Autobuzele, tramvaiele, troleibuzele și chiar STB și-au dovedit, în timp, eficiența: pe lângă funcțiile clasice, legate de transport, îndeplinesc diverse alte roluri. Și, mai ales, îi inspiră pe călători. Încurajați de faptul că au asistență, oamenii prind curaj și se dezlănțuie. Fie că emit aforisme, analize geopolitice sau de-a dreptul bălăcăreli, sunt foarte hotărâți să savureze libertatea. Ce-i drept, confrații din imediata apropiere nu se bucură cu același randament. Dar știm toți cât de important e să nu îngrădim nimănui exprimarea.
🚌 O cucoană urcă în autobuz pufnind și gâfâind. Am crezut că din pricina căldurii ori fiindc-a alergat după mașină. S-a dovedit că fornăia, de fapt, de indignare:
– Asta nu e viață! Aștepți 302, vine 226. Stai la 226, apare 302. Iar dacă te-apuci să stai după 139, vine 302, vine 226, orice, numa’ 139 nu! Și dup-aia, când vine 139, vine câte 3! Să dea dracii-n ei, că ne-a căpiat!
🚌 În 168, un cetățean insistă să le urle o lecție celorlalți participanți la trafic:
– Ce mare psiholog și Freud, ăsta? Aud?! Un șarlatan care s-a culcat cu fie-sa și-i îndemna și pe alții să facă la fel! Vă zic, mare psiholog era „Gui” de Maupassant, care a descris așa bine psihologia nebunilor din ospicii. Freud? Psihologul Satanei, asta era!
🚌 O femeie se preumblă furtunos prin autobuz. Bombăne ceva despre „nenorocitu’ de Cîțu, cu ochii ăia ai lui de broască țestoasă”. Și despre alții care ne-au condus sau ne conduc. După ce-i mai măscărește sotto voce, tună o concluzie:
– Pă toți să-i calci pă cap! Pă toți!
N-apucă să termine de afurisit, că-i sună telefonul:
– Aloo! Te pup, sunt bine, mulțumesc lu’ Măicuța Domnului! Că mă rog la ea și-n culcare, și-n sculare! Aseară nu m-am mai rugat!
🚌 Linia 368. Un analist militar deghizat în pensionar sintetizează situația:
– Păi la noi de ce nu vin teroriștii ăștia? Simplu: fiindcă le-am săpat puțuri, le-am făcut autostrăzi, le-am dezvoltat economia! Am construit palate pentru șeicii din Kuweit! Francezii ce-au făcut la arabi? Prăpăd!!!
🚋 Un cetățean se urcă-n tramvai urlând la telefon:
– Băi, ai terorizat o pușcărie întreagă, băi, prăduitorule! Te bat, să moară Sile și Nuțu, dacă nu te bat io pe tine! Să moară Fane și Nelu, bă, te bat, să moară copiii lu’ Guță!
Rămas fără ținte, se uită pe geam și se-nsuflețește din nou:
– Te bat, să moară asta blonda de pe bicicletă!
Ascultă ce i se răspunde, apoi se decide să faciliteze bătaia:
– Vezi că sunt îmbrăcat cu niște papuci albaștri. Și niște bermuzi șobolani, băăă!
🚌 Linia 368. O femeie între două vârste susține un monolog telefonic. Pe sistem „relaxat, de vară”:
– Cine, io? Io n-am blestemat! Mă vede Dumnezeu, știe ce fac!
5 secunde de liniște.
– Fă, să dea-n comă diabetică!!! S-ajungă pă lumea ailaltă!
Mi-a amintit, firește, de celebra declarație încântătoare a lui Becali: „M-am certat cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri. El m-a făcut oligofren, eu l-am făcut zdreanță, dar nu ne-am insultat”.
Nota B365.ro: Diana și ale ei alte #CroniciSTB, aici: