Primăria Capitalei reclamă ceea ce numește o „situație absurdă”, provocată de niște bucureșteni implicit absurzi, care blochează consolidarea unor blocuri în risc seismic din, spune PMB, tot felul de rațiuni personale/
PMB spune că are banii, care provin din fonduri neramburabile, că e vorba despre clădiri aflate în risc seismic I, că majoritatea locatarilor dorește consolidare, dar 10% se opun și blochează proiectul.
PMB spune că minoritatea care se opune și blochează astfel consolidarea clădirilor în pericol să cadă la cutremur este alcătuită din bucureșteni care ar refuza începerea șantierelor din diverse motive, pe care le înșiră astfel:
PMB mai susține că Administrația Municipală pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS) se confruntă în prezent cu două situații de acest gen, pentru care sunt finalizate, de aproape un an, autorizațiiile de construire, contractele de finanțare și procedurile de achiziție pentru desemnarea constructorilor.
Primăria Capitalei spune că un ul dintre cele două exemple este un bloc de locuințe de pe Bd. Nicolae Bălcescu:
32 de familii își doresc consolidarea și deja au fost relocate, alte 8 familii nu-și doresc să plece și blochează proiectul.
Pentru acest caz, continuă PMB, situația se va clarifica în instanță, unde municipalitatea ia n calcul inclusiv recuperarea cheltuielilor făcute cu pregătirea acestui proiect.
Cel de-al doilea bloc unde consolidarea ar fi blocată de locatari este un imobil de pe Calea Victoriei unde, tot potrivit PMB, dintr-un total de 90 de familii, 70 doresc începerea lucrărilor, iar 20 refuză.
O observație ar fi că e o probabilitate minusculă ca magazinele de la parter să aparțină locatarilor, așa cum susține PMB. După naționalizare, astfel de spații comerciale au administrate în totalitate de statul comunist prin întreprinderile sale de alimentație și comerț, iar în prezent sunt preponderent proprietăți private de sine stătătoare.
De regulă., aparțin unor companii comerciale private sau unor investitori imobiliari, care le-au cumpărat de la stat în anii ’90 sau le-au preluat în urma unor procese de retrocedare de la foștii proprietari de dinainte de naționalizare.
PMB amintește că asociațiile de proprietari sunt cele care vin către municipalitate cu solicitarea de consolidare a imobilului, pentru care trebuie să existe o hotărâre a asociației, semnată de 50% + 1 din proprietari.
Această majoritate simplă e valabilă inițial de la Legea 243/2023, până la care era nevoie de unanimitate pentru solicitarea consolidării.
Regula de 50%+1 este prevăzută la Art. 18 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 212/2022 (completat de Legea nr. 243/2023):
„Obținerea hotărârii asociației de proprietari […] adoptată cu acordul a jumătate plus unul din numărul proprietarilor, privind introducerea în program și proiectarea și execuția lucrărilor de intervenții.”
Deci, acum majoritatea simplă poate duce la solicitarea consolidării unui bloc, dar lucrurile se complică dramatic când e vorba despre lucrările propriu-zise, care presupun mutarea oamenilor, deci o expropriere temporară, care intră în coliziune cu Codul Civil și drepturi fundamentale.
Cum chiar PMB admite, „legea nu spune cum pot fi convinși locatarii care refuză să-și elibereze locuințele pe perioada lucrărilor.”
Legea nouă e vagă – de fapt, incompletă – în punctul crucial: evacuarea proprietarilor din propriile case, fără de care consolidarea propriu-zisă nu se poate face. (Un astfel de șantier durează, de regulă, 2 ani, perioadă în care municipalitatea trebuie să asigure relocarea sau cazarea proprietarilor fie în locuințe de necesitate ale primăriei, fie în chirii decontate.)
Regula acceptului de 100% nu e niciunde în legea privind consolidarea clădirilor în risc seismic, dar accesul în casa oricui nu se poate face decât cu acordul proprietarului, că așa spun și Codul Civil, și Constituția.
Art. 71 (aliniatul 2) din Codul Civil interzice în mod expres orice fel de imixtiune în viața intimă, personală sau de familie, precum și în domiciliul sau reședința unei persoane, fără acordul acesteia, iar articolul 27 din Constituție vorbește despre inviolabilitatea domiciliului – „nimeni nu poate pătrunde în locuința unui om fără acordul acestuia, cu excepția cazurilor de executare silită în baza unei hotărâri judecătorești.”
(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private.
(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
(3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.
(1) Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia.
(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situaţii:
- a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti;
- b) înlăturarea unei primejdii privind viaţa, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;
- c) apărarea securităţii naţionale sau a ordinii publice;
- d) prevenirea răspândirii unei epidemii.
(3) Percheziţia se dispune de judecător şi se efectuează în condiţiile şi în formele prevăzute de lege.
(4) Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, în afară de cazul infracţiunilor flagrante.
Situația absurdă reclamată de PMB este provocată, așadar, în primul rând de neclarități și ambiguități legislative, unde legiuitorul nu s-a mai gândit și la drepturile constituționale atunci când a rezolvat, din pix, evacuarea din propria locuință pentru execuția lucrărilor de consolidare cu acceptul a 50%+1 dintre membrii asociațiilor de proprietari.
Iar legea aceasta a fost inițiată de Guvernul Ciucă și votată de coaliția PSD-PNL-UDMR, care a vrut să bifeze un indicator de performanță PNRR și o „scurtătură birocratică”.a