„Plaja de beton” din centrul Bucureștiului, de lângă Biblioteca Națională. Ce trebuia să se construiască și cine a îngropat aici un papirus

Aici s-au visat înălțați peste ani fel de fel de zgârie-nori, de cartiere ale justiției, noi opere naționale sau chiar… parcuri cu căprioare, potrivit „fanteziei” lui Sorin Oprescu, fostul primar al Bucureștiului. Vorbim despre cele zece hectare de „plajă” de beton de lângă Biblioteca Națională pe lângă care aproape orice bucureștean a trecut măcar o dată și s-a gândit „Ce trebuia să fie aici? Dar acum, acum ce ar trebui să facem cu locul ăsta?”.

La mică distanță de centrul Bucureștiului, pe latura de vest a Bulevardului Unirii, se află unul dintre cele mai speciale și intens discutate spații din inima Capitalei. Este vorba despre cele zece hectare de spațiu betonat și abandonat care se află între Biblioteca Națională și Nerva Traian. Totuși, de ce au ajuns așa? Ce era aici înainte și ce trebuia să se înalțe pe acest loc?

„Plaja de beton” din centrul Bucureștiului

Povestea acestui spațiu misterios începe în perioada regimului comunist, la scurt timp după ce Ceaușeștii au terminat proiectul Centrului Civic, proiect care a schingiuit fibra Capitalei și care e departe de a se fi vindecat și în prezent. Bulevardul Unirii nu exista, mai multe artere nu erau trasate, orașul fiind în această zonă acum nici patru decenii o zonă cu case și străduțe. Fie că vorbim de celebrul Uranus, sau de cartierele istorice pe unde azi trece Bulevardul Unirii și unde au fost ridicate clădiri precum Palatul Parlamentului ori Biblioteca Națională.

Acestora trebuia să li se adauge și noua Operă Națională, care n-a mai ajuns să fie ridicată din cauza venirii Revoluției din 1989. Lucrările începuseră în luna iulie a acelui an, sub coordonarea arhitectului Romeo Belea. Ar fi fost vorba despre un complex imens, cu șapte săli de spectacole, cea mai mare urmând să aibă circa 3.000 de locuri, alte șase săli având capacități alocate cuprinse între 500 și 2.000 locuri, potrivit Mindcraft Stories. Diferența dintre Opera Națională și acest proiect este una imensă: actuala Operă a fost semnată de arhitectul Octav Doicescu și are o capacitate de 952 de locuri, potrivit Wikipedia.

Cine a îngropat aici un papirus și ce planuri au mai avut autoritățile cu spațiul

În iulie 1989, soții Ceaușescu au fost prezenți în momentul demarării lucrărilor, și au pus la fundația noului ansamblu ce trebuia ridicat un cilindru în care au pus un papirus cu un mesaj transmis generațiilor viitoare. Un fel de capsulă a timpului, peste care s-a turnat beton. Același beton care e vizibil din mașină sau din autobuz și în ziua de azi. Nimic nu s-a schimbat în aproape patru decenii, doar fel de fel de buruieni și tufe și-au făcut veacul, iar în zonă au apărut grafitti-uri, cam atât.

În prezent, „plaja” de beton de la Unirii este ferită de ochii trecătorilor grație unui șir de copaci, însă asta nu ascunde și risipa enormă de spațiu care se petrece chiar în centrul Bucureștiului, un loc ce ar putea fi valorificat și oferit comunității.

Desigur, autoritățile au venit de-a lungul acestor 35 de ani cu fel de fel de proiecte, care au evoluat întocmai ca viziunea despre cum ar trebui să fie o capitală civilizată, mai precis: ce model ar trebui să urmeze Bucureștiul?

Astfel, proiectul fusese gândit pentru a transforma zona într-un „downtown” al Bucureștiului inițial, fiind vorba despre un proiect mixt, de natură business-rezidențial: Esplanada, un plan gândit în parteneriat public-privat, estimat la peste un miliard de euro, de care ar fi urmat să se ocupe compania maghiară de construcții Trigranit. Aceasta ar fi primit terenul pentru 49 de ani, după care ar fi revenit statului român. N-a fost să fie însă, renunțându-se la proiect în cele din urmă.

Parc cu… căprioare?

S-a discutat chiar despre amenajarea unor parcuri, pe modelul marilor capitale europene care dispun de o mulțime de spații verzi, precum Parisul sau Viena. Cei mai pragmatici au spus însă că „parcurile nu dau bani”, motiv pentru care s-a renunțat la idee, păstrându-se fundația betonată.

O altă dorință discutată serios a fost cea de realizare a Cartierului Justiției, care urma să reunească aici sediile tuturor instituțiilor importante ale statului, iarăși, pe model occidental, propunere care încă este luată în calcul și în prezent.

La capitolul fantezist al proiectelor nu putem să nu îl menționăm pe cel lansat de fostul primar Sorin Oprescu, care propunea în timpul mandatului său amenajarea unui parc cu… căprioare aici. Bine, poate nu era ideal să pui căprioare chiar în centrul Bucureștiului, în mijlocul poluării fonice și respirabile.

În încheiere, cel mai probabil suntem la ani buni de a vedea materializarea acestui spațiu, în cel mai optimist scenariu, însă chiar este o temă extrem de curioasă modul în care autoritățile vor valorifica acest spațiu într-un București care se află în continuă expansiune de la un an la altul și unde prețul terenului crește mereu.

Citește și

• Cea mai palpitantă experiență la metrou nu e inundația de la Unirii, ci să vezi pe geam cai la păscut
• Accident cumplit azi-noapte, pe A0, cu două TIR-uri, două mașini și o camionetă. Traficul pe Centura Modernă a Capitalei, blocat până spre dimineață
• Piața Orizont va fi complet modernizată, la fel și zona pietonală din jur. PS 6: Lucrările costă aproape 9,7 milioane lei și vor dura 16 luni