Planuri extraordinare pentru revitalizarea Depoului “Victoria”, cel mai vechi din București. Halele și clădirile se află în jalnică degradare I INTERVIU
Planuri extraordinare pentru revitalizarea Depoului “Victoria”, cel mai vechi din București. Halele și clădirile se I Foto credit: ADIZMB.
Lângă Piața Victoriei, ascuns printre blocuri și aproape necunoscut de bucureșteni, se află un loc emblematic pentru evoluția transportului public din București: Depoul Victoria, numit “Bonaparte” în perioada interbelică și “Ilie Pintilie” până în 1989.
De aici au plecat și au venit tramvaiele trase de cai încă din vara anului 1871, când societatea engleză “Harry Hubert de Mervee” obține autorizația pentru a instala primele linii.
Enclava de patrimoniu din centrul Bucureștiului are o istorie zbuciumată de peste 150 de ani și așteaptă o nouă viață.
Depoul Victoria. Foto credit: Asociația Metrou Ușor, pagina de facebook.PMB intenționează să reabiliteze Depoul “Victoria” și să valorifice patrimoniul istoric al sitului, sursa: Google Maps.
Peste 150 de ani de istorie a tramvaielor bucureștene. Depoul “Bonaparte” a fost modernizat în perioada interbelică
PMB intenționează să reabiliteze Depoul “Victoria” și să valorifice patrimoniul istoric al sitului. De curând, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană București a lansat o consultare publică pentru ceea ce poate deveni Depoul care face parte din Zona Construită Protejată Victoria.
Mai jos, interviu cu arhitecții Oana Antonia Filip și Ionuț Bogdan Oțelea despre proiectele lor vizionare, dedicate viitorului Depoului Victoria, propuneri cu totul spectaculoase care urmăresc revitalizarea ansamblului, dar și reactivarea Zonei Victoria.
Foto credit: arh. Oana Antonia Filip.Depoul „Ilie Pintilie”, azi Victoria. Foto credit: Tramclub 2.0, pagina de facebook.
Două proiecte excepționale pentru reactivarea Depoului Victoria. Unul, semnat de arh. Oana Antonia Filip, propune un ansamblu de locuințe sociale, cu grădina urbană. Celălalt este proiectul arh. Bogdan Ionuț Oțelea care își imaginează aici Muzeul Holocaustului românesc, un subiect tragic care nu se învață la școală.
“De la capăt de linie la intrare: infrastructură pentru educație, locuire socială și grădină publică în București”, proiectul de Diplomă al arh. Oana Antonia Filip.
În România mai există un singur depou de tramvaie de o astfel de mare importanță, cel din Timișoara, deschis în anul 1868.
Vechile hale au fost restaurate și amenajate ca Muzeu al Transportului Public din Timișoara.
Muzeul „Corneliu Mikloși” este un exemplu rar și strălucit de valorificare a patrimoniului, un loc care a primit o nouă viață, dedicat locuitorilor orașului.
Foto credit: Spotlight-timisoara.eu, Depozitul de tramvaie, Muzeul Corneliu Mikloși.Foto credit: Spotlight-timisoara.eu, Depozitul de tramvaie, Muzeul Corneliu Mikloși.
Depoul “Victoria” a fost bombardat masiv în anul 1944 de aliați, iar în 1968 patru hale au ars în întregime
În anul 1872 s-a dat în folosință prima linie de tramvai a Bucureștiului, traseu ce pornea de la Gara Târgoviștei și ajungea până la Piața Sf. Gheorghe. Ulterior, traseul a fost prelungit pe Calea Moșilor până la Bariera Moșilor. În anul 1926, începe prima modernizare a Depoului Bonaparte, sunt construite primele două hale, iar în anul următor se mai construiesc încă două hale.
În anul 1928 este finalizată sistematizarea remizei, construindu-se încă patru hale. În anul 1944, Depoul Bonaparte este bombarbat masiv în timpul atacului aerian al Aliaților și, în toamna aceluiași an, încep reparațiile, care vor dura până în 1948. (Sursa informațiilor: Asociația de Dezvoltare Intercomunitară Zona Metropolitană București, ADIZMB, adizmb.ro).
Prototipul V3A 001 prezent la parada din ziua de 4 mai 1971, la aniversarea a 100 de ani de la înființarea Societății Române de Tramvai. Sursa: drumliber.ro/ istoria-tramvaiului-în București.
“Depoul Victoria se află într-o avansată stare de degradare fizică și morală, dar este încă funcțional, fiind utilizat pentru întreținerea și gararea tramvaielor mai vechi ale Bucureștiului”
Conform Societății de Transport București, în anul 1968 a avut loc un incendiu care a distrus halele aproape în întregime. Acesta a fost momentul în care au fost demolate, păstrându-se doar halele 1 și 2, care au fost scurtate până la lungimea de 45 m, aproximativ jumătate din lungimea inițială. Depoul include și o mică tipografie, precum și o serie de spații nefolosite sau utilizate ca depozite pentru entități separate de Depou. (Sursa: ADIZMB).
Foto credit: arh. Oana Antonia Filip.
“În cei peste 150 de ani de funcționare a Depoului Victoria au fost colectate multe filme, documente, artefacte, machete și vehicule istorice, care merită a fi expuse”
Tramvaiele moderne, recent achiziționate, care rulează pe liniile 1 și 10 (din vecinătatea Depoului) nu sunt garate și nici întreținute aici, întrucât Depoul Victoria nu dispune de infrastructură, echipamentele și facilitățile necesare. Ocazional se organizează aici parade și evenimente publice cu tramvaiele istorice. În plus, în cei peste 150 de ani de funcționare a depoului și a transportului public în București, au fost colectate foarte multe filme, documente, artefacte, machete și vehicule istorice, care merită a fi expuse, cunoscute și promovate către publicul larg, scrie ADIZMB, adizmb.ro.
Imagine de epoca, apud Asociația Metrou Ușor.
Foto credit: OAR-B.
“Bonaparte”, primul depou de tramvaie din București și din Vechiul Regat. Amplasamentul este necunoscut publicului, fiind ascuns între blocuri
“Depoul și zona adiacentă au fost analizate în cadrul grupului de lucru constituit cu ocazia proiectului european URBACT “GreenPlace”. Membrii acestui grup, format din reprezentanți ai administrației publice, din sectorul ONG, al asociațiilor profesionale și universităților, au identificat următoarele disfuncționalități: Infrastructura și clădirile în stare avansată de degradare, utilizarea ineficientă a spațiului (predominant pentru depozitare), echipamente și tehnologii învechite (la nivelul anilor ’80). Amplasamentul este necunoscut publicului și (fiind ascuns între blocuri rezidențiale) are o vizibilitate și accesibilitate foarte scăzute. Accesul insuficient pentru pietoni și diverse vehicule duce la dificultăți în planificarea și organizarea unor activități complementare, destinate publicului larg”. (Sursa: ADIZMB).
Tramvaiul tras de cai în București, imagine de epocă. Sursa: Asociația Metrou Ușor.
Proiectul drd. arh. Oana Antonia Filip presupune transformarea sitului Victoria în centru de cultură și educație urbană și ansamblu de locuințe sociale, mix de funcțiuni pentru locuitorii Bucureștiului
Arh.Oana Antonia Filip și-a susținut lucrarea de finalizare a studiilor (Diploma) având subiect Depoul de tramvaie “Victoria”, cu titlul “De la capăt de linie la intrare: infrastructură pentru educație, locuire socială și grădină publică în București”. Pentru Oana, capătul de linie poate fi un nou început.
Oana este arhitect doctorand și cadru didactic asociat în cadrul Facultății de Arhitectură și Urbanism din Cluj. Foto credit: arh. Oana Antonia Filip.
Oana este arhitect doctorand și cadru didactic asociat în cadrul Facultății de Arhitectură și Urbanism din Cluj, unde a absolvit ca șef de promoție în anul 2023. De asemenea, a fost studentă Erasmus+la Ecole Nationale Superieure d’Architecture de Paris-Val de Seine, urmate de practică într-un birou de arhitectură din același oraș. Este interesată de dimensiunea urbană a proiectelor, pe care o experimentează prin subiectul de studiu al cercetării doctorale și prin participarea la o serie de concursuri internaționale.
Problematica Depoului Victoria pornește de la prezența unei situații urbanistice și arhitecturale care poartă caracteristicile unei enclave. Acesta este un amplasament cu granițe închise, o excepție în țesut prin scară, configurare și funcționalitate. Proiectul propune un program alcătuit din trei componente, ca răspuns dat unor carențe prezente la nivel teritorial – locuire socială, grădină publică și un centru de cultură și educație urbană.
„Astfel, de la o infrastructură pentru transport, se va propune o nouă infrastructură cu un puternic caracter social, urban, educativ”
Strategia de intervenție respectă logica prezentă pe sit, valorificând șinele de tramvaie și compunând un ansamblu care conlucrează cu ceea ce există deja. Se valorifică excepția în țesut, limitele devenind o membrană permeabilă, se păstrează împrejmuirile existente, dar se creează porți spre ansamblu”, arată arh. Oana Antonia Filip în prezentarea proiectului.
“De la capăt de linie la intrare: infrastructură pentru educație, locuire socială și grădină publică în București”, proiectul de Diplomă al arh. Oana Antonia Filip.
„Depoul Victoria este o excepție și poate să devină un loc important în oraș, având caracteristici specifice unui posibil viitor pol urban”
B365: Oana Antonia Filip, în ce stare ai găsit Depoul Victoria? Ai fost acolo.
Drd. arh. Oana Antonia Filip: Momentan, la Depoul Victoria sunt funcționale cele două hale din anul 1871, dar se află într-o stare pronunțată de degradare. La fel se prezintă și celelalte clădiri de pe amplasament, un sit care ocupă o suprafață foarte mare, ineficient utilizat, în jurul acestuia existând un țesut urban bine închegat. Spuneam în cadrul proiectului de diplomă că depoul poartă caracteristicile unei enclave, are granițe închise și se află într-o stare contrastantă față de parcelarul adiacent.
“De la capăt de linie la intrare: infrastructură pentru educație, locuire socială și grădină publică în București”, proiectul de Diplomă al arh. Oana Antonia Filip.
„Pe partea estică a sitului se află un segment de zid rămas din acea perioadă și câteva inele în care se prindeau caii. Tot ce este vechi va fi păstrat”
B365: De ce este important pentru București ca Depoul Victoria să fie salvat?
Drd. arh. Oana Antonia Filip: Cele două hale sunt propuse spre clasare și poate că vor fi incluse pe Lista Monumentelor Istorice, dar procesul poate fi de multe ori anevoios . Celelalte clădiri prezente pe sit au o valoare cel mult ambientală, prezintă o arhitectură modestă, dar valoroasă în ansamblul pe care îl formează. Prin configurarea și memoria pe care o poartă, Depoul Victoria este o excepție și poate să devină un loc important în oraș, având caracteristici specifice unui posibil viitor pol urban.
“De la capăt de linie la intrare: infrastructură pentru educație, locuire socială și grădină publică în București”, proiectul de Diplomă al arh. Oana Antonia Filip.
B365: Cum vezi viitorul acestui loc? Cum poate fi transformat și redat orașului? Profesezi la Cluj, cum a venit ideea de a-ți alege Depoul Victoria ca temă pentru Diplomă?
Drd. arh. Oana Antonia Filip: Tocmai mă întorsesem dintr-o mobilitate Erasmus din Paris, urma să intru în ultimul an de facultate, apoi să dau examenul de diplomă, și eram fascinată de problematicile orașelor mari – de aceea mi-am îndreptat atenția spre București, aveam o oarecare pasiune pentru excepțiile din acest oraș. Cred că acesta este marele avantaj al sitului Victoria: reprezintă o excepție și cred că trebuie în continuare, indiferent de ce intervenții se vor face până la urmă, să rămână o excepție bună, mai degrabă decât o formă de diluare în masa urbană.
“De la capăt de linie la intrare: infrastructură pentru educație, locuire socială și grădină publică în București”, proiectul de Diplomă al arh. Oana Antonia Filip.
B365: Proiectul tău presupune să păstrezi tot ceea ce există în sit și să îi dai o nouă viață.
Drd. arh. Oana Antonia Filip: Strategia de intervenție pe care am propus-o pornește de la modul de configurare a ansamblului, noile construcții vor fi amplasate după logica și geometria dată de șinele de tramvai. Cred că poate fi un exemplu de bună practică prin modul în care se potențează și valorifică ceea ce există deja acolo.
„Propun un mix între o componentă publică și una privată a ansamblului, consider important acest scenariu de relaționare a mai multor actori urbani”
Drd. arh. Oana Antonia Filip: În proiect există o parte de locuire socială, cu locuințe accesibile pentru categorii sociale diverse. Spațiul fostelor hale va fi luat de o infrastructură de educație și cultură – aceste tipologii spațiale, având deschideri foarte mari, oferă o flexibilitate în utilizare, specifică acestor funcțiuni. Grădina publică propusă este liantul care unește cele două componente.
“De la capăt de linie la intrare: infrastructură pentru educație, locuire socială și grădină publică în București”, proiectul de Diplomă al arh. Oana Antonia Filip.
Aș insista asupra importanței pe care o are un concurs de soluții, mai ales pentru astfel de amplasamente de o complexitate evidentă, dată atât de ansamblul în sine, cât și de vecinătatea sitului, care are o mare coerență arhitecturală și urbană. Există acolo o contradicție, de fapt – funcțiunea publică trebuie să relaționeze cu clădirile din jur și cred că prin concurs poate fi rezolvată complexitatea acestei probleme urbane. Există un mare potențial în rezerva de spațiu dată de aceste tipuri de amplasamente contrastante și cred că tocmai acest statut le poate oferi o coerență la scara orașului.
“De la capăt de linie la intrare: infrastructură pentru educație, locuire socială și grădină publică în București”, proiectul de Diplomă al arh. Oana Antonia Filip.
O altă idee pentru ceea ce poate deveni Depoul Victoria vine de la arh. Ionuț Bogdan Oțelea. Situl ar putea adăposti Muzeul Holocaustului românesc, o tragedie neștiută azi
“Muzeul Holocaustului, Traumă și Continuitate, Muzeul Național Evreiesc, Piața Victoriei, București” este proiectul cu care arh. Ionuț Bogdan Oțelea a participat la Anuala de Arhitectură București, 2020. Îndrumător: prof. dr. Arh. Augustin Ioan.
Arh. Ionuț Bogdan Oțelea este absolvent al Universității de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” (2020) și doctorand cu tema ”Memorii divergente-Monumentele nimănui”. Bogdan Oțelea este preocupat de studierea monumentelor din trecut, care reprezintă memoria unor evenimente și perioade traumatice la nivelul societății și individului din România.
Arh. Ionuț Bogdan Oțelea este absolvent al Universității de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” și doctorand cu tema ”Memorii divergente-Monumentele nimănui”. Foto credit: arh. Ionuț Bogdan Oțelea.
În prezent, Ionuț Bogdan Oțelea activează ca arhitect la Metroul SA, unde studiul asupra monumentelor s-a reflectat în proiectarea de clădiri și spații publice. Pe lângă cariera de arhitect, Bogdan Oțelea și-a îmbogățit portofoliul cu numeroase premii obținute în cadrul unor competiții de profil. Arh. Ionuț Bogdan Oțelea a publicat în revista Arhitectura și a îndrumat studenții în cadrul UAUIM.
“Muzeul Holocaustului, Traumă și Continuitate, Muzeul Național Evreiesc, Piața Victoriei, București” este proiectul cu care arh. Ionuț Bogdan Oțelea a participat la Anuala de Arhitectură București, 2020.
Proiectul constă într-un muzeu care să descrie trecutul și cultura evreiască. Muzeul trebuie să vorbească de comunitatea evreiască și să pună problema a trei elemente: identitate, recunoașterea traumei și empatie. Șinele și Depoul Victoria sunt folosite pentru a vorbi despre trecutul tragic, în timp ce partea următoare din muzeu descrie prezentul și cultura evreiască. Existența muzeului consolidează rolul Căii Victoria ca promenadă a orașului, unde se află majoritatea muzeelor din București.
Halele depoului, împreună cu șinele sunt păstrate și utilizate pentru a exprima în arhitectură tema Holocaustului.Vizitatorul va intra în acest spațiu dinspre Piața Victoriei, urmărind șinele. Liniile de tramvai vor tăia grădina, ca o cicatrice a Holocaustului. Curbele șinelor vor aduce aminte de istoria adesea brutală a evreilor. Din acest punct, ansamblul se împarte în două; într-o parte expozițională și muzeul în sine. Cele două hale, care au adăpostit Depoul, vor fi folosite ca spațiu de expoziție. La rândul lor, datorită valorii istorice a clădirilor, vor reprezenta un exponat important. Spațiul expozițional se desfășoară în jurul unei curți interioare care conține “Ierusalimul ceresc”, reprezentat sub forma unei grădini care este la finalul traseului prin muzeu”, se arată în prezentarea proiectului.
“Muzeul Holocaustului, Traumă și Continuitate, Muzeul Național Evreiesc, Piața Victoriei, București” este proiectul cu care arh. Ionuț Bogdan Oțelea a participat la Anuala de Arhitectură București, 2020.
„Noi nu avem în România un muzeu dedicat evreilor, deși am avut o comunitate destul de mare. Depoul Victoria mi s-a părut important și ideal pentru proiect, mare parte din teren fiind liber”
Arh. Ionuț Bogdan Oțelea: A fost un proiect apreciat la Anuala de Arhitectură. Căutam un un loc cât mai potrivit și mai mare în București pentru un Muzeu al Holocaustului. Spre acest spațiu am fost îndrumat de prof. Felicia Waldman de la Facultatea de Litere și de prof. Augustin Ioan.
Nu există în București un muzeu dedicat traumei evreilor, deși au avut o importanță majoră în istoria și în cultura românească. De asemenea, nu se învață la școală despre Holocaustul românesc din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Depoul Victoria mi s-a părut important și ideal, mare parte din teren fiind liber.
În plus, are o istorie interesantă, halele rămase fiind și ele ofertante, pentru că poți să le utiliza după un proces de restaurare. În 2020 am văzut și o expoziție la Memorialul Holocaustului din Berlin și Muzeul lui Daniel Libeskind și m-am gândit că poate fi făcut ceva similar și la București.
„Dacă nu-ti cunoști istoria, nu poți să fii critic față de ceea ce s-a întâmplat rău”
B365: Românii nu-și cunosc istoria, nu știu exact amploarea crimelor și a antisemitismului din perioada interbelică.
Arh. Ionuț Bogdan Oțelea: Am citit “Raportul final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România ”, coordonat de Elie Wiesel. Când afli ce s-a întâmplat, te îngrozești. Evreii din România erau închiși în niște hale care erau aruncate în aer de către armată. Oamenii nu știu istoria, nu înțeleg și acest fapt are legătură cu ceea ce se întâmplă azi. Mă refer la apariția extremiștilor în ultimii ani pe scena politică. Dacă nu-ti cunoști istoria, nu poți să fii critic față de ceea ce s-a întâmplat rău.
“Muzeul Holocaustului, Traumă și Continuitate, Muzeul Național Evreiesc, Piața Victoriei, București” este proiectul cu care arh. Ionuț Bogdan Oțelea a participat la Anuala de Arhitectură București, 2020.
„Muzeul are forma unui traseu care începe din Piața Victoriei și se termină, cu speranță în Grădina Ierusalimului. Din Depoul Bonaparte au mai rămas doar două hale, vreau sa le refac și pe cele care au ars”
B365: Din prezentarea proiectului, înțeleg că păstrați halele, șinele Depoului și în jurul lor brodați o poveste, un traseu. Cum vă imaginați acest Muzeu?
Arh. Ionuț Bogdan Oțelea: Din Depoul Bonaparte au mai rămas doar două hale. Am văzut în fotografiile istorice că restul au dispărut. În ansamblul depoului existent, am vrut să refac toate cele 6 hale care existau și am vrut să se vadă clar că cele 4 hale nu s-au mai păstrat. În cealaltă parte a proiectului, forma arhitecturală se schimbă, este mult mai fragmentară. Am încercat o relaționare urbanistică cu imobilele din jur, obiectele din jurul grădinii fiind fragmentare precum casele din jur și am încercat să le integrez urbanistic.
Ideea este simplă. Muzeul are forma unui traseu, vizitatorul ajunge la o expoziție temporară în halele istorice (cu o zonă de intrare, casă de bilete și o cafenea), apoi trece prin cele 4 hale reconstituite. Halele refăcute sunt mult mai întunecate, acolo fiind prezentată imaginea sumbră a Holocaustului. Am păstrat chiar și zonele de reparații de sub tramvaie, luminate cu leduri, astfel obținând un efect de oglindă. Vizitatorul intră într-o atmosferă mai potrivită pentru acest subiect foarte dur.
“Muzeul Holocaustului, Traumă și Continuitate, Muzeul Național Evreiesc, Piața Victoriei, București” este proiectul cu care arh. Ionuț Bogdan Oțelea a participat la Anuala de Arhitectură București, 2020.
Un muzeu nou, integrat ăn circuitul orașului
La final, vizitatorul ajunge în Grădina Ierusalimului, un loc care induce ideea de speranță, totul fiind mult mai luminos. Aici vor exista prezentări ale tuturor personalităților de origine evreiască din România, artiști, scriitori, arhitecți, ingineri, etc, plus o parte de istorie recentă. În zonă există este liceul Nicolae Tonitza și m-am gândit ca în jurul muzeului să creez un spațiu urban unde să alerge copiii, bucureștenii să facă jogging, devenind o grădină care să fie deschisă tot timpul iar zona să fie activată.
Noul muzeu se dorește integrat în circuitul orașului, depinzând de accesibilitatea pe bicicletă sau prin transportul în comun. Fiind dedicat și persoanelor venite din străinătate, care vor să afle mai multe despre ce s-a întâmplat în timpul războiului, locul este ușor accesibil. Proiectul va ajuta și societatea românească să procese evenimentele tragice din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Imagine din proiectul inițiat de fotograful Andrei Bîrsan, „Trecut-au anii”. Foto credit: Șerban Lăcrițeanu/ Camelia Stan.
„Make Bucharest Great Again” vă spune povestea neștiută a clădirilor de patrimoniu din București sau vă prezintă proiecte de arhitectură inovatoare. Ce am mai scris se află aici:
Sebastian Burduja, ministerul Energiei, îi transmite primarului Capitalei, Nicușor Dan, că trebuie să achite cei 1,4 miliarde de lei pe care Termoenergetica îi are datorie către ELCEN,
Depoul Victoria este cel mai vechi depou de tramvaie din Capitalei și ar putea fi readus la viață și transformat în Muzeul al Transportului Bucureștean. Cetățenii pot completa un chestionar
Depoul din Zona Protejată Victoria se află în stare de degradare și așteaptă o binevenită revitalizare. Depoul „Victoria” (numit „Bonaparte” în perioada interbelică și „Ilie