Povestea celei mai nomade statui din București. Cum s-a mutat Lupoaica primită cadou de opt ori în 115 ani de alăptat în Capitală

Mai jos aveți o poveste fascinantă a celei mai nomade statui din București, Lupoaica din Piața Sfântul Gheorghe, de lângă Pasajul Latin. S-a plimbat atât de mult prin Capitală, timp de peste un secol, că nici nu mai știi unde îi este locul. Totuși, acum pare să fie acolo unde îi era menit, în Piața Sfântul Gheorghe, numită pentru foarte mult timp Piața Roma. Și cum a fost un cadou din partea Italiei, cam acolo trebuie să și stea de acum înainte.

Lupa Capitolina (în italiană Lupoaica de pe Capitol), este o statuie de bronz etruscă, turnată probabil în secolul al V-lea î.Hr., undeva pe valea fluviului Tibru, aproape de Roma, capitala Italiei. În 1906, cu ocazia a 40 de ani de la încoronarea Regelui Carol I ca rege al României și la 1800 de ani de la cucerirea romană a Daciei, municipalitatea Romei oferit Bucureștiului o copie a celebrului monument roman. Acesta o reprezenta pe legendara lupoaică care i-a lăptat pe Romulus și Remus, întemeietorii Romei pe cele șapte coline.

Povestea Lupoaicei, statuia plimbată peste tot în București

Simbolul latinităţii românilor, Statuia Lupoaicei Capitoline, este acum amplasată pe Bulevardul I.C.Brătianu, aproape de Centrul Vechi, la intersecţia cu strada Lipscani, chiar peste stradă de Biserica Sf. Vineri din Piața Sfântul Gheorghe, care în trecut se numea Piața Romei.

Se pare că această copie de bronz care a ajuns în România a fost realizată de fapt de un sculptor grec anonim, căruia nimeni nu îi știe numele. Originalul italian este păstrat în „Museo Nuovo” din Palazzo dei Conservatori din Roma. De asemenea, există o copie expusă în aer liber în Piazza Del Campidoglio și multe alte copii sunt plasate în diferite țări din lume.

Totuși statuia noastră, dat fiind că este extrem de veche, a ajuns și monument istoric cu cod LMI B-III-m-B-2009, și s-a întors în locul în care fusese amplasată încă din 1908. Totuși, ea pare să fie cea mai nomadă dintre toate statuile bucureștene și parcă seamănă extrem de mult cu soarta poporului român.

Inițial Lupoaica a fost amplasată în Palatul Artelor

Atunci când a venit cadoul, în 1906, statuia a fost amplasată inițial în Palatul Artelor. Apoi, în data de 7 septembrie a aceluiași an a fost mutată, cu tot cu un piedestal din piatră, ce există și în prezent, ce purta acronimul SPQR (Senatus Populus Que Romanus, Senatul și Poporul Roman), în incinta „Arenelor Romane” din „Parcul Carol I”. Apoi, doar doi ani mai târziu, în 1908, locul statuii iar schimbat în Piața Sfântul Gheorghe care atunci se numea Piața Romei, unde este și azi.

După ce s-a odihnit vreo 23 de ani acolo, statuia este din nou reamplasată, în 1931, pe Dealul Mitropoliei.

Mai trec vreo 34 de ani de stat pe Dealul Mitropoliei, ca apoi, în 1965, să fie repozitionată în mijlocul părculețului din Piaţa Dorobanţi unde mai stă încă 32 de ani.

Totuși, drumul statuii nu se oprește aici. În anul 1997 Lupoaica este din nou mutată în Piaţa Romană. Totuși aici sălășluiește doar 12 ani, până în 2009.

Cum s-a întors statuia de unde a plecat după 107 ani

În anul 2010, după un oarecare scandal și fără să fie întrebați și bucureștenii dacă vor asta, monumentul Lupoaica Capitolină se așază din nou, din ordinul fostului primar Sorin Oprescu, după discuții cu ambasadorul Italiei, din nou în locul de unde plecase acum 107 ani.