Povestea fântânilor arteziene din Piața Unirii. Ce se afla odinioară în acest loc din inima Bucureștiului

În prezent, în Piața Unirii, chiar aproape de începutul Bulevardului Unirii, în apropiere de Palatul Parlamentului, se află fântânile arteziene din Piața Unirii. După ce au fost renovate în urmă cu doar 4 ani, fântânile au devenit un punct de atracție pentru bucureșteni și pentru turiști deopotrivă, furând priviri atât de la pietoni cât și de la șoferii neatenți care au plonjat cu mașina în fântânile care separă sensurile de circulat. Totuși, ce se afla aici înainte de fântâni?

Acum circa un secol, pe locul unde se află în prezent Piața Unirii cu ale sale magazine, cu fântânile arteziene dar și Bulevardul Unirii se afla odinioară vechea Piață a Unirii, definită de complexul de hale comerciale care se aflau aici. Piețe de fructe, piețe de pește sau tarabe pline de fel de fel de produse, toate se aflau în „buricul” târgului. Totuși, încă de la începutul secolului XX, existența Pieței Unirii a fost pusă sub semnul întrebării de dorința de modernizare a centrului Bucureștiului, deoarece piețele agroalimentare și tarabele nesfârșite aduceau după sine un aspect murdar, neîngrijit, de care locuitorii vremii se plângeau adesea. Prin urmare, în decembrie 1935 a avut loc primul concurs de proiecte pentru modernizarea zonei, ce a avut ca scop găsirea unui proiect conform căruia „această piață să capete aspectul și amploarea necesare celei mai mari piețe din București și pentru ca Dealul Patriarhiei (cu tot ce e pe el) să fie pus în valoare”.

Proiectul câștigător a fost cel al amenajării Pieței „8 Iunie”, proiect care a dus la desființarea Pieței Bibescu și la amenajarea de straturi verzi și bazine cu fântâni.

Fântânile din Piața Unirii, născute din dorința lui Ceaușescu de a crea Bucureștiul socialist

Călătorim în timp până în perioada regimului comunist, deoarece dictatorul Nicolae Ceaușescu a fost cel care a pus „gând rău” întregului patrimoniu cultural al Bucureștiului, dorind să scape de centrul istoric și de clădirile emblematice pentru a putea să ridice în această zonă centrul orașului socialist pe care îl visa.

Din păcate, cutremurul din martie 1977 i-a oferit prilejul ideal pentru a demola unele dintre cele mai vechi clădiri din București și de a ridica în loc Centrul Civic, un ansamblu de clădiri megalomanice, într-un stil caracteristic statelor socialiste precum cele din țări precum China sau Coreea de Nord. Astfel, farmecul vechilor prăvălii și hale comerciale care se aflau aici odinioară a fost șters aproape cu totul din amintirea bucureștenilor. După valul de demolări care au avut loc de pe dealul Uranus și până la actualul rond de la Alba Iulia, coordonatorii acestui proiect au decis că un astfel de cartier, mai ales dacă este plasat chiar în centrul orașului, va avea nevoie de o arteră principală de mari dimensiuni.

Acest bulevard avea să pornească din piața semicirculară din fața Casei Poporului (actuala Piață a Constituției) și să se desfășoare pe aproape 5 kilometri, până la rondul de la piața Alba Iulia. Denumit Bulevardul Victoria Socialismului, încă de la început acesta a fost gândit având în plan principal componenta megalomanică – se dorea realizarea unui bulevard în fața căruia celebrul Champs-Élysées să pălească, motiv pentru care Victoria Socialismului a fost gândit atât mai lung cât și mai lat decât vestita arteră pariziană.

Pe lângă fântâna mare de la Piața Unirii au mai fost realizate alte 44 de fântâni pe mijlocul bulevardului

La indicațiile dictatorului Nicolae Ceaușescu, în anul 1987 au început lucrările de amenajare a „Fântânilor decorative”, așa cum erau acestea numite. Pe lângă fântâna de mari dimensiuni din Piața Unirii, au mai fost construite încă 44 de fântâni mai mici între sensurile de mers de pe Bulevardul Unirii. Toate fântânile au fost placate cu marmură sau granit, pentru a fi „în ton” cu clădirile grandioase ridicate aici, mai cu seamă cu Palatul Parlamentului.

Arhitectul-șef al acestui proiect ar fi sugerat că amenajarea acestor fântâni ar putea ajuta chiar la aerisirea zonei, dar fiind cantitatea imensă de beton care a fost turnată, totodată aceste fântâni simbolizând bunăstarea și aprecirea poporului socialist pentru lucrările de acest gen.

În total, ansamblul de fântâni arteziene se întinde pe mai bine de un kilometru și jumătate și ocupă circa 17 mii de metri pătrați.

De la paragină la modernizare

Din păcate, fântânile arteziene au ajuns în paragină după 1990, municipalitatea motivând de fiecare dată că lucrările de renovare sau chiar modernizare ar fi prea costisitoare. Timpul a trecut, granitul și marmura s-au spart, țevile au ruginit, iar cele care nu au ruginit au fost furate și duse la fier vechi, împreună cu grilajele metalice și decorațiunile.

În cele din urmă, după diverse propuneri și inițiative, fântânile de la Piața Unirii au fost modernizate între 2015 și 2019, într-un proiect care a presupus modificarea în mare măsură a instalațiilor și a structurilor deja existente.

De altfel, acestea sunt primele fântâni urbane care beneficiază de echipamente şi tehnologie de ultimă generaţie la nivel european, în materie de divertisment cu apă, unele elemente fiind unice în Europa, sistemul monitorizat complet digital permiţând acum controlul oricărei unităţi individuale din toate cele 44 de fântâni independente, dispuse pe o lungime totală de aproape 1,4 kilometri de-a lungul Bulevardului Unirii.

Nu în ultimul rând, fântânile din Piața Unirii au fost recunoscute și omologate în 2019 drept Cel Mai Lung Șir de Fântânu Coregrafice Sincronizate din Lume, potrivit Academiei Recordurilor Mondiale (World Record Academy).