Parcurile sunt spații pentru comunitate, unde se socializează și se plimbă. În pandemie, aceste activități au fost puse pe pauză. Unii au ignorat restricțiile și au mers în spațiile verzi. Un bucureștean își amintește de acea vreme când l-a cunoscut pe Nea’Ilie în Parcul IOR, unde se așeza pe aceeași bancă.
Perioada pandemiei a fost una de pauză pentru multe activități, mai ales ieșirile în aer liber. Și-n Capitală, oamenii au trebuit să stea numai în locuințele lor o bună perioadă de timp. Însă, nu toți au ținut cont de restricțiile de circulație.
Multora le era dor de aerul proaspăt, de spațiile verzi și curate, de plimbările prin parcuri. Mai ales, că acestea erau și pentru conversații față-n-față, ceva ce a lipsit din viața oamenilor în pandemie.
Un bucureștean își amintește când alegea să iasă din casă, în pofida regulilor, și mergea într-un parc să se plimbe. Bărbatul spune că într-una dintre aceste ieșiri l-a cunoscut pe Nea’ Ilie în Parcul IOR, care era mai mereu cu o carte în mână pe aceeași bancă.
Tânărul spune povestea cum a dat de bătrân și cum s-au împrietenit pe grupul de Facebook „Prietenii Parcului IOR”. Prima interacțiune au avut-o în 2020, când ambii au trecut de banda ce oprea accesul în parc. Dialogul dintre ei a pornit de la subiectul momentului de atunci:
– Nu ți-e frică de COVID? Am auzit o voce anormal de impunătoare pentru chipul care vorbea.
– Frică? Nu prea. Dar nici nu-s dornic să văd cum este.
– La fel și eu. Încerc să mă feresc.
Nea’Ilie din Parcul IOR stătea pe o bancă și avea o carte în mână. El nu era singur pe afară, ci era acompaniat de cățelușă bichon care dormea pe un zir. Animăluțul se numea Bony.
Nu-i place că este spatiu între șipci. Îi pun ziarul să stea pe el. Se simte în siguranță așa. Are 14 ani. Pentru ea mai trăiesc, spunea Nea’Ilie.
De la această primă întâlnire, conversațiile celor doi au tot continuat. Astfel, s-a creat o prietenie între tânăr și bătrân. Ei ajungeau să se vadă prin parc, ulterior au făcut schimb de numere de telefon. Nea’Ilie îl suna pe tânăr dacă nu-l zărea prin parc vreo câteva zile. Bătrânul avea doar telefon fix.
Când îl suna îi spunea: „Ce faci, tinere? Tot mai visezi să schimbi lumea?”.
În conversațiile pe care le aveau, bătrânul spunea mai multe pilde, dar tânărul spune că știa deja o bună parte din ele. Le auzise de la tatăl lui, de asta nu putea evita să nu vadă o asemănare între cei doi.
Tânărul vedea discuțiile cu Nea’Ilie din Parcul IOR ca o recpitulare a tot ce-i spunea tatăl lui. Înainte era prea mic ca să înțeleagă pe deplin lecțiile.
Bătrânul a fost căsătorit o singură dată și a iubit-o mult pe soția lui. Ea murise, iar Nea’Ilie a rămas doar cu Bony, cățelușa bichon. Tânărul spune că bătrânul vorbea mult despre soția lui, fiindu-i foarte dor de ea zilnic.
Cățelușa Bony a încetat din viață la 16 ani. Nea’Ilie a continuat să meargă în Parcul IOR, chiar dacă o făcea singur. Totuși, la un moment dat nu a mai răspuns la telefon, iar tânărul a aflat, ulterior, că bătrânul a decedat. Îi confirmase un nepot de-al lui.
Tânărul scrie că Nea’Ilie este o amintire. Și despre asta e în viață, ca oamenii să-și creeze amintiri frumoase pe care le adună pe parcursul vieții.