, Petre Modolea.

Foto credit: Arh. Mâdălin Ghigeanu.
Fațada principală a Vilei Petre Modolea. Foto: Dosar de autorizare PMB, fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.

Arhiva personală a arh. Tiberiu Niga a ajuns la un centru de topit hârtie

Arh. Mădălin Ghigeanu a descoperit arhiva personală a arh. Tiberiu Niga la un anticar care o recuperase de la un centru de topit hârtie. A fost punctul de plecare pentru identificarea pe teren a operelor arh. Tiberiu Niga (1906-1979), “un profesionist al planșetei, cu o versatilitate stilistică excepțională, realizând lucrări de referință în stilul modernist Art Deco, Mediteranean de factură italian-renascentistă sau funcționalist raționalist al perioadei grele de după război”. Șansa a făcut ca arh. Mădălin Ghigeanu să descopere că tocmai prof. dr. arh. Sorin Vasilescu, îndrumătorul tezei sale de doctorat “Curentul Mediteranean în arhitectura interbelică românească”, să fie rudă cu Petre Modolea, proprietarul de demult al vilei. În imobil au locuit, după naționalizare, sculptorul Ion Vlasiu și Iosif Conta, dirijor al Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii Române în perioada 1954-1988.

Foto credit: arh. Mădălin Ghigeanu.
Foto: Arhiva personală a arh. Tiberiu Niga fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu.

Deținând un post important în timpul evenimentelor din anul 1933 de la Fabrica Grivița, unchiul meu a avut mult de suferit după instaurarea regimului comunist”

Prof. dr. arh. Sorin Vasilescu: Casa din strada G. D Mirea nr. 13 a aparținut unchiului meu, Petre Modolea, înalt funcționar de stat, un om cu o traiectorie deosebită din punct de vedere intelectual și social, care va urca toate treptele până la nivelul de Subsecretar de Stat în Ministerul de Interne. Deținând acest post important în perioada evenimentelor din anul 1933 de la Fabrica Grivița, unchiul meu a avut mult de suferit după instaurarea regimului comunist. Am apucat să-l cunosc în recluziunea care i-a fost impusă la Pucioasa, într-o situație plină de privațiuni de tot felul, de ordin material și spiritual. Petre Modolea fost scos din circulația unei vieți normale. În discuțiile din junețea mea cu Petre Modolea mi-a fost într-un fel explicată situația în care a ajuns, după ce toate bunurile și proprietățile i-au fost confiscate. Printre acestea se număra și casa sa deosebită, realizată în ceea ce acum se poate defini ca stil mediteranean, după cum a descoperit cu mare știință doctorandul meu, arh. Mădălin Ghigeanu. Mădălin Ghigeanu a instaurat în limbajul de specialitate termenul de mediteranean. Înainte, noi, arhitecții, foloseam termenul de florentino-spaniolo-brâncovenesc sau cel statutat de Moșinschi, care, profitând de faptul că mulți dintre arhitecții care au promovat acest stil erau evrei, l-a definit ca stil de rit spaniol.

„Petre Modolea, înalt funcționar de stat, un om cu o traiectorie deosebită din punct de vedere intelectual și social, care va urca toate treptele până la nivelul de Subsecretar de Stat în Ministerul de interne”. Foto credit: prof. dr. arh. Sorin Vasilescu.

O casă era făcută ca o carte de vizită care să poată fi citită de oricine, să te reprezinte”

Prof. dr. arh. Sorin Vasilescu: Casa lui Petre Modolea a fost naționalizată și folosită de potentații noii aristocrații roșii, iar după anul 1989 a făcut obiectul une lungi și dificile operațiuni juridice în încercarea de recuperare. Important este faptul că, în perioada interbelică, burghezia românească bine educată, bine cultivată, a avut o anumită apetență pentru această formă de arhitectură mediteraneană. A existat într-un fel o distanțare a unor reprezentanți ai burgheziei de neoromânescul care își trăise viața, își îndeplinise pe de-a-ntregul rolul istoric pe care l-a avut, și au căutat alte mijloace de locuire și comoditate. O casă era făcută ca o carte de vizită care să poată fi citită de oricine, să te reprezinte. Dacă nu ar fi existat sincopele istorice, Petre Modolea ar fi fost o figură majoră a societății noastre. Era înclinat spre cultura clasică, fiind sensibil însă și la această nouă formă de arhitectură eclectică, cu elemente culese din diferite zone ale Mediteranei, printr-un proces complex care oferea o nouă variantă de arhitectură într-un context dominat de conflictul greu de rezolvat dintre tradiționalism și modernism.

Interior, Vila Petre Modolea. Foto credit: Miluță Flueraș.
“Până la urmă s-a reușit recuperarea casei, dar problema unei reabilitări și restaurări științifice a fost amânată, din motive materiale”

B365.ro: Aveți amintiri din această casă?

Prof. dr. arh. Sorin Vasilescu: Am cunoscut-o doar din exterior pentru că, în perioada în care se făceau demersurile de revendicare, mi-a fost imposibil să intru în casă din cauza noilor proprietari foarte suspicioși. Până la urmă s-a reușit recuperarea, dar problema unei reabilitări și restaurări științifice a fost amânată, din motive materiale. Casa a avut de suferit în funcție de noii beneficiari și de fireasca trecere a timpului.

„Tiberiu Niga stăpânea ambele mari calități ale desenului, avea talentul de a randa și excela în desenul tehnic”. Foto credit: Arhiva arh. Tiberiu Niga fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu.
Tiberiu Niga este unul dintre cei mai importanți arhitecți ai României, unul dintre cei mai talentați”

B365.ro: Domnule Ghigeanu, cum ați descoperit Arhiva personală a arhitectului Tiberiu Niga?

Arh. Mădălin Ghigeanu: Am avut șansa să descopăr o arhivă care a fost salvată de la un centru de topit hârtie din Brănești de către un anticar. Arhiva se află în acest moment în muzeul Facultății de Arhitectură Ion Mincu și are peste 600 de planșe. O altă parte din arhivă se află în posesia unuia dintre moștenitorii soției arhitectului, doamna Sanda Nicolau. Despre arh. Tiberiu Niga putem spune că este unul dintre cei mai importanți arhitecți ai României, cu siguranță unul dintre cei mai talentați. Tiberiu Niga stăpânea ambele mari calități ale desenului, avea talentul de a randa și excela în desenul tehnic. Desena și cu tunul, cu mină moala, dar și cu creionul ascuțit. Poate doar arh. Ioan Giurgea putea să-l depășească.

Fațada Vilei Modolea spre strada G. D. Mirea. Sursa foto: Dosar de autorizare PMB, fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
După instaurarea comunismului, arh. Tiberiu Niga a pierdut tot, dar nu și-a pierdut cumpătul, a rămas un arhitect integru până la sfârșitul vieții”

B365.ro: De asemenea arh. Tiberiu Niga a fost un mare profesor, era supranumit Lordul.

Arh. Mădălin Ghigeanu: A fost un cadru didactic foarte important al școlii de arhitectură, toată lumea se înclină când vorbește despre Tiberiu Niga, un om cu o verticalitate și o moralitate excepționale. Aidoma lui Octav Doicescu și G.M.Cantacuzino, Tiberiu Niga a trecut prin toate vicisitudinile și problemele politice ale timpului. Soția sa, Sanda Nicolau, era o femeie superbă, o profesoară care apărea în revistele de epocă și se prezenta “doamna arhitect Sanda Niga”. Tiberiu Niga avea propria lui clientelă, câștigând proiectele doar prin talent. Tiberiu Niga a fost fiul arhitectului Ioan Niga, care a studiat și a lucrat în Budapesta, a fost arhitect și funcționar al Căilor Ferate Ungare și apoi al CFR, și a venit în București în anul 1922. După instaurarea comunismului, arh. Tiberiu Niga a pierdut tot, dar nu și-a pierdut cumpătul, a rămas un arhitect integru, moral, până la sfârșitul vieții.

Imobil Colonel D. D. Safirescu, proiect semnat de arh. Tiberiu Niga. Foto credit: Arhiva arh. Tiberiu Niga fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu.
Experiența budapestană a arh. Ioan Niga se va reflecta și în lucrările sale, multe dintre proiecte având aerul somptuos al unei arhitecturi de tip Mittel-Europa”

Arh. Mădălin Ghigeanu:  Din autobiografia lui Tiberiu Niga, scrisă și semnată olograf, ce se află în dosarul CNSAS – Direcția Cercetare, Expoziții, Publicații – Dosarul nr. I 400213, – paginile 3-9, aflăm detalii importante despre biografia arhitectului Tiberiu Niga.

Tiberiu Niga s-a născut în Arad la 12 ianuarie 1906, fiind fiul arhitectului Niga Ioan. Între anii 1908-1911 familia Niga se va muta în Ungaria la Seghedin, iar apoi, între anii 1911-1919 în Budapesta, unde Tiberiu Niga va face școala primară și apoi cele 4 clase de liceu. Pe timpul școlarizării în Ungaria, va fi molestat de către colegii de clasă pentru originile sale. Tatăl său, arhitectul Ioan Niga, ce îi va fi mentor și colaborator mai târziu, va fi angajat ca arhitect la Căile Ferate Ungare, iar ulterior după Unire, va fi angajat la CFR. Experiența budapestană a arh. Ioan Niga se va reflecta și în lucrările acestuia, multe dintre proiectele sale având aerul somptuos al unei arhitecturi de tip Mittel-Europa, chiar și atunci când va aborda un registru al unei decorativități de tip neoromânesc. Exemple sunt imobilele din Bulevardul Dacia 42, sau sediul Societății Astra, din str Ion Ghica nr. 7 ( în stânga Bisericii Ruse), unde deși apar elemente de arhitectură neoromânească, sunt de o cu totul altă factură față de stilul autohton, uniform practicat de către Petre Antonescu, Paul Smarandescu sau Statie Ciortan în acele vremuri.

Arh. Tiberiu Niga. Foto credit: Arhiva arh. Tiberiu Niga fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu.
Proiect semnat de arh. Tiberiu Niga. Foto credit: Arhiva arh. Tiberiu Niga fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu.

Arh. Mădălin Ghigeanu:  După primul război mondial familia se va muta la Cluj, unde Tiberiu Niga își va continua studiile la Liceul Gh. Barițiu. În anul anul 1922, familia se va muta în București, pentru ca ulterior, în 1923 Tiberiu Niga să înceapă studiile la Școala de Arhitectură, unde va fi șef de promoție. Va face parte din ceea ce eu am denumit Generația de aur – absolvenții anului 1930, fiind coleg de an cu Octav Doicescu, Ioan Giurgea, Paul-Emil Miclescu, George Damian, Grigore Ionescu, Grigore Mathias Hirtsch, Toma Marinescu, etc, nume celebre ale arhitecturii românești. În 1932-1933 va fi bursier la Paris și Roma, unde își va completă studiile de specialitate. În 1936 se va căsători cu profesoara Sanda Nicolau, o femeie frumoasă, ce se prezenta în publicațiile mondene ale vremii cu “M-me architecte Niga”. Din partea antreprizei „Ing. C. Nicolau” va primi multe lucrări, dar își va câștiga clientela fără a se baza doar pe relațiile de rudenie prin soția sa. În perioada 1930-1948 va avea o activitate prolifică, realizând cele mai importante lucrări ale sale, abordând o varietate de programe; de la vile individuale, blocuri de locuințe colective, până la biserici, sedii de birouri și construcții industriale. Abordarea stilistică va fi conformă vremii, oscilând de la stilul modernismului Art-Deco, la un mediteranean de factură italienizată, în spiritul echipei de la Simetria formată în jurul arh. Octav Doicescu și G.M.Cantacuzino, unde va fi colaborator pe toată perioada interbelică. Lucrările realizate în această perioadă vor fi întinse pe un larg teritoriu: București, Arad, Reșița, Brașov, Anina, Predeal, Cluj, Rusciuk-Ruse, Iași,Odessa, Galați, Ploiești, Oltenița.

În 1936 se va căsători cu profesoara Sanda Nicolau, o femeie frumoasă, ce se prezenta în publicațiile mondene ale vremii cu “M-me architecte Niga”. Foto credit: arh. Mădălin Ghigeanu.
Imobil Hossu, Cluj, proiect semnat de arh. Tiberiu Niga. Foto credit: Arhiva arh. Tiberiu Niga fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu.
Proiect semnat de arh. Tiberiu Niga. Foto credit: Arhiva arh. Tiberiu Niga fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu.
Singura avere pe care am reuşit s-o înjghebez după 30 ani de economii şi muncă, se reduce la o garsonieră şi un apartament”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Tiberiu Niga va câștiga mai multe concursuri de arhitectură; Uniunea Avocaţilor, Catedrala Neamului – Premiul I, sediul U.C.E.A, Sistematizarea Pieţei Republicii, Sediul U.G.I.R,Teatrul Municipal Arad, Ştrandul Municipal Arad,etc. Pentru Teatrul din Arad va fi aspru criticat în Revista Arhitectura de către arh. Anton Dâmboianu, pentru o abordare stilistică ‘în spiritul vechii orânduiri’.

Proiect modernist, planșă de concurs. Foto credit: Arhiva arh. Tiberiu Niga fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu.

Deși reușise să realizeze multe proiecte, nu va va face avere, mai mult, casele pe care și le construise din resurse proprii vor fi naționalizate așa cum descrie în autobiografia să scrisă prin anii ’50.

Arh. Tiberiu Niga: Într-o activitate profesională de peste 30 ani am realizat proiectarea şi controlul a peste 350 lucrări şi executate a unui foarte mare volum de studii, anteproiecte şi concursuri pentru lucrări diverse ca: locuinţe, decoraţie interioară, lucrări industriale, social-culturale, sistematizări, etc.

Singura avere pe care am reuşit s-o înjghebez după 30 ani de economii şi muncă, se reduce la o garsonieră primită în plată la construirea unui bloc de locuinţe şi un apartament, fosta mea locuinţă, construită cu imense greutăţi şi sacrificii între anii 1939-1943, fiind naţionalizată. Aversiunea înăscută şi natura preocupărilor mele de ordin profesional m-au ţinut departe de orice activitate politică”.

Vila Inculeț, proiect semnat de arh. Tiberiu Niga. Foto credit: Arhiva arh. Tiberiu Niga fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu.

Între anii 1949-1952, arh. Tiberiu Niga a profesat în cadrul Institutului de Proiectare şi a Construcţiilor ca arhitect şef de atelier şi apoi în Institutul Proiect Bucureşti în calitate de şef de atelier şi şef de sector. Va deveni în 1965 cadru didactic în Institutul de Arhitectură Ion Mincu, avându-i asistenţi pe Aurelian Trișcu, Lucian Popovici şi Radu Mănăila, fiind un venerat dascăl pentru multe generații de arhitecți. Moare în anul 1979.

Fațada inițială a vilei Petre Modolea care a fost anulată. Foto: Dosar de autorizare PMB.
„În breasla noastră nu se știa că imobilul Petre Modolea ar fi fost semnat de Tiberiu Niga”

B365.ro: În teza de doctorat prezentați imobilul Petre Modolea drept o lucrare inedită. Prin ce este inedită?

Arh. Mădălin Ghigeanu: În breasla noastră nu se știa că această lucrare ar fi fost semnată de Tiberiu Niga. Deși era o casă frumoasă, nu se vorbea despre ea, eu unul nu auzisem nimic. De câte ori vedeam imobilul, admiram nu numai calitatea lui arhitecturală, ci și modul în care este amplasat, Tiberiu Niga retrăgându-l la maximum de la linia străzii, protejând astfel foarte mult parcul din fața casei, lucru pe care marea majoritate a arhitecților din ziua de azi nu l-ar fi făcut. Casa este alipită la calcan de proprietatea de la est, lăsând o curte generoasă către intersecția cu strada Clucerului, lată de 6 metri până la stradă. Tiberiu Niga a salvat astfel acea foarte frumoasă grădină din fața casei, care face foarte bine orașului. Meritul acestei abordări este nu numai al arhitectului, ci și al proprietarului, Petre Modolea, care a acceptat să nu ocupe terenul, așa cum se practica în zonă. Strada G. D. Mirea este un adevărat muzeu, reprezintă o expoziție de arhitectură mediteraneană, acolo a proiectat arh. Henrieta Delavrancea, găsim la nr. 10 o lucrare semnată de arh. Nicu Georgescu, iar în celălalt capăt al străzii, către Kiseleff la numărul 53, se află lucrarea arh. Alexandru Zaharia– proprietatea ministrului Grigore Gafencu.

Plan etaj, Vila Petre Modolea. Dosar de autorizare PMB, fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
Parterul are un apartament de 5 camere, cu intrare separată, iar apartamentul de 3 camere și garsoniera de la etaj au tot intrare separată”

B365.ro: Interiorul imobilului are o seră de 12 mp care luminează sufrageria?

Arh. Mădălin Ghigeanu: Construcția S+P+1E+ Mezanin apare în dosarul de autorizare cu trei unități de locuit, un apartament mare de 5 camere cu biroul de la parter, o garsonieră plus un apartament de 3 camere la etaj. Am vrut să aflu de ce a împărțit astfel casa Tiberiu Niga și încă nu am aflat. De ce parterul are un apartament de 5 camere, cu intrare separată, iar apartamentul de 3 camere și garsoniera de la etaj au tot intrare separată? Cine locuia acolo? Petru Modolea știm că a avut o singură fată și mi-e greu să cred că ea ar fi stat cu părinții la parter. Compoziția planului respectă regula interbelicului de a se trece mai întâi prin acel hall de distribuție. La parter se află un apartament vast, orientat către curte spre vest, însă  rezolvat funcțional  foarte bine în plan, având în vedere că toată latura de est este calcan. Astfel, din living-hall se accede, prin glasswanduri mari, către sufrageria de 24 mp, amplasată pe zona lipită de calcan. Aceasta este luminată dinspre nord printr-o seră de 12 mp, care aerisește și luminează și sufrageria. Principiul interbelic era ca locul de luat masă să fie o cameră mare, separată. Tiberiu Niga nu putea să realizeze acolo un spațiu lung de 9 metri pe 4, ci îl împarte în două.

Plan Parter, Vila Petre Modolea. Foto: Dosar de autorizare PMB fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
Dosar de autorizare PMB, fotografiat de arh. Mădălin Ghigeanu.
Limbajul este în stil mediteranean, cu elemente de compoziție a fațadei cu ferestre bifore, încadrate de un arc în plin cintru”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Proiectul autorizat în anul 1938 are, în mod fericit, două variante propuse de Tiberiu Niga, ambele excepționale atât că partiu, cât și ca fațade. Limbajul este în stil mediteranean, cu elemente de compoziție a fațadei cu ferestre bifore, încadrate de un arc în plin cintru, detaliu pe care îl regăsim și în proiectul lui Tiberiu Niga pentru imobilul din Dorobanți nr. 242. Multe reprezentări de acest tip se regăsesc în schițele din arhiva sa personală, cum ar fi proiectul vilei ing. Orbonaș. Același limbaj mediteranean l-am regăsit la vila lui Renato Ferrero, realizată de Tiberiu Niga în anul 1937 în Piața Buzdugan, azi Charles de Gaulle, cu un an înainte de proiectul lui Petre Modolea.

Similitudini de limbaj mediteranean, fereastra biforă cu arc in plin cintru. In imagine Vila arhitectului Tiberiu Niga, Dorobanți 341. Foto credit: arh. Mădălin Ghigeanu.
Fațadele Vilei Saidel, Dorobanți 342, un proiect semnat de arh. Tiberiu Niga. Foto credit: Arhiva arh. Tiberiu Niga fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu.
Doamna Lili Bărbuceanu, soția lui Petre Modolea, era educată la pension, știa multe limbi străine, iar tatăl ei, avocatul Bărbuceanu, administra averea lui Sașa Odobescu”

B365.ro: La parter se află și un birou proiectat special pentru un înalt funcționar al statului. Cine a fost Petre Modolea?

Arh. Mădălin Ghigeanu: Am avut marea șansă ca Petre Modolea să fie rudă cu profesorul arh. Sorin Vasilescu, îndrumătorul meu la teza de doctorat. I-am cerut să intre în legătură cu verișoara lui, doamna Smaranda Diaconescu, nepoata directă a lui Petre Modolea, care a întocmit o biografie a bunicului său. Petre Modolea a fost angajat al Ministerului de Interne timp de 47 de ani și a avut funcția de Director al Administrațiunii Generale Contenciosul Statistice din Ministerul de Interne. S-a născut și a crescut în Târgoviște, într-o familie modestă de târgoveți. Va fi înfiat mai târziu de o mătușă, doamna Predescu-Modolea, de la care va prelua numele de Modolea. După terminarea liceului în București se va angaja drept conțopist la Ministerul de Interne, apoi va urca treaptă cu treapă în ierarhie până ajunge să dețină funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție Administrativă. Termină Facultatea de Drept în 1906 și este de menționat faptul că participă la luptele crâncene de la Mărășești din Primul Război Mondial, pentru care va fi decorat. Doamna Lili Bărbuceanu, soția sa, era educată la pension, știa multe limbi străine, iar tatăl ei, avocatul Bărbuceanu, administra averea lui Sașa Odobescu, fiica generalului rus Bagrațian și soția scriitorului și ministrului Alexandru Odobescu.

Arh. Mădălin Ghigeanu: Pe Petre Modolea îl găsim în perioada anilor ’20 menționat în istoria arheologiei românești, în volumul “Inceputurile cercetării arheologice la Capidava”. A fost redactor la Buletinul Oficial a Ministerului de Interne, era membru în Comisia Consultativă de Heraldică, era un om de cultură, deși știm din istoria familiei că lucra pentru Siguranța Statului. Chiar și modul prin care trasează, împreună cu arh. Tiberiu Niga, proiectul casei din strada G. D. Mirea dovedește un om de o înaltă ținută intelectuală.

Teatrul din Arad. Foto credit: Arhiva arh. Tiberiu Niga fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu. Foto credit: Arhiva Tiberiu Niga fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu.
Prin Tiberiu Niga facem primul pas în Școala de Arhitectură, desparțindu-ne cu timpul, dar revenind mereu la el”

Arh. Mădălin Ghigeanu: Importanța arhitectului Tiberiu Niga în cadrul breslei arhitecților cred că este puțin conștientizată de către marea lor majoritate. Puțini arhitecți români realizează cât de mult îi datorăm lui Tiberiu Niga. Cred că a format arhitecți, chiar fară a le fi dascăl în mod direct. Dacă aș face un clasament al celor mai abili desenatori din breaslă, cred că Ioan Giurgea, Tiberiu Niga sau Nicolae Cucu ar fi printre primii pe podium. Octav Doicescu sau Henriette Delavrancea sunt creatorii unor concepte de arhitectură, a unei identități arhitecturale, fără a excela însă în măiestria randărilor elaborate, așa cum le vedem în planșele primilor trei. Dacă Nicolae Cucu poate fi considerat un talent al desenului ”ornamental’, Ioan Giurgea un bun desenator atât al “ornamentalului” cât și al desenului ‘tehnic’, cu un abil concept al detaliilor, la Tiberiu Niga se regăsesc prin excelență atât ‘tehnicul’ și ‘ornamentalul’, dar mai ales conceptul funcțional al spațiilor, al partiului de arhitectură, la care ceilalți doi de multe ori rămân în urmă, fiind ‘furați’ parcă de către propriul talent, fiind împinși mai mult de mână și mai puțin de gândirea de arhitectură.

De la Tiberiu Niga păstrăm (încă de prin anii petrecuți la meditații anterior admiterii), linia vibrantă, hașura cu creionul cu mâna moale, desenul cu anturajul și fontul cu „scris de arhitect”, dar și un prim demers al gândirii pe care fiecare dintre noi și-l va forma mai târziu în spiritul propriu. Prin Tiberiu Niga facem primul pas în Școala de Arhitectură, desparțindu-ne cu timpul, dar revenind mereu la el. Dar, desigur, asta e părerea mea și mi-o asum.

Imobil de locuințe cu spații comerciale la parter, Calea Victoriei nr. 122, colț cu strada Amzei. Foto credit: Arhiva arh. Tiberiu Niga fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu. Foto credit: Arhiva Tiberiu Niga fotografiată de arh. Mădălin Ghigeanu.

„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare, moderne, revoluționare. Ce am mai scris se află aici:

Cookies